Când dăm antibiotice la copil (și situații când antibioticele nu sunt recomandate)

Antibioticele sunt o clasă de medicamente folosite în tratamentul și în profilaxia infecțiilor bacteriene, care pot fi administrate copiilor încă din primele săptămâni de viață, în funcție de medicament și de indicațiile medicale specifice. Deși joacă un rol semnificativ în îmbunătățirea sănătății și în prevenirea complicațiilor grave cauzate de infecțiile bacteriene, utilizate în mod excesiv sau incorect, antibioticele pot avea consecințe negative asupra sănătății umane, contribuind la dezvoltarea rezistenței bacteriilor la tratament. (1, 2)

Când este necesară administrarea de antibiotice la copii?

Administrarea de antibiotice la copii este necesară în cazul infecțiilor bacteriene confirmate, a infecțiilor severe sau complicate și în situații în care există un risc crescut de infecții. Este important ca medicamentele antibiotice să fie administrate sub supravegherea unui medic. Dozele și durata tratamentului trebuie respectate conform indicațiilor medicale, pentru a asigura eficacitatea terapeutică și pentru a minimiza riscul de efecte secundare. (3, 4)

Situații în care antibioticele nu sunt recomandate

Există multiple situații în care antibioticele nu sunt recomandate și pot fi chiar dăunătoare pentru copii. De exemplu, majoritatea infecțiilor respiratorii sunt cauzate de virusuri, iar antibioticele nu au niciun efect asupra acestora. În astfel de cazuri, administrarea de antibiotice nu numai că este ineficientă, dar poate contribui și la dezvoltarea rezistenței la antibiotice. De asemenea, administrarea de antibiotice în mod incorect poate perturba echilibrul bacteriilor sănătoase din corpul copilului și poate provoca efecte secundare nedorite, cum ar fi diareea sau reacțiile alergice. (3 4, 5)

În plus, în afară de virusuri, există și alte agenți patogeni non-bacterieni care pot cauza infecții, cum ar fi fungi (ciuperci) sau paraziții. La fel ca în cazul agenților virali, antibioticele nu sunt eficiente împotriva fungilor sau ciupercilor, astfel că, în aceste cazuri, este necesară evitarea administrării de antibiotice și utilizarea altor tipuri de medicamente specifice.

De asemenea, dacă un copil a dezvoltat o reacție alergică la un antibiotic în trecut, evitarea administrării ulterioare a acestui antibiotic este necesară pentru a preveni reacțiile adverse grave. În cazul unei alergii la un anumit antibiotic, medicul va evalua cu atenție antecedentele alergice și va alege un antibiotic alternativ, care să nu prezinte risc de reacție alergică la copil.

În cazul în care copilul a prezentat în trecut reacții alergice în urma tratamentului cu antibiotice, administrarea unui antibiotic fără consultarea medicului poate avea consecințe extrem de grave asupra sănătății generale a copilului. În situații de urgență, cum ar fi reacții alergice severe la antibiotice (precum șoc anafilactic), care pot pune în pericol viața copilului, este esențial să se solicite imediat asistență medicală de urgență. (5, 9)

Ce este rezistența la antibiotice sau rezistența bacteriilor la tratament?

Rezistența la antibiotice reprezintă capacitatea bacteriilor de a supraviețui și de a se multiplica în prezența unui antibiotic care ar trebui să le distrugă sau să le inhibe creșterea. Rezistența la antibiotice este rezultatul unei evoluții naturale a bacteriilor, care dezvoltă mecanisme de apărare împotriva acțiunii antibiotice. Expuse la antibiotice, unele bacterii pot dezvolta mutații genetice sau pot prelua gene rezistente, prin transfer orizontal de material genetic. Modificările genetice permit bacteriilor să supraviețuiască și să se înmulțească în prezența antibioticului, ceea ce reduce sau chiar anulează eficacitatea tratamentului. (5, 6, 7)

Care sunt factorii care duc la dezvoltarea rezistenței la antibiotice?

Există mai mulți factori care contribuie la dezvoltarea rezistenței bacteriilor la antibiotice, iar utilizarea excesivă sau incorectă a acestor medicamente este una dintre cauzele principalele. Acest lucru include utilizarea antibioticelor în cazurile în care nu sunt necesare, administrarea de doze inadecvate sau întreruperea prematură a tratamentului. De asemenea, utilizarea antibioticelor în industria alimentară și în creșterea animalelor poate contribui la dezvoltarea rezistenței la antibiotice. (6, 7, 8)