Grăsimea abdominală se adaptează perioadelor de post, devenind dificil de îndepărtat

Oamenii de știință au identificat ce se întâmplă cu depunerile de grăsime în timpul postului intermitent, descoperind că unele tipuri de grăsimi sunt mai rezistente la pierderea în greutate. Datele arată că atât grăsimea viscerală, cât și cea subcutanată, suferă modificări dramatice în timpul postului intermitent.
Într-un studiu efectuat pe șoareci, cercetătorii australieni au identificat ceea ce se întâmplă în țesutul adipos în timpul postului intermitent. Folosind instrumente de ultimă generație, cercetătorii de la Universitatea din Sydney au descoperit că grăsimea din jurul stomacului poate intra în ceea ce specialiști au numit „mod de conservare”, adaptându-se în timp și devenind mai rezistentă la scăderea în greutate. "În timp ce majoritatea oamenilor ar crede că toate țesuturile adipoase sunt la fel, de fapt, locația face o mare diferență", a spus autorul principal, Mark Larance de la Școala de Științe ale Vieții și Mediului de la Universitatea din Sydney.

În timpul postului, țesutul adipos furnizează energie restului corpului prin eliberarea moleculelor de acizi grași. Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit că grăsimea viscerală a devenit rezistentă la această eliberare de acizi grași în timpul postului. Au existat, de asemenea, semne că grăsimea viscerală și subcutanată și-au crescut capacitatea de a stoca energia sub formă de grăsime, probabil pentru a putea reconstrui rapid grăsimea, înainte de următoarea perioadă de post. Echipa de cercetare a examinat peste 8500 de proteine ​​localizate în depozitele de grăsime, creând un catalog de modificări care au avut loc în timpul postului intermitent, folosind o tehnică numită proteomică (monitorizarea modul în care proteinele reacționează în anumite condiții).

Autorul studiului, medicul Mark Larance, a spus că este posibil ca o istorie a perioadelor repetate de post să declanșeze o cale de semnalizare a conservării în grăsimea viscerală. „Acest lucru sugerează că grăsimea viscerală se poate adapta la perioade repetate de post și îi poate proteja stocul de energie”, a adăugat acesta.

Cercetările viitoare la șoareci și oameni ar putea descoperi mecanismele prin care apare această rezistență și, de asemenea, ce tipuri de dietă și alte intervenții ar putea fi cele mai bune în abordarea grăsimii din burtă. Rezultatele studiului oferă o sursă bogată de date care ajută la o imagine mai completă a funcționării interioare a țesutului adipos. Studiul a fost realizat folosind instrumentele spectrometriei de masă.

sursa: Science Daily