Spirometria
Spirometria este un test frecvent folosit in medicina muncii
Spirometria este un test simplu ce masoara cantitatea de aer pe care o persoana o poate inspira sau expira intro unitate de timp.
Spirometrul este un aparat folosit sa masoare cat de eficient si cat de rapid plamanii pot fi expansionati sau goliti de aer.
Indicaţii - Spirometria este utilizată pentru diagnosticarea diverselor afecţiuni cronice ale bronhiilor şi ale plămanului (astm, bronhopatie cronică obstructivă, pneumopatie interstiţială, emfizem), pentru a evalua gravitatea lor şi pentru a le urmări evoluţia.
Spirograma este o curba volum - timp. Curba flux - volum este o alternativa ce ofera aceleasi informatii.
Masuratorile spirometrice de screening includ:
- FVC (capacitate vitala fortata): volumul maxim de aer ce poate fi expirat printr-o manevra fortata.
- FEV 1 (VEMS): volumul expirat in prima secunda a unui expir maximal ce urmeaza unui expir maximal, furnizand informatii despre cat de repede pot fi goliti plamanii.
- FEV1/FVC: FEV1 exprimat ca procentaj din FVC da o indicatie clinica utila a gradului de limitare a fluxului de aer.
Raportul FEV1/FVC este cuprins intre 70% si 80% la adultul normal; o valoare sub 70% indica limitarea fluxului de aer si posibil BPOC.
FEV1 este influentat de varsta, sex, inaltime, etnie. Se foloseste curent procentul fata de valoarea prezisa. Exista o vasta literatura a valorilor normale; cele potrivite pentru fiecare populatie trebuie sa fie utilizate.
Tehnica - O şedinţă de spirometrie durează cel mult cateva zeci de minute. Subiectul este aşezat pe scaun cu nasul astupat cu o pensă. El ia în gură un ambou legat printr-un tub flexibil la un aparat de măsura, spirometrul. Pacientul respiră mai întai normal, apoi inspiră şi expiră pană la ultima suflare. Volumele de aer conţinute în plămanii săi la diferite momente ale respiraţiei sunt apoi măsurate corelate fiind cu debitele de aer inspirate sau expirate, pentru a trasa un grafic denumit curba debit-volum; mai este, de asemenea, posibil să se măsoare capacitatea vitală forţată (volumul total de aer expirat după o inspiraţie profundă), precum şi V.E.M.S., adică volumul expirator maxim pe secundă (volumul de aer expirat în cursul primei secunde de expiraţie forţată care urmează unei inspiraţii profunde).
Rezultate - Anomaliile constatate sunt clasificate în sindromul obstructiv (debite anormal de mici), sindromul restrictiv (volume anormal de mici) şi sindromul mixt (asocierea celor două perturbaţii).
Medicul de medicina muncii evalueaza prin spirometrie impactul anumitor conditii de munca asupra functiei respiratorii