Microbiota (flora intestinală)

Intestinul poate fi asemănat cu un ecosistem complex din care fac parte se pare, peste 400 de specii bacteriene - microorganisme comensale, ceea ce numim de altfel, microflora intestinală. Bacteriile colonizatoare, sunt dispersate de-a lungul intestinului, cu desitatea mai crescută în special în porțiunea distală și sunt caracterizate ca fiind în special, anaerobe. Se găsesc în lumenul intestinal sau atașate de mucoasă, în mod normal, nepenetrând peretele intestinal. Bacteriile provin de obicei din orofaringe sau sunt ingerate odată cu hrana. (1)

Prin activitatea sa, flora intestinală poate preveni apariția infecțiilor, prin interferarea cu anumiți agenți patogeni. Antibioticele care perturbă balanța florei normale, pot favoriza infecțiile produse de patogenii exogeni și pot crește numărul celor endogeni. Existența unei breșe în peretele intestinal, poate favoriza apariția peritonitei și a abceselor, prin trecerea bacteriilor în peritoneu. (1)

În partea superioară a intestinului, colonizatoare sunt bacteriile enterotoxigene precum Vibrio cholerae și unele sușe de E-coli enterotoxigene, acțiunea acestora poate genera o diaree apoasă datorită acțiunii unei enterotoxine ce stimulează celulele mucoasei să secrete o cantitate crescută de fluide. (1)

Acidul gastric elimină majoritatea organismelor ingerate, însă persoanele cu o cantitate de acid gastric mai redusă, sau chiar absentă, prezintă o incidență crescută de colonizare bacteriană și sunt mult mai susceptibile la boli diaireice. De asemenea, bila prezintă proprietăți antibacteriene, cu rol în controlul florei bacteriene intestinale. Peristaltismul este elementul cheie în supresia florei microbiene. În final, flora însăși produce substanțe antibacteriene denumite bacteriocine și acizi grași care stabilizeaza populația și previne implantarea patogenilor. (1, 2)

Bacteriile prezente au capacitatea de a produce enzime importante în metabolismul mai multor vitamine. Microflora sintetizează vitamina K - un cofactor în producerea de protrombină și a altor factori de coagulare a sangelui. În plus, pot sintetiza vitamina B7 (biotina), vitamina B12 (cobalamina), acidul folic și tiamina (B1). De asemenea, prin acțiunea sa, microbiota fermentează reziduurile și substraturile indigestibile, hidrolozează amidonul, celuloza și polizaharidele. La persoanele cu deficit de lactază intestinală - enzima responsabilă de hidroliza lactozei din lapte, lactoza nu este digerată și absorbită adecvat, rezultatul fiind fermentația bacteriană, apariția distensiei abdominale, flatulenței și a diareei. (1, 2)

Microbiota joacă un rol important în funcțiile digestive, metabolice, imune și neurologice, astfel disbioza-afectarea calitativă și funcțională a florei, a devenit o temă din ce în ce mai populară în cercetarea biologică și medicală.

În anul 2008, s-a inițiat un studiu „MetaHIT”, ce a urmărit identificarea speciilor bacteriene intestinale. S-a bazat pe analiza probelor de scaun, prelevate de la 120 de participanți, studiul demonstrând bogăția florei intestinale; în plus, s-a realizat identificarea unor noi specii bacteriene. (2)

Microbiota este specifică fiecărui individ, atât cantitativ cât și calitativ. Ea este creată la naștere, la contactul cu flora vaginală și la contactul cu mediul înconjurător, odată cu operația de cezariană. Colonizarea se face treptat, primele bacterii au nevoie de oxigen pentru a se multiplica - bacterii aerobe: enterococi, stafilococi, prin consumul oxigenului prezent în intestin, va fi promovată introducerea bacteriilor anaerobe: Bacteroides, Clostridium, Bifidobacterium. (2, 3)

Dieta, genetica, nivelul de igienă, tratamentele medicale și mediul, influențeazăă compoziția microbiotei care se dezvoltă calitativ și cantitativ în primii ani de viață. Ulterior, compoziția rămâne destul de stabilă pe parcursul anilor.

O microbiotă redusă va acționa și asupra funcției epiteliale intestinale, motilitatea gastrointestinală devenind mai lentă. Celulele epiteliale vor fi diferențiate incomplet, iar rețeaua vasculară de irigare va fi mai puțin densă.

Se pare că microbiota contribuie la funcția sistemului imunitar intestinal, acesta fiind esențial în rolul de barieră a peretelui intesinal, supus interacțiunii constante cu diverși antigeni de origine alimentară sau microbiană. În primii ani de viață activitatea este și mai importantă, deoarece trebuie să învețe sitemul imunitar cum să facă diferența între speciile comensale și cele patogene. (2, 3)

Inflamațiile sunt în strânsă legătură cu sistemul imunitar. Lipopolizaharidele aflate pe anumite bacterii (gram negative) induc un răspuns imun macrofagelor intestinale, acestea producând citokinele care vor genera inflamația locală, crescând astfel permeabilitatea peretelui intestinal. Lipopolizaharidele pot intra în circulația sangvină și pot induce fenemone inflamatorii în alte țesuturi țintă. (3)

Pe o perioadă scurtă, administrarea orală a antibioticelor poate să reducă substanțial numărul bacteriilor intestinale, de exemplu, în intervențiile de la nivelul colonului, infecția poate fi redusă semnificativ prin administrarea profilactică a antibioticelor pe cale orală. Apariția bolilor poate fi legată de numărul prea scăzut sau prea crescut a bacteriilor intestinale. Se pare că bacteriile intestinale pot fi asociate cu probabilitatea apariției diabetului, obezității, depresiei și a cancerului de colon (4).

Bacteriile au capacitatea de a afecta metabolismul prin faptul că determină scăderea cantității de calorii asimilate din alimentele ingerate și ce fel de nutrienți sunt aleși. Prea multe bacterii pot transforma fibrele în acizi grași determinând astfel depozitarea grăsimilor la nivelul ficatului, rezultând ceea ce numim „sindromul metabolic”, afecțiune care este des asociată cu diabetul de tip II, bolile cardiovasculare și obezitatea. (4)

Persoanele care prezintă boli inflamatorii intestinale: boala Crohn, colita ulcerativă, au un număr mai scăzut de bacterii intestinale. Nu se cunoaște însă legătura exactă, dar se consideră că la un moment dat bacteriile atacă intestinul și pe acest model determină apariția bolilor. (4)

Microflora intestinală abundentă, s-a demonstrat că este în legătură cu apariția cancerului de colon. La nivelul intestinului se regăsesc numeroase terminații nervoase, studiile au arătat faptul că există o legătura între intestin și tulburările sistemului nervos, precum anxietatea, depresia și riscul de apariție a autismului. (4)

Probioticele

Probioticele sunt acele tipuri de bacterii care aduc beneficii organismului, în acest scop administrându-se diferite suplimente care conduc la colonizarea intestinului de către microorganisme. Unele alimente precum iaurtul, kefirul sau varza murată conțin probiotice.

Cele mai cunoscute probiotice sunt Lactobacillus și Bifidobacterium, adesea preluate din produsele lactate fermentate.

Probioticele au proprietatea de a corecta și a asigura funcționarea corectă a intestinului, prin echilibrarea microflorei bacteriene.

Suplimentele cu probiotice sunt recomandate mai ales în timpul tratamentelor cu antibiotice, deoarece în această perioadă flora microbiană comensală poate fi distrusă de acțiunea antibioticului, apărând astfel dezechilibre. De asemenea, probioticele au capacitatea de a combate sindromul colonului iritabil, reducerea flatulenței, constipației și a diareei. În plus, pot acționa asupra bacteriei Helicobacter pylori, care adesea este responsabilă de apariția ulcerelor și chiar cancerului stomacal.

Așadar, se recomandă o dietă alimentară cât mai echilibrată, bogată în fructe, legume și cereale integrale și limitarea alimentelor ce conțin zahăr și sunt bogate în grăsimi, pentru menținerea unei microbiote în limite normale, de asemenea, limitarea administrării antibioticelor pe perioade îndelungate și suplimentarea cu probiotice în această perioadă. (5)