Laptele matern va putea fi folosit pentru studiul non-invaziv al modificărilor care apar în țesuturile mamare

Cercetătorii au explorat modificările celulare care apar în țesutul mamar uman la femeile care alăptează și cele care nu alăptează, oferind o perspectivă asupra relației dintre sarcină, alăptare și cancerul de sân. Studiul, parte din proiectul Human Breast Cell Atlas, arată că anumite celule din laptele matern pot fi folosite pentru a identifica modificările care apar în țesuturile mamare în timpul alăptării.
Pentru studiu, cercetătorii au colectat mostre de lapte matern de la femeile care alăptează, precum și mostre de țesut mamar donate de către femei care nu alăptează și care au ales să aibă o intervenție chirurgicală de reducere a sânilor. Folosind analiza de secvențiere a ARN-ului cu o singură celulă, echipa de cercetători a efectuat o comparație a compoziției celulelor mamare, identificând diferențe între glandele mamare umane care alăptează și cele care nu alăptează.

În timp ce accesarea țesutului mamar pentru studiu se bazează pe donatorii deja supuși unei intervenții chirurgicale, mostrele de lapte matern sunt mult mai ușor de obținut. Producția zilnică tipică pentru femeile care alăptează este între 750-800 ml, iar dimensiunea eșantionului pentru cercetarea actuală a fost în medie de doar 50 ml, o cantitate care poate conține sute de mii de celule pentru studiu.

Cercetătorii au constatat că celulele din lapte, despre care se credea că erau moarte sau pe moarte, sunt de fapt foarte vii. Prin colectarea probelor donate de femeile care alăptează, cercetătorii au posibilitatea de a capta celule dinamice într-un mod non-invaziv. Accesul mai ușor la celulele mamare oferă cercetătorilor șansa de a studia nu numai modificările care apar în țesuturile mamare în timpul alăptării, ci și o perspectivă asupra unui potențial indicator timpuriu al dezvoltării viitoare a cancerului de sân. „Sperăm că această descoperire va permite studii viitoare asupra etapelor incipiente ale cancerului de sân”, a spus unul dintre co-autori, Walid Khaled, profesor în Departamentul de Farmacologie al Universității din Cambridge.

sursa: Science Daily
foto: University of Cambridge