Informațiile „șterse” din genomul uman ar putea reprezenta factorul ce ne face umani

Un nou studiu al cercetătorilor de la Institutul Broad și Universitatea Yale arată că genele ce lipsesc din genomul oamenilor ar putea fi cheia dezvoltării omenirii, cu un impact similar informațiilor genetice adăugate de-a lungul evoluției speciei umane.
Conform oamenilor de știință, studiile anterioare asupra modificărilor genomice prin care se pot explica diferențele dintre oameni și primate au fost axate pe factorii pe care aceștia îi prezintă în plus, însă cheia explicării acestui fenomen ar putea fi reprezentată de genele care lipsesc din genomul uman.

Autorii explică faptul că pierderea a aproximativ 10.000 de biți de informație genetică ar fi motivul pentru care oamenii și cimpanzeii, cea mai asemănătoare specie de cea umană din punct de vedere filogenetic, se diferențiază în ceea ce privește funcționalitatea cerebrală cognitivă și neuronală. Această lipsă de informație genetică, spun cercetătorii, este comună tuturor oamenilor, acest fapt denotând importanța evolutivă a genelor în cauză, ce au conferit speciei umane un avantaj biologic.

Steven Reilly, profesor de genetică la Yale și autor principal al studiului, afirmă că, anterior, apariția unor noi funcții biologice se punea pe seama unor noi porțiuni de ADN apărute, însă lucrarea curentă arată faptul că și ștergerea unor segmente ale codului genetic poate influența trăsăturile ce caracterizează membrii unei specii.

Lucrarea a fost realizată prin compararea secvențelor ADN corespunzătoare unui număr de 240 de specii de mamifere, prin intermediul acesteia observându-se faptul că în genomul majorității acestor specii, de la șoareci la balene, anumite secvențe genetice au dispărut la oameni de-a lungul evoluției. Mai mult, aceste lipsuri au determinat noi codificări genice prin care s-a programat oprirea codificării genelor ulterior.

Mai exact, autorul explică acest proces drept ștergerea din expresia „nu este” a cuvântului nu, rezultatul, ce se transmite fiecărei generații ulterioare, fiind codificarea genetică pentru „este”. Potrivit acestuia, modificarea instrucțiunilor genetice poate fi cheia explicării complexității creierului uman și al proceselor cognitive de care este capabil, și motivul pentru care, în ciuda asemănării genetice cu primatele, specia umană a evoluat din punct de vedere cerebral.

Reilly menționează și faptul că tehnologia MPRA, cea folosită în cursul studiului, oferă oportunitatea de identificare a numeroaselor porțiuni din codul genetic ce ne fac unici ca specie.

sursa: Science Daily
foto: Illustration by Michael S. Helfenbein