Medicament pentru Parkinson - deja existent?

Cercetătorii au descoperit un mecanism prin care se acumulează proteine toxice la nivelul creierului în cazul bolii Parkinson. Acest fenomen poate fi tratat cu ajutorul unor medicamente aprobate inițial pentru altă boală.

Într-un studiu publicat în revista Neuron, cercetătorii descriu cum au descoperit că prin creșterea cantității unei substanțe lipidice, numită glucozil-ceramidă, se produce o acumulare a unor forme toxice de proteine numite alfa-sinucleine în celulele producătoare de dopamină. Echipa a arătat că tratamentul cu un medicament deja aprobat, un inhibitor al glucozil-ceramid sintazei, scade producerea acestui lipid și, prin urmare, reducerea clusterelor de proteină toxică, substanțe care sunt marca bolii Parkinson.

Boala Parkinson apare din cauza distrugerii celulelor ce produc dopamină

Boala Parkinson este o afecțiune progresivă ce este cauzată de moartea celulelor dintr-o regiune a creierului numită substanța neagră. Aceste celule produc dopamina, care este un mesager chimic foarte important în reglarea mișcărilor.

Principalele simptome ale bolii sunt: tremor, încetinirea mișcărilor, redoare precum și scăderea echilibrului și coordonării motorii. Alte simptome includ: schimbări de dispoziție, perturbarea somnului, depresie, dificultăți în vorbire, constipație, probleme la înghițire, masticație.

Această afecțiune se instalează de obicei în jurul vârstei de 60 de ani, însă un număr mic de cazuri au fost diagnosticate și la cei sub 50 de ani. Odată cu progresia simptomelor, pacienților le este din ce în ce mai greu să realizeze acțiunile zilnice și sa trăiască o viață independentă.

Există mai mult de 10 milioane de oameni ce suferă de Parkinson în întreaga lume. Cu toate că deocamdată nu există un tratament curativ, se cunosc și se folosesc medicamente și diferite metode care oferă o ameliorare a simptomelor pentru mulți dintre pacienți.

Mutația genei GBA1 și boala Parkinson

În lucrarea de cercetare, se explică faptul că un factor de risc important în dezvoltarea proteinelor alfa-sinucleine toxice constă în mutația genei glucocerebrozidazei (GBA1). Această genă este responsabilă de producerea unei proteine cu rol în funcționarea corectă a lizozomilor. Lizozomii sunt organite celulare ce descompun și elimină glucozil-ceramida precum și alte lipide.

Cei cu mutația uneia dintre copiile acestei gene au nivele mai mari decât cele normale ale glucozil-ceramidei, prin urmare sunt mai predispuși la apariția bolii.

Cei cu mutația ambelor copii ale genei – una de la fiecare părinte – pot dezvolta ceea ce se cheamă boala Gaucher, care este o afecțiune rar întâlnită unde lizozomii sunt insuficienți din punct de vedere funcțional, iar compușii lipidici se acumulează în tot organismul.

Cu toate acestea, chiar dacă se știe faptul că mutațiile genei GBA1 sunt implicate în dezvoltarea clusterelor de alfa-sinucleină, probabil prin perturbarea eliminării glucozil-ceramidei, mecanismul acestui fenomen nu era clar până în acest moment.

Se poate ca mutația genei GBA1 să nu fie necesară

Pentru a investiga acest lucru, oamenii de știință au testat efectele unui medicament ce crește nivelul de glucozil-ceramidă în celule producătoare de dopamină. Aceste celule au provenit din celule stem prelevate de la pacienți ce nu aveau mutația genei GBA1.

S-a descoperit că există o acumulare semnificativă a proteinelor alfa-sinucleine toxice în aceste celule, chiar și în lipsa mutației. Acest lucru indică faptul că transformarea proteinelor alfa-sinucleine normale în forma lor toxică, nu este în mod necesar dependentă de prezența mutației genei GBA1, ci mai degrabă de activitatea redusă și acumularea glucozil-ceramidei.

Clusterele de alfa-sinucleine toxice

La investigații mai detaliate asupra conversiei alfa-sinucleinei din forma sa normală în cea toxică, s-a descoperit că glucozil-ceramida nu transformă forma simplă a proteinei, ci forma complexă.

Cercetătorii spun că medicația concepută pentru boala Gaucher poate fi o modalitate de a ținti acest mecanism.

Aceste descoperiri oferă, de asemenea, o metodă în măsurarea eficienței medicamentelor în timpul studiilor. În timp ce scopul tratamentului pentru Parkinson este de a reduce clusterele de afla-sinucleină, măsurarea nivelului de proteină toxică la pacienți este destul de dificilă. Astfel, sunt mult mai ușor de măsurat efectele terapeuticelor care modifică glucozil-ceramida, de vreme ce lipidul poate fi măsurat direct în fluide ușor accesibile cum ar fi sângele sau lichidul cefalo-rahidian.

Sursa: Meedical News Today