Picioare inegale la copil

Majoritatea persoanelor au picioare inegale ca lungime, dar de cele mai multe ori aceasta este atât de mică încât poate trece neobservată. Există două cauze majore pentru care un copil ar putea avea picioare de lungimi inegale:

• Cauză congenitală: copilul s-a născut cu o afecțiune care a determinat creșterea mai lentă a unuia dintre picioare (de exemplu: hemihipertrofie, deficit proximal focal al femurului, displazie scheletală)
• Cauză dobândită: dacă în perioada postnatală copilul a suferit un eveniment care a afectat lungimea unui picior (de exemplu, o fractură) sau a fost afectată zona cartilajelor de creștere prin traumatisme sau infecții

Diferența de lungime a picioarelor este cel mai frecvent observată atunci când copilul începe să meargă de-a bușilea, să stea sau să meargă în picioare. În cazul în care inegalitatea de lungime este mai mare de 1 centimetru și afectează mersul, alergatul și joaca unui copil este nevoie de tratament care poate fi atât conservator, cât și chirurgical. [1, 2]

Etiologie

Cel mai frecvent afecțiunea este la nivelul femurului (osul coapsei) sau oaselor gambei.

Există multiple posibile cauze ale picioarelor inegale la copil:

• Vindecarea vicioasă a unei fracturi de la nivelul membrului inferior. Apare mai frecvent în cazul în care osul a fost rupt în mai multe părți sau în urma unei fracturi deschise ce a afectat pielea și țesutul muscular adiacent. În cazul copiilor, în urma unei fracturi de femur, mai ales, osul poate crește mai rapid după vindecare, ducând chiar la creșterea excesivă a lungimii unui picior. În cazul în care fractura este la nivelul cartilajului de creștere, însă, osul va crește mai lent, iar piciorul va fi mai scurt.
• Infecții osoase. Apariția unei infecții osoase (osteomielită) în perioada de sugar (primul an de viață) poate duce la afectarea lungimii unui membru.
• Displazie osoasă. Unele boli cauzează picioare inegale la copii, cum ar fi: neurofibromatoza, exostoze multiple ereditare, boala Ollier.
• Afectarea neurologică care presupune o contractură excesivă a muşchilor de la nivelul şoldului, genunchiului sau gleznei poate crea aspectul de picioare inegale la copil.
• Boli inflamatorii articulare (de exemplu: artrita idiopatică juvenilă).

Nu întotdeauna însă poate fi identificată o cauză exactă a picioarelor inegale la bebeluș (cauză idiopatică) sau discrepanța de lungime apare încă din perioada prenatală (cauză congenitală). Această inegalitate de lungime poate fi prezentă în urma unor anomalii ale dezvoltării oaselor apărute în timpul vieții intrauterine (anizomelie), de exemplu hipoplazia femurală, displazia focală proximală de femur, subdezvoltarea oaselor gambei. Acești copii pot prezenta și afectarea asociată a genunchiului sau labei piciorului.

Hemihipertrofia (numită și hemihiperplazie - o jumătate a corpului mai mare) sau hemiatrofia (o jumătate a corpului mai mică) sunt alte afecțiuni rare care pot determina picioare inegale la bebeluș. [3, 4, 5]

Diagnostic

Anamneza va cuprinde un istoric detaliat al pacientului pentru identificarea cauzei picioarelor inegale.

La examenul clinic, medicul va evalua diferența de lungime a picioarelor, precum și eventuala afectare a tendoanelor. Inegalitatea de lungime poate fi de grade variate, de cele mai multe ori fiind greu de observat și nu pune probleme pentru desfășurarea activităților zilnice ale copilului. Discrepanța de lungime dintre membre se evaluează prin plasarea unor plăci de lemn de diferite grosimi sub piciorul mai scurt până la dispunerea simetrică a poziției bazinului și măsurarea ulterioară a grosimii plăcilor de lemn.

Examenul clinic presupune şi analiza mersului copilului. În unele cazuri, bebelușii pot întâmpina dificultăți la mersul de-a bușilea sau în picioare, pot șchiopăta sau obosi mult mai repede în timpul mersului. La vârste mici, copiii pot compensa inegalitatea de lungime a picioarelor prin îndoirea genunchiului membrului inferior mai lung sau prin mersul pe vârfuri cu piciorul mai scurt. Totodată, prin inegalitatea de lungime a picioarelor copiii afectați sunt mult mai predispuși la a se răni, iar în timp pot să prezinte durere lombară asociată cu scolioză. [2, 3]

Ca investigații imagistice pot fi efectuate radiografii sau tomografie computerizată (CT) pentru a evalua diferența dintre membre. [2]

Tratament

Tratamentul conservator se adresează unei diferențe de lungime între picioare de mai puțin de 2 centimetri. Acesta constă în folosirea unor pantofi speciali care înalță piciorul mai scurt (înălțător plantar) pentru a evita mersul pe vârfuri cu acest picior.

Tratamentul chirurgical este recomandat celor care au picioare inegale cu o diferență mai mare de 2 centimetri sau în cazul celor la care diferența se accentuează tot mai mult pe parcursul creșterii.

În cazul copiilor aflați încă în creștere la care diferența de lungime se menține între 2 și 5 centimetri se preferă oprirea sau încetinirea creșterii în lungime a piciorului mai lung prin epifiziodeză, care este o procedură simplă cu o rată mică de complicații. Scopul acestei proceduri este de a obține o lungime egală a picioarelor până la finalizarea creșterii, adică până în a doua jumătate a perioadei pubertății. În cazul copiilor a căror creștere s-a finalizat ortopezii ar putea prefera scurtarea piciorului mai lung prin îndepărtarea unei porțiuni a osului. Această variantă se asociază însă cu o scădere a forței musculare la acest nivel și persistența schiopătatului, recuperarea putând să dureze câțiva ani.

În cazul în care inegalitatea dintre picioare este mai mare de 5 centimetri există varianta de a lungi piciorul mai scurt. Aceasta este o procedură mult mai complexă care presupune tăierea osului și utilizarea unui fixator extern sau a unui implant în interiorul piciorului care să lungească treptat osul. Indiferent de tehnică, procedura nu este lipsită de riscuri, printre acestea numărându-se deformarea piciorului în urma punerii în tensiune a țesutului moale din jur, infecții locale, afectarea nervoasă sau vasculară locală. Procesul are o durată de câteva luni și presupune aderarea la un program de recuperare medicală. Uneori pacienții necesită o a doua intervenție chirurgicală cu plasarea unor grefe osoase.

În cazul copiilor care prezintă o diferență de lungime mai mare 20 centimetri se ia în calcul amputarea piciorului afectat și protezarea ulterioară. [2, 3, 4, 5]