Modificarea ARN-ului ne-ar putea proteja împotriva bolilor hepatice

Conform unui nou studiu realizat de cercetătorii de la UCLA, o modificare de natură chimică, care apare în unele molecule de ARN, poate oferi protecție împotriva ficatului gras non alcoolic. Aceasta este o afecțiune care rezultă în urma acumulării de grăsimi la nivelul ficatului și poate duce la boli hepatice avansate.

Studiul, efectuat pe șoareci, sugerează, de asemenea, că această modificare, cunoscută sub denumirea de m6A-în care o grupare metil se atașează la un lanț de ARN-poate apărea în proporție deferită la femele, comaprativ cu masculii. Acest lucru ar putea explica de ce femeile tind să aibă un conținut mai mare de grăsimi la nivelul ficatului. Oamenii de știință au descoperit că, fără modificarea m6A, diferențele dintre sexe în ceea ce privește conținutul de grăsime hepatică au fost reduse drastic.
Într-un model preclinic, cercetătorii au demonstrat că terapia genică poate fi utilizată pentru a spori sau adăuga modificări la ARN-uri cheie, pentru a reduce severitatea bolilor hepatice.

Ficatul gras se poate dezvolta atunci când conținutul de grăsime hepatică crește din cauza factorilor dietetici sau genetici, ceea ce poate duce la cicatrizări hepatice avansate și boli, așa cum se observă în ciroză și alte afecțiuni. Conținutul ridicat de grăsimi hepatice este, de asemenea, asociat cu un risc crescut de boli cardiovasculare.

În ultimii ani, oamenii de știință au identificat sute de modificări chimice precum m6A, care pot apărea în moleculele de ARN, schimbând instrucțiunile pentru producerea proteinelor, fără a afecta ADN-ul de bază. Unele modificări pot fi benefice, ca în cazul bolilor hepatice; altele, însă, pot avea un efect dăunător.

În cadrul studiului, cercetătorii au folosit o specie de șoarece la care modificarea m6A a ARN-ului în ficat lipsește. Aceștia au avut, de asemenea un model de control, la care au fost prezente modificările. Autorii studiului au comparat efectele dietelor cu conținut diferit de grăsimi, pentru a evalua efectele modificărilor asupra bolii ficatului gras. În plus, ei au folosit date de la pacienți umani, cărora le-au fost efectuate biopsii în timpul intervențiilor chirurgicale, pentru a corela markerii modificărilor ARN m6A cu conținutul de grăsime hepatică și inflamația.

O întrebare cheie e reprezentată de modul în care factorii genetici și de mediu afectează capacitatea naturală a organismului de a crea modificări ale ARN-ului. Deoarece m6A pare să acționeze ca un factor de protecție care încetinește acumularea de grăsimi în ficat, cercetătorii speră că descoperirile lor vor stimula cercetările viitoare privind dezvoltarea de terapii.