Mărirea prostatei - ce trebuie să știi

Mărirea prostatei, cunoscută în termeni medicali drept hipertrofia benignă de prostată, reprezintă creșterea în dimensiuni a prostatei, fiind o patologie destul de des întâlnită, mai ales în rândul bărbaților ce au o vârstă peste 50 de ani. Fiind o patologie benignă, aceasta nu cauzează și nu va conduce în evoluția ei către cancer. (1)

Prostata este o glandă a aparatului genital masculin, situată anterior de rect și sub vezica urinară. Are de dimensiuni foarte mici, descrisă adesea ca fiind de mărimea unei nuci. Prostata este împărțită în doi lobi anatomici de mare importanță, mai ales privind palparea acestora prin tușeu rectal, care poate pune diverse diagnostice. Din cauza localizării sub vezica urinară și a traiectului uretrei prin prostată, fie o mărire a dimensiunii acesteia, fie o altă patologie, pot provoca o simptomatologie urinară ce poate crea un grad de disconfort pentru pacient. (2, 3)

Cauze

Privind cauzele măririi de prostată, acestea nu sunt pe deplin înțelese la momentul actual. Este totuși important de reținut faptul că prostata trece prin două cicluri de creștere pe parcursul vieții unui om. Primul ciclu apare la pubertate, iar al doilea apare în jurul vârstei de 25 de ani. Hipertrofia benignă de prostată apare în a doua etapă de creștere a prostatei. (4)

Prin mărirea dimensiunilor, aceasta poate forma o compresie asupra vezicii urinare. Cu timpul, pereții vezicii se pot slăbi, pierzând capacitatea de a goli eficient vezica de urină. Astfel, retenția urinară și îngustarea uretrei, pot cauza hipertrofia benignă a prostatei. (4)

Studiile actuale asociază mărirea dimensiunii prostatei cu factori ce țin de procesul de îmbătrânire. La nivelul organismului, la bărbați, se secretă atât hormoni sexuali masculini, testosteron, cât și cantități reduse de hormoni sexuali feminini, precum estrogen. Pe măsură ce organismul îmbătrânește, cantitatea de testosteron scade, lăsând o cantitate mai mare de estrogen. Cercetătorii susțin că hipertrofia benignă de prostată poate să fie cauzată de această proporție mai mare de estrogen, comparativ cu testosteronul. (4)

Un alt studiu consideră dihidrotestosteronul ca și posibil agent cauzator al hipertrofiei de prostată. Studiul susține că și atunci când nivelul de testosteron scade, dihidrotestosteronul continuă să crească. S-a observat că bărbații ce nu produc acest hormon, nu vor dezvoltă o mărire a prostatei. (4)

Simptomatologie

Din punct de vedere al simptomelor, cele mai dese sunt:

• Creșterea frecvenței micțiunii pe timpul nopții
• Dificultate la micțiune
• Nevoia frecventă de a urina
• Flux de urină slab
• Incapacitatea de a goli eficient vezica urinară (1)
• Senzația de vezică urinară plină chiar imediat după micțiune
• Necesitatea de a împinge pentru a putea elimina jetul de urină (4)
• Durere la micțiune (6)

Atunci când prostata este mărită în volum poate îngreuna sau chiar bloca fluxul de urină ce vine dinspre vezica urinară. Astfel, senzația necesității de a urina frecvent, mai ales pe timpul nopții, este un simptom foarte frecvent întâlnit în mărirea prostatei. Aceste simptome pot varia în intensitate în funcție de mărimea dimensiunii prostatei, iar adesea tind să se înrăutățească în timp. (1, 4)

Există o serie de simptome urinare similare care pot fi cauzate și de alte patologii, în afară de mărirea de prostată, precum:

• Sângerări la nivelul tractului urinar (6)
• Infecții de tract urinar
• Prostatita –inflamația prostatei
• Strictură uretrală – îngustarea uretrei
• Cicatrizarea gâtului vezicii urinare ca urmare a unei intervenții chirurgicale în antecedente
• Cancer de prostată
• Cancer de vezică urinară (1)

Factori de risc

Există o serie de factori de risc care pot favoriza apariția măririi de prostată:

• Vârsta - sunt afectați preponderent bărbații peste vârsta de 50 de ani, aproximativ o treime prezentând simptome moderate sau chiar severe, până la vârsta de 60 de ani. Rar pot fi afectați bărbați sub 40 de ani.
• Antecedente în familie de hipertrofie benignă de prostată
• Diabet zaharat sau bolile cardiovasculare – acestea împreună cu utilizarea de beta-blocante pot crește riscul
• Stilul de viață – sportul poate reduce riscul de hipertrofie benignă de prostată (1)

Mărirea dimensiunii prostatei poate conduce în timp la complicații:

• Retenție urinară – în cazuri complicate, poate fi necesară introducerea unui cateter pentru a elimina urina restantă în vezică
• Infecții ale tractului urinar
• Pietre vezicale – apar din cauza golirii incomplete a vezicii urinare și pot favoriza apariția de infecții, prezența de sânge în urină (hematurie), sau obstrucția fluxului de urină
• Deteriorarea vezicii urinare
• Afectare renală (1)
• Sângerări în tractul urinar (6)
• Incapacitatea bruscă de a urina (6)

De regulă, aceste complicații nu sunt frecvente și apar destul de rar. Totuși, mulți bărbați ignoră simptomele măririi de prostată, riscând să formeze aceste complicații. Un tratament timpuriu poate evita aceste complicații. Există situații când obstrucția urinară din cauza măririi de prostată este atât de severă, încât fluxul urinar nu poate depăși obstrucția și nu poate fi eliminat. Urina restantă în vezică sau retenția urinară este periculoasă deoarece poate favoriza apariția de infecții ale tractului urinar ce pot afecta aparatul renal. (6)

Diagnostic

Hiperplazia benignă de prostată poate fi diagnosticată în urma unui examen fizic, pe baza unor evaluări imagistice și pe antecedentele personale familiale. Privind examenul fizic, de elecție este efectuarea unui tușeu rectal, ce constă în introducerea unui deget înmănușat și lubrifiat în rect, pentru a putea palpa prostata. Acest tușeu rectal poate fi efectuat, de obicei, și de rutină pentru bărbații ce au o vârstă de 40 de ani sau mai mult. (5)

O serie de teste pot fi efectuate pentru punerea unui diagnostic corect:

• Analiza urinei
• Biopsie prostatică – examinarea unui fragment din prostată
• Test urodinamic – are rol în evaluarea presiunii din vezica urinară în timpul micțiunii
• Testul antigenului specific prostatei (PSA) – test de sânge util pentru a confirma sau infirma un cancer de prostată
• Reziduul post-nul – util pentru a determina cantitatea de urină rămasă în vezică
• Citoscopie
• Pielografie sau urografie intravenoasă – tehnică imagistică de vizualizare a aparatului renal și a prostatei, prin intermediul substanței de contrast (6)

Tratament

Tratamentul măririi de prostată poate fi non-medicamentos, incluzând modificări ale stilului de viață, sau medicamentos. Atunci când modificările stilului de viață nu sunt eficiente, doctorul poare recomanda alfa-1 blocante, medicamente pentru reducerea hormonilor și antibiotice. Atunci când simptomatologia nu se ameliorează nici cu tratament medicamentos, se poate apela la intervenția chirurgicală. (6)

Concluzii

Mărirea dimensiunilor prostatei sau hipertrofia benignă de prostată, reprezintă o patologie frecvent întânită mai ales în rândul bărbaților de 50 de ani sau peste această vârstă. Cauzele acestei măriri nu sunt la momentul actual pe deplin înțelese. Se consideră că pot fi implicate atât cauze ale dereglărilor hormonale, dar și cauze ce țin strict de vârstă și de procesul de îmbătrânire. Există o serie de factori de risc ce pot duce la mărirea prostatei, iar netratată poate conduce către unele modificări la nivelul vezicii urinare. În diagnostic trebuie inclus și examinarea prostatei prin tușeu rectal, iar tratamentul poate include modificări ale stilului de viață, tratament medicamentos sau în caz de eșec, se poate lua în calcul și intervenția chirurgicală.