Evaluarea riscurilor de către medicul de medicina muncii
Autor: medicina muncii
Evaluarea riscurilor la locul de muncă de către medicul de medicina muncii
5.1.1. Evaluarea efectuată de medicul de medicina muncii
În vederea asigurării de servicii de calitate de medicina muncii, cunoaşterea locului de muncă, a proceselor tehnologice, noxelor profesionale, a mediului, sarcinii, a organizarii locului de muncă sunt esenţiale.
Uneori, o vizită orientativă a locului de muncă, cu trecerea în revistă a fişelor tehnice de securitate (FTS) pentru substanţele folosite, o cunoaştere generală a programului de sănătate ocupaţională şi eventual solicitarea descrierilor sarcinilor de muncă, sunt suficiente. Acest tip de evaluare este suficient atunci când medicul de medicina muncii cunoaşte tipul de activitate desfăşurat la locul respectiv de muncă, având experienţă cu alţi clienţi. În acest caz este important de aflat elementele specifice locului respectiv de muncă, faţă de altele similare.
Vizitarea locurilor de muncă are de asemenea importanţă pentru stabilirea contactului personal cu lucrătorii, uşurând colaborarea ulterioară cu aceştia.
Evaluarea detaliată a locului de muncă se realizează în cazul prezenţei simultane a mai multor noxe profesionale importante sau atunci când angajatorul doreşte implementarea unui program mai strict de sănătate şi securitate în muncă sau evaluarea impactului unei anumite noxe sau proces de muncă. Rolul medicului de medicina muncii este acela de a efectua evaluarea locurilor de muncă din punctul de vedere al medicinei preventive, identificarea riscurilor potenţiale pentru sănătate şi recomandarea de măsuri preventive.
5.1.2. Pregătirea vizitei
Înainte de vizitarea locurilor de muncă, trebuie îndeplinite câteva etape. În primul rând, este necesară identificarea persoanei de contact care urmează să ghideze şi să asiste vizita, care trebuie să înţeleagă scopul acesteia şi să îi rezerve un interval de timp suficient. De asemenea angajatorul trebuie anunţat că medicul de medicina muncii intenţionează să vorbească cu angajaţii în mod deschis. Apoi, trebuie avut grijă ca vizitarea locurilor de muncă să aibă loc la o oră care să îi permită medicului observarea activităţilor şi proceselor normale care se desfăşoară la locurilor de muncă. Uneori aceasta înseamnă vizitarea acestora la ore foarte matinale. În plus, acolo unde este cazul, este necesară asigurarea de îmbrăcăminte sau încălţăminte specială sau echipament individual de protecţie, sau solicitarea permisiunii de a fotografia procesele de muncă sau anumite riscuri, în scopuri educaţionale sau pentru orientarea/informarea altor colegi.
O discuţie telefonică preliminară vizitei va permite adunarea de informaţii generale despre procesele tehnologice, noxele profesionale sau reglementările legale care privesc locurile respective de muncă, informaţii necesare pentru familiarizare. Este utilă de asemenea obţinerea din timp de copii după rapoarte de igienă industrială, inspecţii anterioare sau alte informaţii privitoare la accidente de muncă/boli profesionale din unitatea respectivă, informaţii care vor fi utile evaluatorului în a face observaţii pertinente, în a adresa întrebări specifice.
5.1.3. Şedinţa de deschidere
Vizitarea locurilor de muncă începe de obicei cu o şedinţă iniţială în care se obţin informaţii generale despre organizaţie, structura şi administraţia ei, programele actuale de sănătate şi securitate în muncă, problemele deja identificate.
Reprezentanţii managementului firmei vor fi prezenţi la această şedinţă, inclusiv responsabilul cu securitatea şi sănătatea în muncă/protecţia muncii, uneori reprezentanţi tehnici. Este util de asemenea să fie prezenţi şi reprezentanţi ai salariaţilor.
În şedinţa de deschidere, evaluatorul (medicul de medicina muncii) va pune întrebări referitoare la accidentele de muncă/îmbolnăvirile profesionale apărute de-a lungul timpului, normele de securitate şi sănătate în muncă aplicabile, alte reglementări legale aplicabile activităţii firmei.
Informaţii suplimentare se pot obţine din evoluţia în timp a proceselor tehnologice folosite, noxele profesionale existente în trecut care pot determina evoluţia prezentă sau viitoare a stării de sănătate a angajaţilor. Istoria folosirii echipamentelor individuale de protecţie este relevantă de asemenea în acelaşi scop.
Trebuie obţinute informaţii demografice despre numărul angajaţilor, proporţia bărbaţi-femei, educaţia, pregătirea profesională, numărul de schimburi, limba principală. Toţi aceşti factori pot influenţa riscul de accidentare sau îmbolnăvire profesională, ca şi selecţia programelor de promovare a sănătăţii şi securităţii în muncă, precum şi vor ajuta medicul să colaboreze cu aceştia.
Va fi discutat sistemul actual de securittate şi sănătate în muncă, organizarea compartimentului de protecţie a muncii, procedurile de urgenţă, nivelul instruirii angajaţilor în domeniul protecţiei muncii, alte programe aplicabile locurilor respective de muncă.
5.1.4. Vizitarea locurilor de muncă
În vizitarea locurilor de muncă este cel mai bine să fie urmată ordinea firească a proceselor tehnologice.
Medicul de medicina muncii va discuta cu angajaţii, întrucât aceştia pot avea cunoştinţe importante rezultate din experienţa proprie sau pregătirea teoretică sau practică referitoare la riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională la care sunt supuşi. Aceste discuţii pun bazele colaborării dintre lucrători şi medic, precum şi îi dau acestuia din urmă informaţii despre nivelul de înţelegere şi cunoaştere al angajaţilor referitor la riscurile lor profesionale, precum şi atitudinea lor faţă de securitate şi muncă. Întrebări potrivite pentru aceste discuţii sunt: "Ce fel de riscuri sunt la locul dvs. de muncă?", "Ce măsuri de protecţie folosiţi?", "Ce alte măsuri preventive credeţi ca ar fi necesare la acest loc de muncă?".
În vizitarea locurilor de muncă, medicul de medicina muncii va observa cele patru categorii mari de riscuri: sarcina de muncă, mediul în care aceasta este efectuată, echipamentul tehnic folosit şi lucrătorii.
În observarea sarcinii de muncă, medicul va urmări cu atenţie factori precum poziţia corpului şi postura, tipul de mişcări efectuate. Observarea efortului fizic necesar poate include măsurarea sau observarea forţei necesare, direcţia mişcărilor (înainte, înapoi), nivelul acestora (sub nivelul taliei, deasupra umerilor), frecvenţa cu care ele sunt executate (o dată pe oră, o dată pe minut) şi durata acestora (intermitent, cu durata de minute).
Înţelegerea sarcinii trebuie să includă aspecte practice precum productivitatea solicitată lucrătorului, variaţiile solicitărilor fizice de-a lungul zilei, modului de recompensare al activităţii (normă, procentaj, bonusuri). Recompensele pentru productivitate pot conduce la creşterea riscului de traumă cumulativă prin promovarea efortului continuu, susţinut al angajatului.
În evaluarea mediului de muncă, medicul de medicina muncii va observa condiţii precum temperatura, ventilaţia, semnalizările, curăţenia, instalaţiile sanitare, iluminatul. Gradul de supraaglomerare, zgomotul ambiental şi organizarea mediului de muncă sunt importante pentru securitate. De exemplu, o creştere a zgomotului ambiental poate conduce la scăderea concentrării şi creşterea probabilităţii de producere de accidente. S-a dovedit că reducerea zgomotului ambiental se însoţeşte de o reducere a accidentelor de muncă. Curăţenia deficitară poate conduce la accidente prin prezenţa de pete de apă sau ulei pe podea şi apariţia riscului de alunecare. Alte elemente inspectate: echipamentul de stingere al incendiilor, trusa de prim ajutor.
Trebuie avut în vedere că mediul de muncă poate varia de-a lungul anului, în funcţie de anotimp şi de condiţiile meteorologice.
Echipamentul tehnic folosit de angajaţi include instrumentele şi utilajele de lucru şi sistemul de ventilaţie. Anumite aspecte ale designului şi materialului din care sunt realizate uneltele folosite, au implicaţii asupra ergonomiei, comfortului folosirii, poziţiei de lucru. Angajaţii care folosesc perioade îndelungate unelte ţinute în mână trebuie să aibă posibilitatea de a alege între diferite variante pe care o consideră cea mai comodă.
Maşinile şi bancurile de lucru vor fi inspectate din punct de vedere ergonomic, al eficienţei, menţinerii, siguranţei în folosinţă. Instalaţiile moderne sunt prevăzute cu elemente de siguranţă în folosire, dar lucrătorii trebuie instruiţi corect în folosirea lor eficientă.
Cele patru elemente de bază ale sistemelor de ventilaţie sunt hotele de captare a noxelor, tubulatura de transport, filtrele care purifică aerului înainte de eliminarea sau recircularea lui şi ventilatoarele care pun în mişcare aerul. Fiecare element poate fi disfuncţional sau ineficient, ceea ce trebuie verificat cu ocazia vizitei.
Prin observarea lucrătorilor în timpul activităţii, în ceea ce priveşte vârsta, condiţia fizică aparentă, atitudinea faţă de muncă, se pot obţine informaţii utile în vederea stabilirii programelor de promovare a sănătăţii şi metodele de screening de aplicat.
EXEMPLU de chestionar de evaluare a locurilor de muncă cu ocazia vizitei
Sarcina de muncă
Munca se desfăşoară în schimburi?
Sunt orele de muncă rezonabile?
Există prevăzute intervale de odihnă şi dacă sunt folosite?
Se lucrează peste program? Este acest lucru solicitat de angajator?
Au sarcinile de muncă un ritm determinat?
Pot angajaţii să adapteze activitatea?
Sunt explicate clar angajaţilor schimbările în procedurile de muncă?
Există perioade prelungite de muncă grea ?
Există suprasolicitări vizuale?
Solicitări fizice
Cât de mult efort se efectuează pentru ridicare/tragere/împingere de greutăţi?
Care este frecvenţa solicitării fizice?
Unde se desfăşoară aceste activităţi?
Se lucrează în poziţii/posturi corporale neobioşnuite/inconfortabile?
Munca este desfăşurată respectând toate reglementările de securitate?
Lucrătorii sunt forţaţi să lucreze cu viteză prea mare?
Angajaţii sunt instruiţi în detaliu cu privire la munca lor?
Există informaţii disponibile în limba lor?
În ce poziţie se desfăşoară activitatea (şezând/în picioare/mers) şi pentru ce perioade?
Solicitări mentale
Sunt instrucţiunile de lucru clare şi uşor de urmat?
Sunt necesare decizii frecvente?
Sunt necesare perioade îndelungate de concentrare?
Există perioade de odihnă în timpul activităţilor de inspecţie/monitorizare?
Este ritmul de lucru prea rapid?
Sarcina de lucru creează plictiseală?
Interacţiunile sociale sunt posibile?
Are lucrătorul sentimentul de control asupra activităţii desfăşurate?
Care sunt relaţiile cu superiorii?
Mediul de muncă
Există suficient spaţiu pentru desfăşurarea activităţii?
Este postul de lucru confortabil sau necesită poziţii neobişnuite, încordate?
Sunt marcate corespunzător căile de evacuare în caz de urgenţe şi ieşirile?
Sunt suprafeţele de lucru alunecoase sau prea dure?
Există obiecte care pot provocare lovire (mânere, butoane, colţuri, alte obiecte)?
Este locul de muncă protejat de vehiculele care transportă sarcini (macarale, transportoare)?
Este postul de lucru dispus într-un mediu excesiv de cald, rece, zgomotos, contaminat?
Este temperatura confortabilă?
Există o umiditate relativă confortabilă?
Există ventilaţie generală adecvată?
Toate dispozitivele de ventilaţie, încălzire, răcire funcţionează corespunzător?
Este menţinută curăţenia şi ordinea la locul de muncă?
Echipamentul tehnic
Este echipamentul sau aparatura de lucru dificil de folosit?
Sunt elementele de comandă ale utilajului departe?
Mişcarea acestora necesită un efort deosebit?
Poate ajunge angajatul la acestea fără a adopta poziţii neobişnuite ale corpului sau membrelor?
Sunt indicaţiile instrumentelor de măsură a diverşilor parametri uşor de înţeles?
Necesită elementele tabloului de comandă manuală un anumit efort pentru a fi manipulate, este acest efort în limite acceptabile?
Există posibilitatea de a comanda închiderea de urgenţă din locurile unde se poate afla operatorul?
Există prevăzute dispozitive de siguranţă care să prevină comenzile neintenţionate?
Sunt semnalizate clar toate funcţii tabloului de comandă sau uşor de înţeles?
Sunt scaunele confortabile?
Sunt scaunele ajustabile în înălţime?
Au acestea spătar?
Există suficient spaţiu pentru picioare?
Este suprafaţa de lucru la o înălţime suficientă care să nu necesită aplecare sau întindere inutilă?
Au suprafeţele de lucru strălucire sau reflexie?
Echipamentul tehnic prezintă pedale?
Sunt pedalele prevăzute cu un dispozitiv de protecţie?
Sunt pedalele deservite de operatori stând în picioare?
Funcţionează toate dispozitivele şi măsurile de siguranţă în condiţii optime?
Interferează aceste cu operarea normală sau menţinerea instalaţiei?
Utilajele produc zgomot sau vibraţii excesive?
Este echipamentul mobil stabil?
Manipularea instalaţiilor obstrucţionează vederea într-o anumită direcţie?
Containerele folosite au dimensiuni potrivite?
Unelte ţinute în mână
Sunt uneltele uşor de ţinut în mână?
Sunt acestea prea grele?
Au acestea margini ascuţite?
Este utilizarea uneltei prea dificilă (greu de prins în mână, alunecoase, necesită o poziţie inconfortabilă)?
Unealta vibrează?
Produce unealta zgomot excesiv?
Folosirea acesteia necesită adoptarea unei poziţii vicioase a mâinii sau corpului?
Există posibilitatea de a alege din mai multe variante pe cea mai comodă?
Echipamentul de protecţie individuală
Există echipament de protecţie individuală disponibil?
Este acesta adecvat, confortabil, eficient?
Sunt necesare dispozitive speciale de protecţie?
Sunt acestea selectate şi ajustate corespunzător?
Sunt confortabile de folosit sau produc un deranj suplimentar?
Sunt menţinute într-o stare corespunzătoare?
Produc acestea obstrucţionarea vederii sau creează ele însele alte riscuri?
Determină echipamentul de protecţie un fals sentiment de încredere?
Există instrucţiuni scrise referitoare la modul de folosire al EIP? Este instruirea eficientă?
Există o complianţă a lucrătorilor pentru folosirea EIP?
Lucrătorul
Câţi angajaţi există?
Care este distribuţia acestora pe grupe de vârstă?
Ce limbi vorbesc angajaţii?
Care este turnoverul/rata de schimbare a angajaţilor?
Ce pregătire profesională au angajaţii?
Care este pregătirea fizică a angajaţilor?
Există anumite probleme medicale mai frecvente în cadrul angajaţilor?
Ce resurse psihosociale au angajaţii la locul de muncă?
Există o ionizare la locul de muncă?
5.1.6. Finalizarea evaluării
După vizitarea locurilor de muncă, medicul de medicina muncii trebuie să realizeze şi să trimită angajatorului un raport scris care să cuprindă observaţiile şi recomandările, care vor servi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă.
Acest raport începe cu un rezumat care cuprinde identificarea proceselor tehnologice principale, riscurile profesionale importante asociate şi măsurile preventive recomandate.
Fiecare risc profesional identificat trebuie ulterior detaliat după schema:
• noxa profesională
• sursa expunerii
• natura expunerii: frecvenţă, cantitate, interferenţa cu alte noxe
• măsurile de control prezente
• eficienţa măsurilor de control
• condiţiile ambientale care influenţează expunerea la noxă
• interacţiunea lucrător - noxă
• măsuri preventive recomandate
În recomandarea de măsuri preventive se va respecta ierarhia de control
• înlocuirea noxei
• delimitarea noxei / măsuri de protecţie colectivă
• măsuri de control tehnologic
• echipament individual de protecţie
• măsuri de control organizatoric
5.1.1. Evaluarea efectuată de medicul de medicina muncii
În vederea asigurării de servicii de calitate de medicina muncii, cunoaşterea locului de muncă, a proceselor tehnologice, noxelor profesionale, a mediului, sarcinii, a organizarii locului de muncă sunt esenţiale.
Uneori, o vizită orientativă a locului de muncă, cu trecerea în revistă a fişelor tehnice de securitate (FTS) pentru substanţele folosite, o cunoaştere generală a programului de sănătate ocupaţională şi eventual solicitarea descrierilor sarcinilor de muncă, sunt suficiente. Acest tip de evaluare este suficient atunci când medicul de medicina muncii cunoaşte tipul de activitate desfăşurat la locul respectiv de muncă, având experienţă cu alţi clienţi. În acest caz este important de aflat elementele specifice locului respectiv de muncă, faţă de altele similare.
Vizitarea locurilor de muncă are de asemenea importanţă pentru stabilirea contactului personal cu lucrătorii, uşurând colaborarea ulterioară cu aceştia.
Evaluarea detaliată a locului de muncă se realizează în cazul prezenţei simultane a mai multor noxe profesionale importante sau atunci când angajatorul doreşte implementarea unui program mai strict de sănătate şi securitate în muncă sau evaluarea impactului unei anumite noxe sau proces de muncă. Rolul medicului de medicina muncii este acela de a efectua evaluarea locurilor de muncă din punctul de vedere al medicinei preventive, identificarea riscurilor potenţiale pentru sănătate şi recomandarea de măsuri preventive.
5.1.2. Pregătirea vizitei
Înainte de vizitarea locurilor de muncă, trebuie îndeplinite câteva etape. În primul rând, este necesară identificarea persoanei de contact care urmează să ghideze şi să asiste vizita, care trebuie să înţeleagă scopul acesteia şi să îi rezerve un interval de timp suficient. De asemenea angajatorul trebuie anunţat că medicul de medicina muncii intenţionează să vorbească cu angajaţii în mod deschis. Apoi, trebuie avut grijă ca vizitarea locurilor de muncă să aibă loc la o oră care să îi permită medicului observarea activităţilor şi proceselor normale care se desfăşoară la locurilor de muncă. Uneori aceasta înseamnă vizitarea acestora la ore foarte matinale. În plus, acolo unde este cazul, este necesară asigurarea de îmbrăcăminte sau încălţăminte specială sau echipament individual de protecţie, sau solicitarea permisiunii de a fotografia procesele de muncă sau anumite riscuri, în scopuri educaţionale sau pentru orientarea/informarea altor colegi.
O discuţie telefonică preliminară vizitei va permite adunarea de informaţii generale despre procesele tehnologice, noxele profesionale sau reglementările legale care privesc locurile respective de muncă, informaţii necesare pentru familiarizare. Este utilă de asemenea obţinerea din timp de copii după rapoarte de igienă industrială, inspecţii anterioare sau alte informaţii privitoare la accidente de muncă/boli profesionale din unitatea respectivă, informaţii care vor fi utile evaluatorului în a face observaţii pertinente, în a adresa întrebări specifice.
5.1.3. Şedinţa de deschidere
Vizitarea locurilor de muncă începe de obicei cu o şedinţă iniţială în care se obţin informaţii generale despre organizaţie, structura şi administraţia ei, programele actuale de sănătate şi securitate în muncă, problemele deja identificate.
Reprezentanţii managementului firmei vor fi prezenţi la această şedinţă, inclusiv responsabilul cu securitatea şi sănătatea în muncă/protecţia muncii, uneori reprezentanţi tehnici. Este util de asemenea să fie prezenţi şi reprezentanţi ai salariaţilor.
În şedinţa de deschidere, evaluatorul (medicul de medicina muncii) va pune întrebări referitoare la accidentele de muncă/îmbolnăvirile profesionale apărute de-a lungul timpului, normele de securitate şi sănătate în muncă aplicabile, alte reglementări legale aplicabile activităţii firmei.
Informaţii suplimentare se pot obţine din evoluţia în timp a proceselor tehnologice folosite, noxele profesionale existente în trecut care pot determina evoluţia prezentă sau viitoare a stării de sănătate a angajaţilor. Istoria folosirii echipamentelor individuale de protecţie este relevantă de asemenea în acelaşi scop.
Trebuie obţinute informaţii demografice despre numărul angajaţilor, proporţia bărbaţi-femei, educaţia, pregătirea profesională, numărul de schimburi, limba principală. Toţi aceşti factori pot influenţa riscul de accidentare sau îmbolnăvire profesională, ca şi selecţia programelor de promovare a sănătăţii şi securităţii în muncă, precum şi vor ajuta medicul să colaboreze cu aceştia.
Va fi discutat sistemul actual de securittate şi sănătate în muncă, organizarea compartimentului de protecţie a muncii, procedurile de urgenţă, nivelul instruirii angajaţilor în domeniul protecţiei muncii, alte programe aplicabile locurilor respective de muncă.
5.1.4. Vizitarea locurilor de muncă
În vizitarea locurilor de muncă este cel mai bine să fie urmată ordinea firească a proceselor tehnologice.
Medicul de medicina muncii va discuta cu angajaţii, întrucât aceştia pot avea cunoştinţe importante rezultate din experienţa proprie sau pregătirea teoretică sau practică referitoare la riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională la care sunt supuşi. Aceste discuţii pun bazele colaborării dintre lucrători şi medic, precum şi îi dau acestuia din urmă informaţii despre nivelul de înţelegere şi cunoaştere al angajaţilor referitor la riscurile lor profesionale, precum şi atitudinea lor faţă de securitate şi muncă. Întrebări potrivite pentru aceste discuţii sunt: "Ce fel de riscuri sunt la locul dvs. de muncă?", "Ce măsuri de protecţie folosiţi?", "Ce alte măsuri preventive credeţi ca ar fi necesare la acest loc de muncă?".
În vizitarea locurilor de muncă, medicul de medicina muncii va observa cele patru categorii mari de riscuri: sarcina de muncă, mediul în care aceasta este efectuată, echipamentul tehnic folosit şi lucrătorii.
În observarea sarcinii de muncă, medicul va urmări cu atenţie factori precum poziţia corpului şi postura, tipul de mişcări efectuate. Observarea efortului fizic necesar poate include măsurarea sau observarea forţei necesare, direcţia mişcărilor (înainte, înapoi), nivelul acestora (sub nivelul taliei, deasupra umerilor), frecvenţa cu care ele sunt executate (o dată pe oră, o dată pe minut) şi durata acestora (intermitent, cu durata de minute).
Înţelegerea sarcinii trebuie să includă aspecte practice precum productivitatea solicitată lucrătorului, variaţiile solicitărilor fizice de-a lungul zilei, modului de recompensare al activităţii (normă, procentaj, bonusuri). Recompensele pentru productivitate pot conduce la creşterea riscului de traumă cumulativă prin promovarea efortului continuu, susţinut al angajatului.
În evaluarea mediului de muncă, medicul de medicina muncii va observa condiţii precum temperatura, ventilaţia, semnalizările, curăţenia, instalaţiile sanitare, iluminatul. Gradul de supraaglomerare, zgomotul ambiental şi organizarea mediului de muncă sunt importante pentru securitate. De exemplu, o creştere a zgomotului ambiental poate conduce la scăderea concentrării şi creşterea probabilităţii de producere de accidente. S-a dovedit că reducerea zgomotului ambiental se însoţeşte de o reducere a accidentelor de muncă. Curăţenia deficitară poate conduce la accidente prin prezenţa de pete de apă sau ulei pe podea şi apariţia riscului de alunecare. Alte elemente inspectate: echipamentul de stingere al incendiilor, trusa de prim ajutor.
Trebuie avut în vedere că mediul de muncă poate varia de-a lungul anului, în funcţie de anotimp şi de condiţiile meteorologice.
Echipamentul tehnic folosit de angajaţi include instrumentele şi utilajele de lucru şi sistemul de ventilaţie. Anumite aspecte ale designului şi materialului din care sunt realizate uneltele folosite, au implicaţii asupra ergonomiei, comfortului folosirii, poziţiei de lucru. Angajaţii care folosesc perioade îndelungate unelte ţinute în mână trebuie să aibă posibilitatea de a alege între diferite variante pe care o consideră cea mai comodă.
Maşinile şi bancurile de lucru vor fi inspectate din punct de vedere ergonomic, al eficienţei, menţinerii, siguranţei în folosinţă. Instalaţiile moderne sunt prevăzute cu elemente de siguranţă în folosire, dar lucrătorii trebuie instruiţi corect în folosirea lor eficientă.
Cele patru elemente de bază ale sistemelor de ventilaţie sunt hotele de captare a noxelor, tubulatura de transport, filtrele care purifică aerului înainte de eliminarea sau recircularea lui şi ventilatoarele care pun în mişcare aerul. Fiecare element poate fi disfuncţional sau ineficient, ceea ce trebuie verificat cu ocazia vizitei.
Prin observarea lucrătorilor în timpul activităţii, în ceea ce priveşte vârsta, condiţia fizică aparentă, atitudinea faţă de muncă, se pot obţine informaţii utile în vederea stabilirii programelor de promovare a sănătăţii şi metodele de screening de aplicat.
EXEMPLU de chestionar de evaluare a locurilor de muncă cu ocazia vizitei
Sarcina de muncă
Munca se desfăşoară în schimburi?
Sunt orele de muncă rezonabile?
Există prevăzute intervale de odihnă şi dacă sunt folosite?
Se lucrează peste program? Este acest lucru solicitat de angajator?
Au sarcinile de muncă un ritm determinat?
Pot angajaţii să adapteze activitatea?
Sunt explicate clar angajaţilor schimbările în procedurile de muncă?
Există perioade prelungite de muncă grea ?
Există suprasolicitări vizuale?
Solicitări fizice
Cât de mult efort se efectuează pentru ridicare/tragere/împingere de greutăţi?
Care este frecvenţa solicitării fizice?
Unde se desfăşoară aceste activităţi?
Se lucrează în poziţii/posturi corporale neobioşnuite/inconfortabile?
Munca este desfăşurată respectând toate reglementările de securitate?
Lucrătorii sunt forţaţi să lucreze cu viteză prea mare?
Angajaţii sunt instruiţi în detaliu cu privire la munca lor?
Există informaţii disponibile în limba lor?
În ce poziţie se desfăşoară activitatea (şezând/în picioare/mers) şi pentru ce perioade?
Solicitări mentale
Sunt instrucţiunile de lucru clare şi uşor de urmat?
Sunt necesare decizii frecvente?
Sunt necesare perioade îndelungate de concentrare?
Există perioade de odihnă în timpul activităţilor de inspecţie/monitorizare?
Este ritmul de lucru prea rapid?
Sarcina de lucru creează plictiseală?
Interacţiunile sociale sunt posibile?
Are lucrătorul sentimentul de control asupra activităţii desfăşurate?
Care sunt relaţiile cu superiorii?
Mediul de muncă
Există suficient spaţiu pentru desfăşurarea activităţii?
Este postul de lucru confortabil sau necesită poziţii neobişnuite, încordate?
Sunt marcate corespunzător căile de evacuare în caz de urgenţe şi ieşirile?
Sunt suprafeţele de lucru alunecoase sau prea dure?
Există obiecte care pot provocare lovire (mânere, butoane, colţuri, alte obiecte)?
Este locul de muncă protejat de vehiculele care transportă sarcini (macarale, transportoare)?
Este postul de lucru dispus într-un mediu excesiv de cald, rece, zgomotos, contaminat?
Este temperatura confortabilă?
Există o umiditate relativă confortabilă?
Există ventilaţie generală adecvată?
Toate dispozitivele de ventilaţie, încălzire, răcire funcţionează corespunzător?
Este menţinută curăţenia şi ordinea la locul de muncă?
Echipamentul tehnic
Este echipamentul sau aparatura de lucru dificil de folosit?
Sunt elementele de comandă ale utilajului departe?
Mişcarea acestora necesită un efort deosebit?
Poate ajunge angajatul la acestea fără a adopta poziţii neobişnuite ale corpului sau membrelor?
Sunt indicaţiile instrumentelor de măsură a diverşilor parametri uşor de înţeles?
Necesită elementele tabloului de comandă manuală un anumit efort pentru a fi manipulate, este acest efort în limite acceptabile?
Există posibilitatea de a comanda închiderea de urgenţă din locurile unde se poate afla operatorul?
Există prevăzute dispozitive de siguranţă care să prevină comenzile neintenţionate?
Sunt semnalizate clar toate funcţii tabloului de comandă sau uşor de înţeles?
Sunt scaunele confortabile?
Sunt scaunele ajustabile în înălţime?
Au acestea spătar?
Există suficient spaţiu pentru picioare?
Este suprafaţa de lucru la o înălţime suficientă care să nu necesită aplecare sau întindere inutilă?
Au suprafeţele de lucru strălucire sau reflexie?
Echipamentul tehnic prezintă pedale?
Sunt pedalele prevăzute cu un dispozitiv de protecţie?
Sunt pedalele deservite de operatori stând în picioare?
Funcţionează toate dispozitivele şi măsurile de siguranţă în condiţii optime?
Interferează aceste cu operarea normală sau menţinerea instalaţiei?
Utilajele produc zgomot sau vibraţii excesive?
Este echipamentul mobil stabil?
Manipularea instalaţiilor obstrucţionează vederea într-o anumită direcţie?
Containerele folosite au dimensiuni potrivite?
Unelte ţinute în mână
Sunt uneltele uşor de ţinut în mână?
Sunt acestea prea grele?
Au acestea margini ascuţite?
Este utilizarea uneltei prea dificilă (greu de prins în mână, alunecoase, necesită o poziţie inconfortabilă)?
Unealta vibrează?
Produce unealta zgomot excesiv?
Folosirea acesteia necesită adoptarea unei poziţii vicioase a mâinii sau corpului?
Există posibilitatea de a alege din mai multe variante pe cea mai comodă?
Echipamentul de protecţie individuală
Există echipament de protecţie individuală disponibil?
Este acesta adecvat, confortabil, eficient?
Sunt necesare dispozitive speciale de protecţie?
Sunt acestea selectate şi ajustate corespunzător?
Sunt confortabile de folosit sau produc un deranj suplimentar?
Sunt menţinute într-o stare corespunzătoare?
Produc acestea obstrucţionarea vederii sau creează ele însele alte riscuri?
Determină echipamentul de protecţie un fals sentiment de încredere?
Există instrucţiuni scrise referitoare la modul de folosire al EIP? Este instruirea eficientă?
Există o complianţă a lucrătorilor pentru folosirea EIP?
Lucrătorul
Câţi angajaţi există?
Care este distribuţia acestora pe grupe de vârstă?
Ce limbi vorbesc angajaţii?
Care este turnoverul/rata de schimbare a angajaţilor?
Ce pregătire profesională au angajaţii?
Care este pregătirea fizică a angajaţilor?
Există anumite probleme medicale mai frecvente în cadrul angajaţilor?
Ce resurse psihosociale au angajaţii la locul de muncă?
Există o ionizare la locul de muncă?
5.1.6. Finalizarea evaluării
După vizitarea locurilor de muncă, medicul de medicina muncii trebuie să realizeze şi să trimită angajatorului un raport scris care să cuprindă observaţiile şi recomandările, care vor servi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă.
Acest raport începe cu un rezumat care cuprinde identificarea proceselor tehnologice principale, riscurile profesionale importante asociate şi măsurile preventive recomandate.
Fiecare risc profesional identificat trebuie ulterior detaliat după schema:
• noxa profesională
• sursa expunerii
• natura expunerii: frecvenţă, cantitate, interferenţa cu alte noxe
• măsurile de control prezente
• eficienţa măsurilor de control
• condiţiile ambientale care influenţează expunerea la noxă
• interacţiunea lucrător - noxă
• măsuri preventive recomandate
În recomandarea de măsuri preventive se va respecta ierarhia de control
• înlocuirea noxei
• delimitarea noxei / măsuri de protecţie colectivă
• măsuri de control tehnologic
• echipament individual de protecţie
• măsuri de control organizatoric