Zvâcnirea pleoapelor ochiului - de ce mi se zbate ochiul?

Blefarospasmul, cunoscut sub termenii populari de „zvâcnirea” sau „zbaterea” ochiului şi a pleoapelor, este reprezentat de contracții spastice, involuntare ale musculaturii periorbitale, care determină clipit des şi involuntar, precum şi închiderea frecventă a ochiului afectat.

Zvâcnirea pleoapei este mai frecvent întâlnită în rândul femeilor şi a fost observată apariția lui în rândul mai multor membrii care aparțin aceleiaşi familii.

Pot fi descrise două forme de blefarospasm:

• Blefarospasmul ereditar, apărut în rândul persoanelor cu istoric familial pozitiv (prezența blefarospasmului în rândul mai multor membri ai aceleiaşi familii)
• Blefarospasmul secundar, determinat de anumiți factori de ric.

Cel mai frecvent, blefarospasmul apare în timpul zilei şi poate dura minute sau ore. Totodată, blefarospasmul poate apărea la ambii ochi simultan.

În ciuda factorilor de risc prezenți în populație, conform studiilor efectuate, blefarospasmul este întâlnit foarte rar în practica medicală, având o incidență de un caz la 20.000 de locuitori. [1], [2], [3]

Cauze şi factori de risc

Factorii etiologici care determină zvâcnirea pleoapei ochiului nu sunt pe deplin cunoscuți. În urma studiilor efectuate în acest sens s-a demonstrat implicarea următorilor factori de risc în apariția blefarospasmului:

• Iritația ochiului apărută în cadrul keratoconjunctivitei sicca, a trichiazisului sau a prezenței de corpi străini corneeni
• Boala Parkinson
• Paralizie facială periferică, apărută în urma afectării nervului facial
• Hemispasm facial
• Stresul psiho-emoțional
• Expunerea la fumul de țigară
• Fumatul
• Oboseala
• Consumul de cafea
• Poluarea
• Expunerea prelungită la aerul condiționat
• Boala Wilson
• Scleroza multiplă
• În urma administrării unor medicamente precum benzodiazepine, tratament hormonal cu estrogeni
• Traumatismele oculare
• Eroziunea corneană
• Blefarită
• Fotofobia
• Factorul genetic
• Tulburările de somn
• Sindromul Tourette
• Ochiul uscat
• Glaucomul congenital
• Abraziunea corneană
• Ochiul roşu
• Sindromul Meige
• Iritațiile corneene. [1], [2], [3], [4], [5]

Semne şi simptome clinice

Zbaterea ochiului poate fi însoțit de alte manifestări clinice oculare, precum clipitul involuntar şi închiderea frecventă a ochiului. În timpul somnului sau atunci când persoana afectată se concentrează pentru desfăşurarea unei anumite activități, blefarospasmul dispare. Totodată, în cazul prezenței unor factori favorizanți, precum anxietatea, oboseala sau lumina puternică, zvâcnirea se accentuează.

În continuare, vom prezenta cele mai frecvente afecțiuni caracterizate prin blefarospasm:

• Blefarita este reprezentată de inflamația acută sau cronică a marginii pleoapelor, caracterizată din punct de vedere clinic prin roşeață şi edem al marginii pleoapei, prurit, blefarospasm şi senzația de arsură localizată la nivelul ochiului afectat.
• Trichiazisul reprezintă dispunerea anarhică a genelor, fără respectarea aliniamentului anatomic de la nivelul pleoapelor. Boala poate apărea postchirurgical, posttraumatic, în cazul prezenței unor cicatrici conjunctivale sau în cadrul blefaritei. Blefarospasmul apărut în cadrul acestei afecțiuni poate fi însoțit de lăcrimare, eritem ocular (ochi roşu) şi senzația prezenței unui corp străin în ochi.
• Keratoconjunctivita sicca este o afecțiune corneeană cronică, caracterizată prin uscăciunea bilaterală a corneei şi a conjunctivei, apărută pe fondul unui film lacrimal inadecvat. Manifestările clinice care apar în cadrul acestei afecțiuni sunt reprezentați de fotofobie, blefarospasm, senzația de nisip în ochi, senzația de corp străin în ochi, durere oculară vie, tensiune oculară, vedere încețoşată, senzația de arsură oculară, prurit ocular, iritația mucoasei conjunctivale.
• Blefarospasmul apărut în cadrul glaucomului congenital poate fi însoțit de tensiune intraoculară, tulburări de vedere şi, în final, pierderea vederii.
• Blefarospasmul apărut în cadrul abraziunilor corneene (abraziunile corneene reprezintă zgârierea epiteliului cornean) poate fi însoțit de durere oculară, senzația de corp străin intraocular, hiperlacrimație, fotofobie, vedere încețoşată, hiperemie conjunctivala şi edem palpebral.
• Paralizia facială periferică, afecțiune cunoscută şi sub denumirea de paralizia Bell, presupune scăderea tonusului şi chiar paralizia mușchilor de la nivelul unei jumătăți a feței (hipotonie sau paralizie hemifacială). Din punct de vedere clinic, boala se caracterizează prin hiperlacrimație, falsa senzație de ochi uscat, blefarospasm, hipersalivație, falsa senzație de gură uscată, durere retroauriculară, diminuarea simțului olfactiv.
• Scleroza multiplă se caracterizează din punct de vedere clinic prin hipotonie musculară, rigiditate, lipsa de coordonare a mișcărilor, târârea picioarelor, vedere încețoşată, blefarospasm, vedere dublă, dureri oculare, pierderea bruscă a vederii, amorțeli, furnicături, vertij, incontinență urinară.
• Blefarospasmul apărut în cadrul bolii Parkinson poate fi însoțit de tremor al mâinilor şi al picioarelor, rigiditate musculară, tremor al feței, micrografie (scrisul bolnavului se caracterizează prin litere de dimensiuni foarte reduse), bradikinezie, akinezie, instabilitate posturală, lentoare, tulburări de vedere, insomnie, dificultăți de vorbire, dificultăți la înghițire, lipsa de control al mişcărilor şi a respirației, senzația de nod în gât, constipație, poziție gârbovită, etc.
• Boala Wilson este o afecțiune genetică caracterizată prin apariția unei mutații a genei cu rol în codificarea moleculei de transport a cuprului, cu depunerea secundară a acestui metal la nivelul organelor, cu predilecție la nivelul creierului şi al ficatului. Manifestările oculare ale bolii Wilson sunt reprezentate de blefarospasm, prezența inelului Kayser-Fleischer şi cataractă.
• Sindromul Meige se caracterizează din punct de vedere clinic prin blefarospasm şi spasme severe ale musculaturii feței.
• Sindromul Tourette este o afecțiune neuropsihiatrică transmisă pe cale ereditară, decelată frecvent în copilărie, caracterizată din punct de vedere clinic prin blefarospasm, ticuri vocale şi motorii. [1], [2], [3], [4], [5]

Tratament

În majoritatea cazurilor, blefarospasmul se remite spontan, odată cu îndepărtarea factorului declanşator (îndepărtarea factorului de stres, întreruperea fumatului şi a expunerii la fumul de țigară, îndepărtarea oboselii prin odihnă corespunzătoare, evitarea excesului de cafea, evitarea expunerii îndelungate la aer condiționat, evitarea traumatismelor oculare, evitarea administrării îndelungate a unor medicamente precum benzodiazepinele, purtarea ochelarilor de soare pentru protecția vederii atunci când este necesar).

În cazul zvâcnirii oculare apărută în cadrul unei anumite afecțiuni (blefarospasmul secundar), se recomandă tratament etiologic de corectare a bolii de bază.

Tratamentul episoadelor severe şi prelungite de blefarospasm presupune adminisrarea de anxiolitice şi injectarea de toxină botulinică la nivelul musculaturii pleoapelor. Se recomandă administrarea repetată a injecțiilor cu toxină botulinică.

Tratamentul chirurgical este, de asemenea, accesibil. Intervenția chirurgicală recomandată în blefarospasm presupune efectuarea unei incizii la nivelul muşchilor periorbitali. Tratamentul chirurgical este recomandat în cazul formelor severe de blefarospasm, care nu cedează în urma injectării toxinei botulinice. [1], [2], [3], [4], [5]