Mirosul corpului oferă indicii asupra sănătăţii tale

Mirosul corpului, adesea privit ca un aspect al igienei personale, poate oferi, de asemenea, indicii importante despre starea de sănătate a unei persoane. Mirosul natural al pielii variază de la o persoană la alta, iar diversitatea de mirosuri este adesea influențată de factori genetici, de dietă și de stilul de viață. Deși în general mirosul corporal este influențat temporar de alimentație, există situații în care schimbările persistente pot fi semnul unor afecțiuni medicale. Diferite mirosuri pot indica anumite probleme de sănătate sau pot reflecta buna funcționare a organismului. (1, 2, 3)

Dieta și mirosul corpului

Un factor esențial care poate influența mirosul corpului este dieta. Alimentele consumate pot elibera compuși volatili în sânge, care apoi pot afecta mirosul pielii. De exemplu, consumul de alimente bogate în sulf, precum ceapă sau varză, poate contribui la un miros mai pronunțat al pielii. Acest lucru nu este neapărat legat de o problemă de sănătate, ci mai degrabă de modul în care organismul uman descompune acești compuși. (2, 3)

Mirosul corpului și modificările hormonale

Hormonii joacă un rol crucial în reglarea funcțiilor corpului, iar modificări în producția sau echilibrul hormonilor pot afecta mirosul natural al pielii. De exemplu, în perioada de pubertate, glandele sudoripare devin mai active, ceea ce poate duce la apariția unui miros corporal mai pronunțat. Fenomenul este adesea asociat cu producția crescută de androgeni, hormoni sexuali implicați în dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare.

De asemenea, în timpul menopauzei, pe fondul scăderii semnificative a nivelurilor de estrogen și progesteron, care afectează activitatea glandelor sudoripare, compoziția mirosului emis de corp se modifică. Modificările hormonale nu afectează doar mirosul corporal, ci și sensibilitatea olfactivă. Altfel spus, în timpul ovulației, femeile pot avea o sensibilitate olfactivă crescută, ceea ce poate influența modul în care percep mirosul propriului corp sau al altora. (5, 8, 9)

Boli specifice și impactul asupra mirosului corpului

Mirosul corpului poate fi afectat de o varietate de afecțiuni. În unele cazuri, modificarea mirosului corporal poate fi singurul simptom. Trimetilaminuria, de exemplu, face ca organismul să nu poată metaboliza adecvat trimetilamina, un compus găsit în anumite alimente. Rezultatul este emisia unui miros puternic asemănător cu cel al peștelui prăjit prin transpirație, urină și respirație.

Diabetul zaharat

Diabetul zaharat este o afecțiune metabolică care poate afecta mirosul corpului, în special în urma apariției cetoacidozei, o complicație comună a bolii. Pacienții cu cetoacidoză diabetică pot avea un miros caracteristic de mere verzi, observat în respirație și transpirație. Diabetul zaharat nu se limitează doar la modificări ale mirosului corpului, ci are un impact vast asupra sănătății generale. Printre altele, diabetul zaharat poate contribui la:
- apariția problemelor cutanate, precum uscăciunea excesivă a pielii, mâncărime, infecții cutanate și leziuni care se vindecă greu;
- scăderea senzației de durere la nivelul picioarelor, ceea ce crește susceptibilitatea la răni și infecții;
- pierderea vederii (în caz de retinopatie) ;
- creșterea riscului de boli cardiovasculare și insuficiență renală. (1, 4, 7)

Bolile hepatice severe

Afectarea severă a funcției hepatice poate avea un impact semnificativ asupra mirosului corpului. Hepatita cronică sau ciroza hepatică pot determina acumularea de substanțe chimice toxice în organism, care sunt eliminate prin piele și generează astfel un miros specific. Bolile hepatice grave determină, de asemenea:
- icter (colorarea galbenă a pielii și a ochilor, apărută atunci când bilirubina, un pigment produs în mod normal de ficat, se acumulează în exces în sânge și țesuturi) ;
- urină închisă la culoare (din cauza eliminării prin urină a bilirubinei) ;
- pierderea în greutate neintenționată;
- oboseală excesivă și slăbiciune generală;
- durere sau disconfort abdominal;
- confuzie, dificultăți în concentrare și alte tulburări cognitive (din cauza acumulării în sânge a substanțelor toxice) ;
- umflături la nivelul picioarelor și a abdomenului. (4, 5, 6)

Bolile infecțioase grave

Bolile infecțioase pot aduce modificări semnificative în mirosul natural al pielii, fiind un indicator subtil, dar important, al prezenței unei infecții în organism. Un exemplu este cel al sepsisului, o reacție extremă a corpului la o infecție, caracterizată printr-un răspuns inflamator sistemic sever. Infecțiile care duc la sepsis determină eliberarea în sânge a unor substanțe chimice specifice, care sunt ulterior eliminate din organism prin transpirație. Rezultatul poate fi un miros distinct, adesea descris ca fiind putred sau amărui. (1, 2, 4)

Trimetilaminuria

Trimetilaminuria, cunoscută și sub numele de sindromul mirosului de pește, este o afecțiune metabolică ereditară rară care determină incapacitatea organismului de a metaboliza în mod corespunzător trimetilamina, un compus găsit în anumite alimente, precum peștele, ouăle și unele legume crucifere. Persoanele cu trimetilaminurie au un deficit al unei enzime numită flavină-mono-oxygenază 3 (FMO3), care este responsabilă de metabolizarea trimetilaminei într-o formă inodoră. În lipsa acestei enzime funcționale, trimetilamina rămâne în corp și este eliminată prin diverse căi, generând un miros caracteristic asemănător cu cel al peștelui prăjit. (5, 10)

Hiperhidroza sau bromhidroza

Hiperhidroza este o condiție caracterizată prin transpirația excesivă, care depășește necesitățile normale de reglare a temperaturii corpului. Hiperhidroza poate afecta diferite părți ale corpului, inclusiv axilele, palmele, tălpile sau fața. Hiperhidroza poate interfera semnificativ cu calitatea vieții, deoarece are un impact atât asupra aspectului social, cât și asupra stării de confort personală.

Bromhidroză, pe de altă parte, reprezintă o afecțiune caracterizată prin apariția unui miros neplăcut în special în zona axilelor sau a picioarelor, ca rezultat al dezintegrării bacteriene a substanțelor prezente în transpirație. Această reacție chimică între bacterii și substanțele chimice din transpirație poate duce la emisia unui miros caracteristic. (9, 11, 12)

Concluzie

În unele cazuri, mirosul neobișnuit emanat de către corp poate fi un indicator timpuriu al unor probleme de sănătate. Observarea mirosului specific al pielii poate oferi informații suplimentare în procesul de diagnostic și monitorizare a evoluției anumitor boli, în special a bolilor infecțioase și a bolii celiace. În situația în care există îngrijorări sau modificările mirosului corporal persistă, este recomandat să se consulte medicul, pentru evaluare și diagnostic. Deoarece mirosurile caracteristice nu sunt întotdeauna prezente sau evidente, diagnosticul medical trebuie să se bazeze însă pe o evaluare clinică completă, care cuprinde inclusiv analize de laborator și investigații imagistice.