Grăsimea abdominală se adaptează perioadelor de post, devenind dificil de îndepărtat
©
Autor: Teodorescu Mihai
Oamenii de știință au identificat ce se întâmplă cu depunerile de grăsime în timpul postului intermitent, descoperind că unele tipuri de grăsimi sunt mai rezistente la pierderea în greutate. Datele arată că atât grăsimea viscerală, cât și cea subcutanată, suferă modificări dramatice în timpul postului intermitent.
Într-un studiu efectuat pe șoareci, cercetătorii australieni au identificat ceea ce se întâmplă în țesutul adipos în timpul postului intermitent. Folosind instrumente de ultimă generație, cercetătorii de la Universitatea din Sydney au descoperit că grăsimea din jurul stomacului poate intra în ceea ce specialiști au numit „mod de conservare”, adaptându-se în timp și devenind mai rezistentă la scăderea în greutate. "În timp ce majoritatea oamenilor ar crede că toate țesuturile adipoase sunt la fel, de fapt, locația face o mare diferență", a spus autorul principal, Mark Larance de la Școala de Științe ale Vieții și Mediului de la Universitatea din Sydney.
În timpul postului, țesutul adipos furnizează energie restului corpului prin eliberarea moleculelor de acizi grași. Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit că grăsimea viscerală a devenit rezistentă la această eliberare de acizi grași în timpul postului. Au existat, de asemenea, semne că grăsimea viscerală și subcutanată și-au crescut capacitatea de a stoca energia sub formă de grăsime, probabil pentru a putea reconstrui rapid grăsimea, înainte de următoarea perioadă de post. Echipa de cercetare a examinat peste 8500 de proteine localizate în depozitele de grăsime, creând un catalog de modificări care au avut loc în timpul postului intermitent, folosind o tehnică numită proteomică (monitorizarea modul în care proteinele reacționează în anumite condiții).
Autorul studiului, medicul Mark Larance, a spus că este posibil ca o istorie a perioadelor repetate de post să declanșeze o cale de semnalizare a conservării în grăsimea viscerală. „Acest lucru sugerează că grăsimea viscerală se poate adapta la perioade repetate de post și îi poate proteja stocul de energie”, a adăugat acesta.
Cercetările viitoare la șoareci și oameni ar putea descoperi mecanismele prin care apare această rezistență și, de asemenea, ce tipuri de dietă și alte intervenții ar putea fi cele mai bune în abordarea grăsimii din burtă. Rezultatele studiului oferă o sursă bogată de date care ajută la o imagine mai completă a funcționării interioare a țesutului adipos. Studiul a fost realizat folosind instrumentele spectrometriei de masă.
sursa: Science Daily
Într-un studiu efectuat pe șoareci, cercetătorii australieni au identificat ceea ce se întâmplă în țesutul adipos în timpul postului intermitent. Folosind instrumente de ultimă generație, cercetătorii de la Universitatea din Sydney au descoperit că grăsimea din jurul stomacului poate intra în ceea ce specialiști au numit „mod de conservare”, adaptându-se în timp și devenind mai rezistentă la scăderea în greutate. "În timp ce majoritatea oamenilor ar crede că toate țesuturile adipoase sunt la fel, de fapt, locația face o mare diferență", a spus autorul principal, Mark Larance de la Școala de Științe ale Vieții și Mediului de la Universitatea din Sydney.
În timpul postului, țesutul adipos furnizează energie restului corpului prin eliberarea moleculelor de acizi grași. Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit că grăsimea viscerală a devenit rezistentă la această eliberare de acizi grași în timpul postului. Au existat, de asemenea, semne că grăsimea viscerală și subcutanată și-au crescut capacitatea de a stoca energia sub formă de grăsime, probabil pentru a putea reconstrui rapid grăsimea, înainte de următoarea perioadă de post. Echipa de cercetare a examinat peste 8500 de proteine localizate în depozitele de grăsime, creând un catalog de modificări care au avut loc în timpul postului intermitent, folosind o tehnică numită proteomică (monitorizarea modul în care proteinele reacționează în anumite condiții).
Autorul studiului, medicul Mark Larance, a spus că este posibil ca o istorie a perioadelor repetate de post să declanșeze o cale de semnalizare a conservării în grăsimea viscerală. „Acest lucru sugerează că grăsimea viscerală se poate adapta la perioade repetate de post și îi poate proteja stocul de energie”, a adăugat acesta.
Cercetările viitoare la șoareci și oameni ar putea descoperi mecanismele prin care apare această rezistență și, de asemenea, ce tipuri de dietă și alte intervenții ar putea fi cele mai bune în abordarea grăsimii din burtă. Rezultatele studiului oferă o sursă bogată de date care ajută la o imagine mai completă a funcționării interioare a țesutului adipos. Studiul a fost realizat folosind instrumentele spectrometriei de masă.
sursa: Science Daily
Data actualizare: 08-03-2021 | creare: 08-03-2021 | Vizite: 705
Bibliografie
Belly fat resistant to every-other-day fasting, link: https://www.sciencedaily.com/releases/2021/03/210303161656.htm ©
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
Alte articole din aceeași secțiune:
- Trecerea de la sobele pe gaz la cele electrice reduce poluarea aerului din interior
- Trei factori pot influența decizia oamenilor de a se informa sau de a rămâne ignoranți
- Un stil de viață sănătos poate crește speranța de viață cu până la 10 ani
- Fenomenul consumului de canabis în scop recreațional la tineri
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.- Diabetul de tip 2 - cum sa scapam de el
- Sanatate, greutate normala, fara boli cronice: Postul Intermitent
- Pierdere in greutate și câștig de masa musculara in același timp
- Miastenia Gravis... Poate o idee de vindecare...?
- Postul intermitent chiar vindeca boli asa cum zic unii medici?
- Am burta prea mare?
- Postul intermitent foarte bun pentru organism?