O intervenţie mai rapidă creşte probabilitatea de vindecare a tulburărilor de neurodezvoltare

Intervenţiile terapeutice menite să trateze tulburările de neurodezvoltare sunt mai eficiente dacă sunt realizate în stadiile incipiente ale dezvoltării creierului, indică un studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Colorado, realizat pe şoareci modificaţi genetic.
Studiul actual, publicat în The Journal of Neuroscience, analizează sindromul X fragil (FXS), o tulburare de neurodezvoltare care cauzează dizabilităţii intelectuale şi care în prezent nu beneficiază de un tratament. Cercetătorii au reuşit identificarea unor schimbări potenţiale în circuitele creierului, care au apărut în timpul unei perioade critice de dezvoltare a creierului, descrisă de cercetători ca fiind o perioadă susceptibilă pentru o intervenţie terapeutică.

În cadrul experimentelor de laborator, efectuate pe modele de şoareci cu FXS, cercetătorii au identificat o perioadă critică de plasticitate crescută a circuitului, care are loc exclusiv în fazele de dezvoltare timpurie a creierului şi în care, la nivelul creierului apare învăţarea fricii.

Rezultatele sugerează că plasticitatea creierului poate fi mutată către momente de dezvoltare anterioare, ceea ce poate provoca o formă „neadaptată” de plasticitate. În studiul experimental, vârstă la care a fost administrat tratamentul a fost esenţială, intervenţia farmacologică timpurie fiind singura eficientă în reducerea învăţării fricii.

„Pentru a putea stopa progresia tulburărilor de neurodezvoltare, este esenţial să identificăm în ce mod şi în ce moment al dezvoltării circuitele creierului se schimbă. Studiul actual identifică momentul în care circuitele sunt modificate în plus faţă de modul în care circuitele creierului sunt corectate”, a concluzionat autorul principal al studiului, Molly Huntsman, profesor asociat la Universitatea din Colorado.

sursa: Science Daily