Noi perspective asupra mișcărilor necontrolate la pacienții cu boala Parkinson

Cercetători de la Universitatea din Arizona au descoperit noi perspective asupra uneia dintre cele mai frecvente complicații ale bolii Parkinson: mișcările necontrolate care apar după ani de tratament. Boala Parkinson este o tulburare neurologică care afectează mișcarea și apare atunci când nivelul de dopamină din creier scade. Pentru a compensa pierderea dopaminei, pacienții primesc levodopa, un medicament care se transformă în dopamină în creier. Cu toate acestea, utilizarea îndelungată a levodopa duce la apariția unor mișcări involuntare cunoscute sub numele de diskinezie indusă de levodopa.

Un studiu publicat în revista Brain oferă informații noi despre mecanismele care stau la baza acestei complicații și explorează utilizarea ketaminei ca posibil tratament.

Deconectarea cortexului motor în diskinezie

Cercetătorii au descoperit că, în timpul episoadelor de diskinezie, cortexul motor - regiunea creierului responsabilă de controlul mișcărilor - devine practic „deconectat”. Această constatare contrazice viziunea predominantă conform căreia cortexul motor generează activ aceste mișcări involuntare.

„Este ca o orchestră în care dirijorul pleacă în vacanță”, a explicat Stephen Cowen, autor principal al studiului. Fără coordonarea corectă a cortexului motor, circuitele neuronale din aval generează spontan aceste mișcări problematice.

Echipa a înregistrat activitatea a mii de neuroni din cortexul motor și a constatat că modelele de activare ale acestora aveau o corelație slabă cu mișcările diskinezice, sugerând o deconectare fundamentală între activitatea corticală și mișcările necontrolate.

Ketamina și potențialul său terapeutic

Studiul a evidențiat și potențialul terapeutic al ketaminei, un anestezic comun, în gestionarea diskineziei. Ketamina acționează pe două niveluri:

1. Întrerupe modelele electrice anormale din creier asociate cu diskinezia, permițând cortexului motor să recâștige controlul asupra mișcării.
2. Declanșează procese mai lente, cunoscute sub numele de neuroplasticitate, care permit celulelor neuronale să formeze conexiuni noi și să le consolideze pe cele existente.

„Cu o singură doză de ketamină, efectele benefice pot fi observate chiar și după câteva luni”, a spus Abhilasha Vishwanath, autor principal al studiului.

În prezent, un studiu clinic de fază 2 desfășurat la Universitatea din Arizona testează perfuzii cu doze mici de ketamină ca tratament pentru diskinezia la pacienții cu boala Parkinson. Rezultatele preliminare sunt promițătoare, cu pacienți care au raportat beneficii ce durează săptămâni după o singură serie de tratament.

Perspective viitoare

Rezultatele acestui studiu pot deschide calea către noi abordări terapeutice pentru diskinezie. Ajustarea dozelor de ketamină ar putea permite maximizarea beneficiilor terapeutice și minimizarea efectelor secundare. Mai mult, înțelegerea mecanismelor neurobiologice prin care ketamina ajută pacienții cu diskinezie poate contribui la dezvoltarea unor tratamente mai eficiente.

„Prin înțelegerea neurobiologiei de bază, am putea trata mai bine diskinezia indusă de levodopa în viitor”, a concluzionat Cowen.