Zgomotul
Zgomotul, in general, poate fi considerat ca un "ansamblu de sunete fara armonie" (Larousse)
Sunetul individualizat reprezinta o vibratie (oscilatie) regulata a unui mediu elastic care se difuzeaza sub forma de unde. Aceasta difuzare se face pe baza energiei pe care le-o imprima sursa. Calitatile sunetului din punct de vedere al perceptiei audutive sunt: frecventa, intensitatea si timbrul.
Frecventa sunetului (numarul de vibratii pe seunda) este perceputa de analizatorul auditiv ca inaltime. Aceasta frecventa se masoara in herti (Hz), 1 Hz fiind 1 ciclu pe secunda. Omul poate percepe sunete cuprinse intr-o plaja care se inscrie intre 16 si 16 000 Hz. La tineri pragul superior poate creste pina la 20 000 Hz dar, cu virsta, el scade.
Intensitatea este alta calitate a sunetului, care este data de amplitudinea oscilatiilor. Intensitatea sunetelor este perceputa de la amplitudini foarte mici, pina la un nivel cind aceasta perceptie da o senzatie dureroasa. Unitatea de masura a intensitatii sunetului, folosita in practica) este decibelul (d.
Timbrul este calitatea sunetelor care le diferentiaza unul de altul; el variaza in functie de caracteristicile sunetelor armonice supraadaugate sunetului fundamental.
Actiunea zgomotului asupra analizatorului auditiv o perioada de timp duce la o stare de adaptabilitate subiectiva prin cresterea pragului de audibilitate (reducerea senzatiei auditive). Acasta cerestere a pragului de audibilitate produce perturbari ale comunicari interumane (efectul de mascare), care poate deranja activitatea profesionala. Aspecte mai importante din punctul de vedere al analizatorului auditiv le reprezinta oboseala auditiva.
Repetarea expunerii la zgomot poate conduce la agravarea de la nivelul urechii interne, cu producerea ulterioara a unor modificari organice.
Hipoacuzia si surditatea profesionala sunt stadii ale efectelor provocate de zgomot, afectind celulele senzoriale ale organului lui Corti din urechea interna. Cea mai vulnerabila regiune este cea corespunzatoare frecventei de 4 000 Hz.
Confirmarea hipoacuziei si surditatii profesionale se face luand in considerare - printre altele - aparitia lor bilaterala si simetrica (motivata de afectarea concomitenta a celor doua urechi), caracterul de perceptie al instalarii deficitului de auz, evolutia lor dupa o perioada de expunere la zgomot, excluzand alte cauze (tratamente cu unele antibiotice, afectiuni ale urechii interne, etilism etc.). Atat hipoacuzia, cat si surditatea cauzate de zgomotul de la locul de munca se declara ca boli profesionale.
Masurile de profilaxie a surditatii profesionale au un obiectiv precis si anume evitarea agresiunii sonore a urechii mai mult decat poate fi suportat prin fenomenul de adaptare.
Aceste masuri presupun evaluarea riscului real prin determinarea Nivelului Acustic Echivalent Continuu al zgomotului in zona de munca si asigurarea izolarii fonice a utilajelor generatoare la depasirea limitei maxime de 87 dB(A), precum si protectia auriculara cu antifoane, asociata cu alternarea perioadelor de expunere cu cele de repaos.
Trebuie insistat indeosebi asupra necesitatii unei activitati sustinute educativ-sanitare, deoarece efectele grave ale expunerii la zgomot sunt tardive, motiv pentru a fi neglijate, dar din nefericire odata produse nu mai pot fi recuperate.