La ce semne de boală ții copilul acasă (și când poate merge la gradiniță/școală)?

Ȋn zilele noastre, toţi părinţii se confruntă, la un moment dat, cu decizia de a trimite sau nu copilul la şcoală sau la grădiniţă când acesta prezintă simptome care pot constitui debutul unei afecţiuni.

Ȋn mod normal, copiii ar trebui sa rămână acasă dacă starea lor generală este vizibil modificată şi îi împiedică să se bucure de activităţile lor normale, din fiecare zi. Ȋnsă există situaţii în care cei mici au o stare generală bună, dar prezintă anumite simptome (tuse, rinoree, etc.) care ne pot duce cu gândul la apariţia unei boli, iar în acest caz decizia de a păstra sau nu copilul acasă devine mai dificilă. (1) (3) (4)

Patologiile infectocontagioase - frecvente în colectivitate

Virusurile responsabile pentru răcelile comune sau gripă cauzează cele mai frecvente îmbolnăviri la copiii din colectivitate. Chiar dacă copilul a fost imunizat conform schemei de vaccinare, acesta înca poate fi afectat de virusurile sau bacteriile care determină racelile comune, amigdalitele, vărsaturile sau diareea.

Copiii de orice vârstă vor fi supuşi unui număr relativ mare de infecţii, în primul an de colectivitate. Numărul lor poate atinge chiar 8-12 episoade dacă primul an de viaţă al copilului corespunde cu primul an de colectivitate, un număr considerabil mai mare decât al copiilor care până la 1 an sunt feriţi de colectivitate, aglomeraţii, fraţi mai mari care sunt la grădiniţe sau şcoli. (1)

De asemenea, copiii care frecventează creşele, grădiniţile au o probabilitate mai mare de a primi mai des tratamente cu antibiotice pentru perioade mai lungi de timp şi au un risc mai crescut de a dezvolta rezistenţă la terapia cu antibiotic. Transmisibilitatea agenţilor infecţiosi depinde de vârsta şi statusul imun al copilului, de anotimpuri, de practicile de igienă, de spaţiile aglomerate, de caracteristicile mediului înconjurător, dar şi de caracteristicile agentului patogen, care includ infecţiozitatea, supravieţuirea în mediu şi virulenţa acestuia. (2)

Din cel de-al doilea an în colectivitate, numărul de infecţii va începe să scadă, întrucat expunerea repetată la germeni va favoriza întărirea sistemului imunitar al copilului. (1)

Totodată, adulţii din preajma copiilor (părinţi, rude, educatori, etc.) sunt, de asemenea, la risc de a transmite acestora patologii infecţioase, în special în primul an de viaţă al celor mici. (2)

Epidemiologia și semnele de boală

Bolile contagioase apar în diferite moduri printre copiii din colectivităţi. Ȋn general, în infecţiile virale, copiii sunt contagioşi cu 2-3 zile înainte de a manifesta simptome ale bolii în cauză. (2)

Este recomandat să ţineţi copilul acasă dacă prezintă unul sau mai multe dintre urmatoarele semne şi simptome:

• când starea generală a copilului este alterată (ex: când plange inconsolabil, când este uşor iritabil, când are dificultăţi de respiraţie, etc.); (1) (2)
• când îngrijirea copilului necesită o atenţie sporită şi există riscul ca educatorul să neglijeze restul copiilor; (2)
• febra (T>38°C) cu modificarea stării generale sau cu apariţia altor simptome precum odinofagie (durere în gât), rash (erupţie la nivelul pielii), vărsături şi diaree, etc.
  Pentru nou-născuţi orice temperatură ≥38°, chiar şi fără altă simptomatologie, reprezintă un semnal de alarmă şi necesită consultarea de urgenţă a unui medic! (1)
  Pentru ca un copil să se poate întoarce în colectivitate, acesta trebuie să aiba cel puţin 24 de ore fără febră, în absenţa oricărui antitermic; (3)
• diaree – diareea acută reprezintă a fost definită ca eliminarea prea rapidă a unor scaune prea lichide (4). De asemenea, copiii nu trebuie introduşi în colectivitate dacă scaunul conţine striuri de sânge sau mucus; (1)
  Diareile infecţioase din creşe sau grădiniţe trebuie atribuite de la început agenţilor infecţioşi şi nu unor cauze „liniştitoare”, cum ar fi schimbări în alimentaţie. (4)
• vărsăturile – 2 sau mai multe episoade în ultimele 24 de ore. La fel ca scaunele diareice, vărsăturile pot avea cauză infecţioasă şi pot conduce la deshidratare severă în absenţa regimului şi tratamentului indicat de specialist; (1) (2)
• durerile abdominale persistente mai mult de 2 ore sau durerile abdominale intermitente care asociază febră sau alte semne şi simptome; (1) (2)
• leziunile la nivelul cavitatii bucale – excluderea copilului din colectivitate se recomandă până în momentul în care acesteau au fost documentate ca non-infecţioase de către personalul autorizat; (2)
• erupţii la nivelul pielii cu febră şi schimbări ale comportamentului. (1) (2)

Afecțiuni cu diagnostic stabilit și managementul acestora în colectivități

Alte boli diagnosticate clar de către un medic specialist care împiedică copilul să intre în colectivitate sunt: (1) (2)

• faringita strepotococică – după ce copilului i s-au administrat cel puţin 2 doze de antibiotic ţinitit etiologic, la distanţă de 12 ore, acesta este eligibil pentru colectivitate;
• păduchi, scabie, infecţii fungice – copilul se poate reîntoarce în colectivitate după finalizarea primei cure de tratament;
• varicela – după apariţia crustelor şi dacă există 24 de ore fără leziuni noi, de obicei după 6 zile de la apariţia primelor elemente la copiii imunocompetenţi, copilul poate reveni în centrele de îngrijire;
• rubeola – se recomandă excluderea din colectivitate pentru 7 zile, din momentul apariţiei erupţiei;
• pertussis – după 5 zile de tratament antibiotic ţintit, copilul poate fi reintegrat in creşe, grădiniţe;
• oreion – după 5 zile de la apariţia inflamaţiei glandei parotide, putem readuce copilul în colectivitate;
• rujeola (pojar) – după 4 zile de la debutul erupţiei şi copilul poate participa la activităţile obişnuite;
• infecţia cu virusul hepatitic A – excluderea din grupurile obişnuite ale copilului se face timp de 7 zile de la apariţia bolii sau a icterului sau până când copilul primeşte un aviz medical autorizat;
• infecţia cu Salmonella - serotipul Typhi – excluderea din colectivitate până la dispariţia scaunelor diareice; sunt necesare 3 coproculturi negative înainte de readmisia copiilor;
• infecţia cu Salmonella - serotipul non-Typhi – excluderea până la dispariţia scaunelor diareice; în cazul serotipului non-Typhi nu sunt necesare coproculturile pentru reintegrare copilului în colectivitate;
• infecţia cu E. Coli, inclusiv cu tulpina E. Coli O157:H7 sau infecţia cu Shigella – excluderea din colectivitate până la dispariţia scaunelor diareice; sunt necesare 2 coproculturi negative înainte de readmisia copiilor;
• infecţia la nivelul pielii cu Stafilococul aureus – excluderea din colectivitate se va face numai dacă leziunile pielii supurează şi nu pot fi acoperite cu un pansamanet impermeabil;
• tuberculoza – pentru infecţia activă, excluderea din colectivitate se va face până când un medic specialist va determina că boala nu mai este infecţioasă;

– revenirea la activităţile uzuale se poate realiza după ce terapia a fost instituită, simptomele s-au diminuat şi răspunsul pozitiv la tratament a fost documentat;
– excluderea nu este necesară pentru infecţia latentă a tuberculozei.

Bolile infecţioase ce nu au fost raportate ca având o incidenţă crescută în colectivitate sunt infecţiile cu H. influenza de tip B (în era post-vaccinală) şi poliomielita.

Pentru bolile infecţioase precum hepatita cu virus C sau D şi infecţia HIV nu au fost raportate cazuri de transmisibilitate în colectivităţile de copii; pentru infecţia cu virusul hepatitic B a fost raportat un număr foarte mic de cazuri. (2)

Utilizarea antibioticelor și rezistența bacteriană

Rezistenţa la terapia cu antibiotice a devenit o problemă importantă în centrele de îngrijire ale copiilor deoarece incidenţa infecţiilor cu patogeni rezistenţi la antibioticele uzuale a crescut dramatic. Rata estimată a folosirii tratamentelor antibiotice la copiii din colectivităţi este de 2 până la 4 ori mai mare decât a copiilor de aceeaşi vârstă, ingrijiţi la domiciliu şi durata tratamentului este de 4 ori mai mare printre copiii aflaţi în creşe, gradiniţe, etc. Frecvenţa ridicată a utilizării antibioticelor combinată cu predilecţia fiecărui individ de a transmite microbii în mediile aglomerate au determinat creşterea prevalenţei agenţilor infecţioşi rezistenţi la antibiotice în infecţiile de tract respirator şi intestinal, incluzând specii ca S. pneumonia, H. influenza, M. catarrhalis, E. Coli O157:H7 şi Shigella. (2)

Cum putem preveni îmbolnăvirea la copii?

• vaccinarea conform schemei Ministerului Sănătăţii atât a copiilor, cât şi a staff-ului care se ocupă de îngrijirea acestora; (2)
• raportarea tuturor bolilor transmisibile către autorităţile de sănătate; (2)
• copiii să nu împrumute jucării, tacâmuri sau băuturi de la alţi copii, indiferent dacă aceştia sunt consideraţi sănătoşi;
• de asemenea, aceştia să nu împrumute pălării, perii de păr, haine;
• personalul să respecte măsurile de curăţenie şi de igienă corespunzătoare în colectivităţi;
• copiii să respecte igiena corespunzătoare (să se spele pe mâini înainte de fiecare masă şi de fiecare dată, după folosirea toaletei). (5)