Îmi amorțesc mâinile des - ce ar putea însemna?

Amorțeala mâinilor, cunoscută sub denumirea clinică de „parestezie”, se caracterizează prin apariția unor înțepături, arsuri sau furnicături la nivelul mâinilor.

Amorțeala mâinilor poate fi datorată numeroaselor afecțiuni sau condiții patologice care lezează nervii care transmit impulsurile nervoase de la creier la nivelul mâinilor sau obstrucționează fluxul sangvin la nivelul membrelor superioare.

Amorțeala mâinilor poate fi însoțită și de alte manifestări clinice, în funcție de factorul cauzator, precum durere localizată la nivelul membrelor superioare și a extremităților, sensibilitate la atingerea obiectelor, spasme musculare, prurit local, tegumente și extremități reci, senzația de arsură locală, poliurie și anxietate. [1], [2]

Cele mai frecvente cauze care pot determina apariția amorțelii la nivelul mâinilor

• Paresteziile fiziologice ale mâinii apare în urma compresiunii nervilor de la nivelul mâinilor și prin oprirea fluxului sangvin la acest nivel. Paresteziile fiziologice apar atunci când adoptăm o poziție vicioasă în timpul somnului, cu mâna poziționată sub cap, atunci când suprasolicităm mâna prin scris mult sau desenat sau atunci când folosim mouse-ul sau tastatura de la calculator sau telefon timp îndelungat. După câteva minute de repaus, întindere sau masaj al mâinilor, acest fenomen dispare.

• Vitaminele B1, B6, B12, E și niacina (vitamina B3 sau PP) sunt elemente esențiale pentru organism, care asigură buna funcționare a nervilor. Deficitul acestor vitamine poate determina apariția amorțelilor la nivelul mâinilor și a picioarelor. Alături de aceste vitamine, și magneziul participă la buna desfășurare a proceselor nervoase, asigurând integritatea sistemuluii nervos periferic. Deficitul de magneziu poate determina apariția paresteziilor la nivelul membrelor superioare și inferioare.

• Atacul ischemic tranzitor este o afecțiune neurologică caracterizată prin întreruperea de scurtă durată a fluxului sangvin către o anumită regiune a creierului. Accidentul vascular cerebral reprezintă întreruperea totală a fluxului sangvin la nivelul creierului, secundară unei hemoragii sau unei ischemii apărute la nivelul unui vas cerebral. Ambele afecțiuni pot determina apariția amorțelilor la nivelul mâinilor. Deosebirea dintre cele două afecțiuni constă în faptul că paresteziile și celelalte manifestări clinice apărute în cadrul accidentului ischemic tranzitor se remit spontan în câteva minute după restabilirea fluxului sangvin, pe când manifestările clinice apărute în cadrul accidentului vascular cerebral nu se remit, din cauza faptului că restabilirea fluxului sangvin cerebral nu se poate realiza.

• Atacul de panică poate determina apariția amorțelilor la nivelul mâinilor alături de alte manifestări clinice precum anxietate, tahicardie, palpitații, tremor al extremităților, etc. Aceste manifestări clinice se remit spontan la aproximativ 15-20 de minute de la apariția episodului anxios. Specialiștii susțin faptul că persoanele aflate în perioade de stres psihic intens dezvoltă mult mai frecvent astfel de episoade anxioase cu parestezii faciale și ale membrelor, însoțite de tremurături.

• Anumite afecțiuni ortopedice, precum osteoporoza și fracturile, pot determina apariția amorțelilor la nivelul mâinilor. Totodată, aparatul gipsat montat prea strâns la nivelul membrelor superioare, în urma unei fracturi apărute la acest nivel, poate determina apariția amorțelilor de mâini.

• Anumite afecțiuni sistemice, precum bolile hepatice sau renale, amiloidoza, hemopatiile, afecțiunile inflamatorii cronice, leziunile vasculare, tumorile benigne, bolile neoplazice și hipertiroidismul pot determina apariția amorțelilor de mâini, alături de alte manifestări clinice specifice.

• Alcoolismul și sindromul de deshidratare pot determina apariția paresteziilor la nivelul membrelor superioare, însoțite de alte manifestări clinice precum tulburările de vedere, pierderea echilibrului, halucinații, senzația permanentă de sete, tegumente și mucoase uscate, pliu cutanat persistent, cefalee, etc.

• Sindromul Raynaud se caracterizează prin amorțirea și colorarea în albastru a vârfurilor degetelor de la nivelul mâinilor. Aceste manifestări clinice se agravează în contextul temperaturilor scăzute sau a stresului psihic intens. Sindromul Raynaud este mai frecvent întlnit în rândul femeilor și se datorează unui spasm apărut la nivelul degetelor care blochează fluxul sangvin la acel nivel.

• Sindromul de tunel carpian apare atunci când structurile articulare blochează traiectul nervului median. Boala se caracterizează prin apariția durerii, a furnicăturilor și apoi a amorțelilor la nivelul mâinii (sunt frecvent afectate articulațiile suprasolicitate în cadrul activităților zilnice). Aceste manifestări clinice se agravează noaptea și se ameliorează ușor pe perioada zilei.

• Anumite medicamente, precum citostaticele, pot determina apariția amorțelilor la nivelul mâinilor.

• Anemia poate determina apariția amorțelii la nivelul mâinilor alături de alte manifestări clinice precum cefalee, astenie, dispnee de efort, oboseală, dureri precordiale, tahicardie, palpitații, paloare tegumentară. Aceste manifestări clinice pot fi datorate scăderii numărului de eritrocite, scăderii hemoglobinei și a hematocritului, cu perturbarea fluxului snagvin la nivel circulator.

• Sindromul premenstrual poate reprezenta una dintre cauzele apariției amorțelii mâinilor însoțită de dureri pelvine intense sau crampe menstruale, cefalee, oboseală, grețuri, astenie, episoade hipoglicemice, dureri de sâni și de spate. Aceste manifestări clinice sunt datorate modificărilor hormonale care au loc în organismul femeii cu ocazia perioadei menstruale.

• Luxația scapulo-humerală se poate solda cu apariția paresteziilor la nivelul mâinii însoțite de deformarea brațului afectat. Aceste manifestări clinice sunt datorate apariției unei leziuni nervoase la nivelul articulației scapulo-humerale (articulația umărului). [3], [4], [5]

Tratament

Ameliorarea senzației de amorțire a mâinilor se poate realiza prin administrarea de antiinflamatoare precum Aspirină sau Ibuprofen. Totuși, se recomandă administrarea tratamentului etiologic pentru corectarea bolii de fond care a dus la apariția paresteziilor la nivelul membrelor superioare.

În cazul deficitului de magneziun și a vitaminelor menționate mai sus, se administrează suplimente alimentare care conțin magneziu și vitaminele deficitare.

În cazul atacurilor de panică se poate administra magneziu și calciu. Psihoterapia poate fi, de asemenea, eficientă.

Deshidratarea poate fi combătută prinntr-un consum crescut de lichide. În formele severe, se indică rehidratare pe cale perfuzabilă.

Combaterea alcoolismului se poate realiza prin intermediul programelor de detoxifiere și combatere a dependenței și prin respectarea regimului impus de către medic.

Afecțiunile sistemice, bolile ortopedice și accidentele cerebrale necesită consult de specialitate și administrarea tratamentului corespunzător.

În cazul sindromul de canal carpian se recomandă tratament chirurgical de deblocare a nervului median.

Tratamentul de combatere a anemiei constă în administrarea de fier, vitamină B12 sau acid folic, în funcție de deficitul existent.

Tratamentul luxației scapulo-humerale presupune reducere ortopedică sau chirurgicală, urmată de programe de recuperare medicală pentru restabilirea mobilității umărului.

Ameliorarea sindromului premenstrual se poate realiza prin administrarea de calciu și vitamină B6, care au efecte benefice asupra sistemului hormonal și administrarea de analgezice (Algocalmin) sau antiinflamatoare (Ibuprofen) pentru combaterea durerilor menstruale. Totodată, în perioada menstruației specialiștii recomandă limitarea aportului de sare, zahăr și cofeină, evitarea stresului fizic și intelectual și respectarea unui program regulat de exerciții fizice. [1], [2]