Genetica controlează relațiile de prietenie, sugerează un studiu efectuat pe șoareci

Un nou studiu sugerează ca în spatele compatibilității instantanee la șoareci ar putea exista o bază biologică. Cercetătorii spun că descoperirile pot indica faptul că factori similari ar putea contribui la alegerile sociale pe care le fac oamenii.
O echipă de cercetători de la Universitatea din Meryland a arătat că variațiile unei enzime găsite într-o parte a creierului care reglează starea de spirit și motivația pare să controleze cu cine doresc să interacționeze social șoarecii. „Înțelegerea factorilor care determină aceste preferințe sociale ne poate ajuta să recunoaștem mai bine ce se întâmplă în bolile asociate retragerii sociale, cum ar fi schizofrenia sau autismul, astfel încât să se poată dezvolta terapii mai bune", a declarat autorul studiului, Michy Kelly, profesor asociat de anatomie și neurobiologie la Facultatea de Medicină din cadrul Universității din Maryland.

În timpul unor studii de laborator efectuate pe șoareci mutanți cărora le lipsea proteina PDE11, Kelly a observat că aceștia s-au retras social, astfel că a emis ipoteza că proteina se află la nivelul creierului. Folosindu-se de informațiile furnizate de un studiu precedent, a reușit să detecteze regiunea din creier în care se afla proteina. Mai târziu, a continuat să studieze comportamentul social al șoarecilor mutanți în ceea ce privește reacțiile lor sociale la miros. În laborator, cercetătorii au luat mărgele de lemn frecate peste tot cu feromoni de la un grup de șoareci și le-au plasat într-o incintă cu un al doilea grup.

În analiza șoarecilor cu mutație, cercetătorii au observat că aceștia au preferat mirosul șoarecilor străini la o oră sau la o săptămână după adulmecarea prietenul lor, dar la o zi după întâlnire memoria lor socială părea neclară și aceștia nu au reușit să facă diferența între un prieten și un străin.

Cercetătorii au observat, de asemenea, că șoarecii cu mutație PDE11 preferau să fie în jurul altor șoareci cu mutație și nu cu șoarecii normali, în timp ce șoarecii normali preferau propriul lor tip genetic. Această descoperire a avut loc chiar și atunci când cercetătorii au testat alte tulpini de șoarece de laborator.

sursa: Science Daily