Normoponderal înseamnă automat și sănătos?

Se estimează că aproximativ 20% dintre persoanele normoponderale nu sunt și metabolic sănătoase așa cum aparent se credea că un indice de masă corporală în limite normale conferă un avantaj asupra riscului cardiometabolic și al mortalității generale.

Deși sănătatea metabolică este influențată de indicele de grăsime corporală totală, se pare că ponderea cea mai mare o are distribuția grăsimii la nivel central, respectiv lipsa ei la nivelul membrelor inferioare, și predispoziția genetică.

 

Ce este sănătatea metabolică?

Prin sănătate metabolică se înțelege de regulă:

• absența rezistenței la insulină,
• absența inflamației subclinice (nivelul proteinei C-reactive în limite normale),
• absența totală sau prezența a mai puțin de 2 anomalii cardiometabolice (valori crescute ale tensiunii arteriale, ale trigliceridelor plasmatice, ale glicemiei sau ale circumferinței abdominale, respectiv nivelul scăzut al HDL-colesterolului). (1)

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, indicele de masă corporală are valori normale în intervalul 18.5 și <25.0 kg/m2, fiind asociat cu cele mai mici rate de mortalitate din toate cazurile. Beneficiile etichetei de „normoponderal” însă nu se aplică tuturor persoanelor, riscul caridometabolic și de deces variind în cadrul aceleeași categorii ponderale și nu doar între categoriile normo-, suprapondere sau obezitate.
De aceea au fost introduse și conceptele de persoană metabolic sănătoasă cu obezitate, respectiv persoană normoponderală, dar metabolic nesănătoasă.

Cele două au fost analizate îndeaproape în numeroase studii, rezultând că persoanele cu obezitate, dar metabolic sănătoase, prezentau un risc de deces prematur și/sau evenimente cardiovasculare cu 25% mai mare față de cele normoponderale metabolic sănătoase, în timp ce riscurile s-au dovedit a fi cu 300% mai mari în rândul persoanelor care deși aveau o greutate situată în limite normale, prezentau cel puțin două anomalii metabolice (insulinorezistență, hipertensiune arterială, dislipidemie, hiperglicemie etc.).

Aceste rezultate ridică 3 întrebări:
1) Care este fenotipul ce caracterizează persoanele normoponderale metabolic nesănătoase?
2) Acest fenotip diferă de cel al persoanelor cu obezitate, dar cu risc crescut de boli cardiometabolice?
3) Care este mecanismul molecular ce determină acest fenotip cu risc cardiometabolic crescut la persoanele normoponderale, respectiv cele cu obezitate? (2), (3)

Fenotipul metabolic

Fenotipul mărimii corpului (body size fenotype) este definit în funcție de combinația dintre:

• categoria în care se încadrează indicele de masă corporală (greutate normală, suprapondere, obezitate) și
• prezența a 0-1 anomalii cardiometabolice (metabolic sănătos), respectiv a 2 sau mai multe astfel de anomalii (metabolic nesănătos). (1)

Potrivit celui mai recent studiu (august, 2017) publicat în jurnalul științific Cell Metabolism, prevalența fenotipului cu risc cardiometabolic la persoanele normoponderale metabolic nesănătoase, comparativ cu cele sănătoase, a fost semnificativă cu următoarele condiții:

• prezența steatohepatitei non-alcoolice și a adipozității viscerale, deși mai puțin frecvente în rândul persoanelor normoponderale, alterează sănătatea metabolică a persoanelor cu greutatea în limite normale, mai ales dacă se asociază cu rezistența la insulină;
• prezența insulinorezistenței, cel mai relevant factor de risc cardiometabolic la persoanele normoponderale, asociat cu hiperglicemie și hiperinsulinemie;
• scăderea grosimii intimei-medii carotidiene, indicator al riscului de accidente ischemice cardio- și cerebrovasculare;
• procentul mare de masă grasă subcutanată la nivel abdominal, cu potențial proinflamator crescut și puternic asociată cu insulinorezistența;
• procentul redus de masă grasă subcutanată la nivelul coapsei, depozitul de țesut adipos cu posibil efect protectiv împotriva riscului metabolic. (3)

Mai mult decât atât, s-a remarcat faptul că grăsimea subcutanată redusă de la nivelul coapsei este al treilea cel mai puternic determinant al riscului cardiometabolic, după steatoza hepatică și adipozitatea viscerală.



Corelațiile stabilite în cadrului studiului NHANES 1999-2004, publicate în jurnalul JAMA Internal Medicine, la care au participat după aplicarea criteriilor de excludere un total de 5440 de adulți cu vârsta de 20 de ani sau mai mare, sunt următoarele:

• în rândul participanților cu suprapondere și obezitate, adulții în vârstă, foștii fumători și cei ce prezentau valori crescute ale circumferinței abdominale au avut o probabilitate semnificativ mai redusă de a fi metabolic sănătoși; activitatea fizică recreațională crescută a constituit de asemenea un factor protectiv independent în ceea ce privește exprimarea fenotipului metabolic sănătos la persoanele cu supragreutate;
• în rândul indivizilor cu greutate normală, prevalența riscului cardiometabolic a fost tot mai mare odată cu înaintarea în vârstă, în rândul bărbaților, al foștilor și a fumătorilor curenți, respectiv la persoanele cu valori mai mari ale circumferinței abdominale; creșterea gradului de activitate fizică în timpul liber a fost de asemenea asociat cu reducerea riscului de anomalii cardiometabolice la persoanele normoponderale. (1)

Mecanismul principal al dezechilibrelor metabolice și în special la indivizii normoponderali, ar putea fi explicat de insulinorezistență.
Au fost identificați peste 53 de loci care corespund insulinorezistenței determinate genetic, caracteristică fiind și abilitatea redusă a țesutului adipos de a se extinde mai ales la nivelul membrelor inferioare și implicit la nivelul coapselor în prezența insulinorezistenței. (3)

De asemenea, persoanele normoponderale cu steatohepatită non-alcoolică prezintă un fenotip unic asociat genetic în principal cu polimorfismul PNPLA3, dar și indirect cu  diabetul/insulinorezistența, dislipidemia și riscul cardiovascular, respectiv cu stilul de viață și alimentația. (4)

Concluzii

Faptul că ne situăm în limitele normale de greutate, atât procentul de grăsime corporală, cât și distribuția sa specifică la nivelul zonei abdominale și mai nou, la nivelul membrelor inferioare, alături de susceptibilitatea genetică, anulează garanția unui status metabolic sănătos pe care se credea că o conferă statusul de normoponderal.
Astfel, simplul fapt că avem o greutate sănătoasă nu ne reduce din îndatoririle și respectul pe care trebuie să le purtăm față de organismul nostru.

Potrivit celor mai recente descoperiri, nu doar persoanele cu suprapondere sau obezitate ar trebui evaluate periodic cu privire la homeostazia metabolică, ci implicit indivizii normoponderali care prezintă anomalii metabolice la examinarea clinică și paraclinică, și/sau au redusă masa adipoasă la nivelul membrelor inferioare, mai exact al coapsei. (2)