tulburarea schizo-afectiva este o forma de schizofrenie?

Bleauciel,

Daca acordati putina atentie la textul postat de k.v., ati fi observat ca nu k.v. a fost cea care se impotrivea, ci mama copilului. D-na k.v. a sugerat si a incurajat-o pe mama copilului sa se duca la Eden.
Asadar, data viitoare cand mai cititi un text, incercati sa-l cititi de-a binelea, nu pe diagonala:) Sanatate si numai bine!

@bleuciel multumesc, nu e prima oara ca interveniti in acest mod de aceea am si postat:

"Daca esti bun(a), oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse...
Fii bun oricum!"
@adi35 tu "m-ai aparat"multumesc!
Ce face mama?sincer, un diagnostic de genul TSA se pune in timp, sper sa fiti pe drumul cel bun.E dureros sa constatam ca si "aici"oamenii prefera "sa-ti sara la git;"in loc sa mai citeasca o data ce ai spus se rezuma la singura placere, aceea de a rani si atunci cum sa ne mai salvam...in sfirsit stiam asta.E bine ca am mai aflat ceva demn de studiat, nu am timp restul zilelor sa-mi perfectionez ce-am inceput, dar pot sa admit si o alta idee venita de oriunde e binevenita.
Daca o sa-mi "permit"sa mai postez ceva desigur o sa am parte de multe binecuvintari, dar cred ca e mai pacat sa poti face ceva si sa nu faci de teama celor ce nu sunt de acord cu asta.Aici si nicaieri eu nu port un razboi cu nimeni, daca tac e alegerea mea, daca sunt ranita pot ierta, daca am intrebari caut raspunsuri.
Doar eu sunt ceea care afirm:privesc viata din toate unghiurile dincolo de forma si invelis

Mai am o completare, fiind luni incep de azi:


1)Sunt parte a universului;recunosc legatura mea cu toate fiintele!

.E dureros sa constatam ca si "aici"oamenii prefera "sa-ti sara la git;"in loc sa mai citeasca o data ce ai spus se rezuma la singura placere, aceea de a rani si atunci cum sa ne --...

prea mult spus, ... era de la sine inteles ca nu am citit cu atentie pt ca NU aveam timpul fizic necesar;... Greselile fara voie nici nu ar trebui considerate greseli -.

CRUDE ACUZE:... "sa-ti sara la gat "... nu am avut aceasta reprezentare niciodata.Prima data o aud. In intentie NICI ATAT !

K.V - imi cer sincer scuze - daca as fi avut timpul necesar sa citesc atent - nu as fi gresit - dar sunt f presata in ultimele zile... Multumesc daca m-ati inteles.

@bleuciel

Nu va acuz de nimic si nu judec pe nimeni, eu am inteles din copilarie ca nu am acest "drept", de aceea am si folosit ghilimele si oricum vorbeam asa in general despre tentinta oamenilor de a rani.Desigur ca nu ma bucura cind cineva care nu ma stie ma" acuza"de una de alta, mai ales ca nu am citit, am invatat insa sa-mi duc "povara"vietii".Povestea noastra celor de aici este ca dezbatem un subiect nu tocmai placut TSA, dar am ajuns in punctul in care intervine Acceptarea.Eu mi-am permis sa emit 2 intrebari care nu-mi dau pace?:aveti diagnosticul corect de TSA?, medicatia trataeaza bola?si daca da!, cum actioneaza?.Tot citind mai culeg cite ceva si ca sa nu va trimit sa cautati expun tot ceea ce mi se pare interesant."Din p.d.v. psihofarmacologic se poate discuta de cel putin 4 stadii ale bolii:
-schizofrenie predominant prin mecanisme dopaminice
-schizofrenie predominant serotoninice
-schizofrenie mixta
schizofrenie non-dopaminica, non-serotoninica
Concluzia este ca ideea de multi ani era ca in schizofrenie dopamina este in exces si serotonina in deficit.Ulterior s-a dovedit ca sunt implicati mai multi neurotransmitatori si ca, iata!! se poate declansa in cele 4 variante si poate mai e ceva de adaugat.Intrebarea este, cit de repede isi da seama medicul ca pacientul din fata lui debuteaza cu schizofrenie de tipul A sa zicem pt a-i prescrie neurolepticul Zyprexa sa-l dam ex.ca e folosit in cantitati alarmante.
Eu inca ma intreb, daca voi ati gasit raspunsul va astept.

k.v. - vobesti de pe o pozitie de observator si atotcunoscator - sau de batran intelept care le stie dinainte pe toate si nu accepta altceva la care el nu a gandit.
amestecul cu cei din jur poate fi o anormalitate, sau un pericol ? Hei, scapa de asta omule ! lasa universul tau batut in cuie si elibereaza-te odata...

considera bola ca pe un musafir nepoftit.fa-i papucii; sa ai in maduva gandirea/atirtudinea asta. Nu suntem facuti a fi bolnavi, ci suntem facuti a fi sanatosi, plini de lumina revarsata din belsug in jur... oamenii sunt relativi in toate, ce-i drept; sunt mai ales diferiti unii fata de altii - dar printre ei, sunt unii exceptionali - care simt, gandesc, traiesc la fel - e suficient sa crezi in acestia, sa crezi ca nu esti singur -- iar suferinta nu e o sentinta irevocabila.

stiu destui oameni carora nu le-a facut placere niciodata sa raneasca pe altii; dimpotriva... au legat rani cat au putut. Daca dintre acestia - se intampla din neatentie / fara voie sa se produca vreo confuzie sau gafa - nu trebuie cazul generalizat. NU E PACAT sa-i bagam pe toti in aceeasi oala ?

e un mare har sa poti deosebi cele doaua lucruri: adevarul de minciuna, lumina de intunerica... El sa ne ajute

"bleuciel-ceralbastru

Nu mie trebuie sa-mi adresati mesaje si ginduri, ci celorlalti si daca o sa aveti timp sa cititi cele expuse de ei si de mine o sa intelegeti de ce spun asta.Daca vreti sa-mi scrieti mie personal, folositi mesageria de aici, ati mai facut-o si pe alt topic.Eu am spus cine sunt si ce caut, uneori desigur am sanse sa gresesc, dar revin si le repar de ex lui@cosmindumy nu era dreptul meu sa-i recomand sa fie constant religios, e treaba lui ce crede si cit crede.
Si mie imi este usor sa le spun oamenilor "credeti si credinta voastra va va vindeca", dar ce pot sa le spun celor cu TOC care au niste obsesii ingrozitoare, nu se mai pot concentra la nimic si pe nimic?, mintea lor a alunecat undeva de unde nu se iese usor sau cu un indemn.In prima faza oamenii trebuie ajutati sa depaseasca faza grea a bolii si apoi gindul lor bun si credinta-i va mentine sanatosi.Sunt de acord cu ideea ca nu exista boli ci bolnavi, dar daca fiinte dragi noua sunt sub povara unei boli credeti ca e suficient sa ne rugam?puteti sa le promiteti acestor oameni ca se vor vindeca prin credinta?ca pot scapa de TSA ca de un vis urit?convingeti-i faceti asta pt ei, eu incerc sa conving pe unii dintre ei ca macar sa schimbe tratamentul sau sa-l reduca si ma izbesc de ziduri unde s-au ascuns.Nu poti face bine cu forta, ei trebuie sa se convinga singuri sau sa aiba parte de sfatul unui medic dedicat oamenilor.Cei cu probleme psihice grave si alte boli cronice cauta un tratament dur mergind pe ideea ca doar asa se poate interveni, daca ai o gripa vrei o frectie cu Carmol nu cu apa de trandafiri, asa ca tot ce le-am spus eu pt unii dintre ei a fost "apa de ploaie".Dati-le solutii, pt asta suntei aici, nu?, nu va mai opriti la a rastalmaci vorbele mele, luati-le asa cum sunt ca pe un gind spontan si o dorinta de a fi alaturi de cei ce nu merita sentinta unei boli.

2)Am puterea de a crea, pot sa aduc noul in aceasta viata!

Revin cu detalii despre mama, am fost astazi la ea, si am si discutat cu doctorita. Nu am aflat mare lucru, de fapt nici nu stiu ce puteam afla in afara de ceea ce stiam deja:) Trebuie sa continue tratamentul cel putin un an, si sa mearga la control odata pe luna. Mi-a zis ca nu e vorba de schizofrenie. Mama raspunde bine la tratament, dar in continuare e "plouata"... Inca nu stiu ce tratament ia in spital, dar vineri o lasa acasa, si atunci o sa va spun si tratamentul prescris.

Nu judeca, nu condamna, iubeste!

adi35 -- in locul tau as spune "doamna" - nu mama. mama inca nu are riduri profunde ci, de expresie - insa daca ar avea le-ar considera tot atatea decoratii ot sufletul ei.

Insa cine e intelept stie sa ia frumusetea /foloasele din toate si multumeste pt asta...nu face catalogari de nici o natura...

Legat de cantitatea de serotonina existenta in celulele creierului - da, am simtit ca ceva e la limita, dar nu intr-atat incat sa sufar tulburari grave din asta; stiam ce e de facut: in fiecare vara aveam nevoie de portia de soare si bateriile erau incarcate pentru restul anului. Insa, la un moment dat, din cauza imprejurarilor m-am abatut de la regula un timp prea lung - prea lung -- Era de asteptat...ce s-a intamplat...

Tratamentul AD m-a ajutat sa revin la normalitate - chiar daca nu e totul ca inainte, ...adaug vointa, credinta, ...incerc sa fiu cat se poate de libera..in toate actiunile..sa ies sa fiu activa si sa ma bucur de tot ce pot percepe ca fiind frumos...natura, copii, colegi...

nu e usor.nu e usor nimic pana intr-un punct... Acolo unde nu e posibil de depasit - El poate intinde mana...

A NU SE INTELEGE GRESIT !

adi35 -- in locul tau as spune "doamna" - nu mama. mama inca nu are riduri profunde ci, de expresie - insa daca ar avea le-ar considera tot atatea decoratii ot sufletul ei.

Insa cine e intelept stie sa ia frumusetea /foloasele din toate si multumeste pt asta...nu face catalogari de nici o natura...

Legat de cantitatea de serotonina existenta in celulele creierului - da, am simtit ca ceva e la limita, dar nu intr-atat incat sa sufar tulburari grave din asta; stiam ce e de facut: in fiecare vara aveam nevoie de portia de soare si bateriile erau incarcate pentru restul anului. Insa, la un moment dat, din cauza imprejurarilor m-am abatut de la regula un timp prea lung - prea lung -- Era de asteptat...ce s-a intamplat...

Tratamentul AD m-a ajutat sa revin la normalitate - chiar daca nu e totul ca inainte, ...adaug vointa, credinta, ...incerc sa fiu cat se poate de libera..in toate actiunile..sa ies sa fiu activa si sa ma bucur de tot ce pot percepe ca fiind frumos...natura, copii, colegi...

nu e usor.nu e usor nimic pana intr-un punct... Acolo unde nu e posibil de depasit - El poate intinde mana...

A NU SE INTELEGE GRESIT !

NU RECOMAND NIMANUI SA NU IA TRATAMENTUL -- DIMPOTRIVA, EL E FACUT SA AJUTE -

dar impreuna cu credinta si vointa personala - are un si mai bun efect.

Pe de alta parte, am citit o carte a unei edituri ortodoxe - despre vindecari. Cartea era scrisa de preoti - sau in orice caz de persoane pregatite in domeniu din credinta ortodoxa ( sunt cativa ani, nu-mi amintesc autorii) -- si de acolo am retinut unele lucruri afirmate in topicul meu principal - Beneficiile credintei crestine in bolile psihice.

Ca si concluzie erau afirmate urmatoarele: " daca oamenii ar duce o viata de apropiere continua cu Biserica si duhovnicul -- spitalele de psihiatrie ar fi goale " --

poate fi partial adevarat -- nu in totalitate -- insa in mare parte autorul/ autorii cartii au dreptate.

Insa fiecare om -- are povestea lui, calea proprie de echilibru; iar remediile sunt individualizate de la om la om, in functie de cauza bolii, factorii de mediu in care traieste, de felul cum reactioneaza la acesti factori (de structura psihico-fiziologica a fiecaruia). Nu sunt lucruri noi -- Le stim cu totii.

ASa ca nici o afirmatie nu trebuie luata ca adevar absolut. ( ca exista vinecari miraculoase, DA, EXISTA ! - insa pe acelea le randuieste El, dupa cum ii e voia. Pot fi situatii de limita, in care la rugaciuni staruitoare, Dumnezeu sa se lase induplecat -- insa...e important sa putem ajungem la inima Sa -- Nu oricum se poate asta... E conditia sfinteniei intai, ...etc, etc... )

Doamne, chiar si cel mai mic sa fiu, numai sa fiu si eu in Imparatie cu Tine... amin.

Numai bine.

.Nu poti face bine cu forta, ei trebuie sa se convinga singuri sau sa aiba parte de sfatul unui medic dedicat oamenilor.Cei cu probleme psihice grave si alte boli cronice cauta un tratament dur mergind pe ideea ca doar asa se poate interveni, daca ai o gripa vrei o frectie cu Carmol nu cu apa de trandafiri, --

daca ai o gripa vrei o frectie cu Carmol nu cu apa de trandafiri, -- sigur ca e nevoie de tartament -- si cred ca absolut oricione a accesat acest forum -- se bazeaza mai intai pe medicul sau, pe tratamentul de baza --

dar ca exista un f mare ajutor - in persoana lui Dumnezeu -- e cert. Eu Il consider primordial acest ajutor -- pt ca de la El vin toate lucrurile si toata stiinta medicilor; El exte principiul ordonator al vietii mele personale si al vietii in ansamblul ei;

Indemnaurile mele sunt legate de faptul ca e bine si sanatos sa pastram si sa imbunatatim relatia noastra pe vericala -- pe cat posibil, evident -- pt ca de aici rezulta imbunatattirea situatiei noastre...sau dimpotrina. ( spunea cineca : Nimic fara Dumnezeu" -- acum, depinde cum o luam aceasta expresie: sau il invitam pe Dumnezeu in orice actiune dupa ce NOI initit-o, sau Il rugam pe El sa initieze actiunile noastre si tot el sa le duca la bun sfarsit... E o diferenta ca intre cer si pamant.

Eu nu pretind ca am competenta de ada solutii pt bolile grave -- nici nu e recomandat cuiva sa se consulte pe un forum pt boalal lui --

Eu scriu mai intai solutii pt starile mele sufletesti -- pt intarire, mangaiere, eliberare -- Pt mine e important sa-mi imbunatatesc dispozitia psihica astfel -- fie si f putin -- cat ar face apa de transafiri...pt o frunte impovarata

si mai stiu -- ca oamneii buni incap...ca se pot accepta si completa daca au caracter si BUNAvointa.

NIMIC FARA DUMNEZEU - totul in mana Lui. Amin.

E o diferenta ca intre cer si pamant.- intre aceste doua atitudini.

si inca ceva: deciziile mici aduc schimbari MARI --

Scuze daca cineva s-a simtit "judecat" - o parere a cuiva nu trebuie luata neaparat in nume de rau... Imi pare rau, stiu ca e f sensibil acest punct legat de boala / suferinta -- totusi - poate face parte si asta dintr--o anume spontaneitate pozitiva - nu cu sens critic, in nici un caz.
DEpinde acum de ochii cu care privim / primim...

Cand cineva imi spune proasta sau naiva sau altfel -- deschid bine ochii sa vad, oare nu are dreptate? Si are. poate nu f mare, dar... iau adevarul de acolo...cat este ( nu mi se intampla de multe ori -- insa eu imi doresc uneori sa mi se spuna pareri pt ca din elel invat -- iar daca le respind automat, tot ma intaresc, insa pe adevarul meu...)

Supararea nu e din Dumnezeu...asa ca eu nu ma mai supar pt nimic...



Aici e un semn de intrebare.

ultimaul enunt nu face parte din context -

adi35 -- in locul tau as spune "doamna" - nu mama. mama inca nu are riduri profunde ci, de expresie - insa daca ar avea le-ar considera tot atatea decoratii ot sufletul ei.

Ar fi magulitor pt cineva sa i se spuna "mama" referindu-se la legatura de suflet; care inseamna "" f aproape"" ;

Dar este dureros sau chiar jignitor cand spui cuiva "mama" luand in calcul varsta sa;

Cel putin eu -- am existat si am supravietuit raportandu-ma i totalitate laturii spirituale mereu -- Nu pt ca asa era normal.ci pt ca nu am avut de ales...Nu e DELOC usor...cine poate intelege. De aceea... imi fac prietenii pt ceea ce m-am obisnuit a fi...mai inati suflet si o inima in piept...
ca oamnenii au si trup :))) e f adevarat ! Cine stie ? !. unii L-au primit pt a-l rastigni in fiecare zi daca sunt vrednici de asta. Ce se poat face/ spune ? Unii considera asta o NEBUNIE - dar din p de ved al lui D-zeu e o onoare facuta cuiva pe care El L-a considerat vrednic. Cui i se da mult, i se cere mult.

Hristos spune atat de clar intr-un psalm... "mi-ai dat un trup "... Pt ce a primit El trupul ? Ca sa-l pastreze curat si apoi sa-l jertfeasca in intregime... Acesta a fost darul Nepretuit al dobandirii vietii noastre - pierdute de Adam -
Of, dar cum am putea noi reusi daca nu ne-ar ajuta El ? daca nu ne-ar innoi intr-o faptura noua si sfintita ?

Biruinta asupra incercarii ne urca treapta cu treapta... El sa se indure si sa ne ajute. Amin.
..

E f greu pt cei f tineri sa accepte un asemenea destin. cand amintesc povesti de viata ale altora -- sau confesiuni proprii - NU o fac cu scopul autocompatimii, NICIDECM ! -- ci, pt ntelege ca oamenii sunt incercati in f multe feluri -- ca unii, au drumul presarat cu lovituri... cat tine existenta lor ( chiar din pantecele mamei ) -- Insa El ii tine pe toti intr-un anumit echilibru - chiar si fragil - pastrand pt ei CEVA cu mult mai BUN. Sa-L credem pe cuvant.
...

Ultimele mele interventii pot fi considerate nepotrivite pt o anume categorie, pt cel greu incercat -- :( imi pare rau --

Dar puneti-va in locul celui obligat a sta la carma unei nave in furtuna. cum ar face el fata daca nu ar fi puternic ( asta presupunand implicit duritate - ) - sa fie el si si un ais alta - si barbat ca si femeie...

Cu bine ! ( imi pare rau pt cei pe care i-am dezamagit fara voie - )

.cu scopul autocompatimirii ( pardon )

sa fie el si una si alta - si barbat ca si femeie... ( m-am grabit, scuze )

Interesant este ca purtam discutii noi cei neimplicati direct in aceasta afectiune.Ei, bolnaviorii sunt linistiti, intr-un fel sau altul sau impacat cu soarta.

3)Imi cunosc si accept propriile puteri;eu iau propriile decizii

Salutare din nou,
Si pe mine ma uimeste ca cei implicati in aceasta boala nu isi exprima parerile si experientele. Eu insa sunt de partea cealalta a baricadei, adica de partea victimei acestei boli. Am vazut ca voi sunteti foarte informati cu privire la medicatia corespunzatoare dar si cu privire la alternativele posibile. Eu nici nu imi mai amintesc exact ce pastile am luat. Bine inteles ca am incercat mai multe sortimente insa stiu ca medicamentul de baza a fost zyprexa. Acum am trecut de ceva vreme doar pe zypadhera, si in curand voi renunta si la ea. Ma simt destul de bine, sunt optimist, lucrez, dar mai am ceva probleme de concentrare. Probabil acest efect advers nu v-a disparea niciodata, dar cine stie. Si eu am avut un ajutor care m-a incurajat, m-a ajutat sa trec peste situatile critice. Este vorba despre mama mea si despre sora mea care este si cadru medical. Nu stiu dak as fi reusit sa merg mai departe fara ajutorul lor. Acum le sunt recunoscator si lor si lui Dumnezeu pentru ca am trecut peste cu bine.
Am observat ca oamenii nu sunt intotdeauna binevoitori cu tine cand aud ca ai o problema psihica, tocmai de aceea nu povestesc la nimeni prin ce am trecut. Probabil se va gasi cineva sa ma recunoasca dupa username dar asta e.
O sa va mai povestesc mai multe in alte postari. Vreau sa va incurajez sa aveti rabdare cu cei dragi care trec prin perioade urate caci timpul va mai ameliora din simptome. Cel putin la mine asa a fost. Va doresc multa putere, si incercati sa le interziceti la bolnavi alcoolul, cafeaua, tigarile, si noptile nedormite. Eu am avut mare noroc ca nu am avut nici unul din aceste vicii. (cu exceptia noptilor. de obicei adormeam dupa 1).
Numai bine

cosmindumy

Felicitari pentru optimismul tau, atitudinea ta trebuie sa fie exemplu celor care mai citesc acest forum si sufera de TSA sau alt fel de tulburari.
Nu-ti fa probleme la ce ar putea crede unii oameni daca ar afla ca ai avut sau ai probleme care tin de psihic, este 100% problema lor, nu a ta, tu trebuie sa fii increzator in tine, in divinitate, si sa iubesti oamenii din jurul tau. Ganduri bune, si felicitari inca odata pentru atitudine!

corect. numai bine

@cosmindumy

Daca vrei schimba nickul, ma indoiesc ca o sa fii recunoscut, eu mi-am lasat poza si am lasat date care in mod normal sunt in dezavantaj, dar ascunzindu-ne nu e un mod de viata.Desi recunosc ca pe fiumiu il tin aproape"izolat", evit contactul cu cei care daca si-ar da seama cu certitudine in ce situatie este, ar huzuri de bucurie.
Este interesant, imbucurator ca esti refacut, asta chiar vroiam sa aud de la cineva, mai prindem curaj in felul asta.Referitor la medicatia pe perioada tratamentului, e limpede ca fiind sub infleunta neurolepticelor nu ai cum sa realizezi cam ce inghiti, asta remarc si la flacaul meu, dar cei din jur stam"de paza", sa fim siguri ca totul merge spre bine.Iti doresc sanatate si viata senina!

4)Simt compasiune pentru toate fiintele!

Buna, revin cu noutati despre mama. Azi a iesit din spital. Tratamentul prescris este urmatorul: Rispen 4mg/zi, timp de 6 luni, si Alprazolam, timp de 14 zile, iar apoi doar la nevoie. Mama este destul de "zombie", vlaguita, ii vine sa doarma mereu. Nu ma mira, cand am citit posibilele efecte adverse de la Alprazolam... Asteptam sa treaca cele 14 zile ca sa oprim Alprazolam-ul, va ramane numai pe Rispen apoi, sa vedem cum o sa fie. O sa-i dau eu si niste omega 3, ginkgo biloba, magneziu cu b6, si eventual ceva complex de minerale si vitamine (probabil ulei ca catina).

Atat deocamdata, va doresc un weekend minunat la toti, D-zeu sa va binecuvanteze!

@adi35

Deci tratamentul mamei este unul pt anxietate?.Aportul de minerale si vitamine este minunat, in rest nu stiu sper ca se potriveste cazului.

Sanatate mamei si familiei!

5)Exprim gindurile si sentimentele cu perfecta claritate!

Pe foaia de externare, scrie TSA, nu anxietate...:) Acuma, vad ca ramane pe Rispen, nu a trecut pe "faimosul" zyprexa... Nu sunt specialist, si sunt "nou" in acest domeniu, dar din ce am citit despre cele 2 produse, e de preferat Rispen...
Sa vedem cum o sa evolueze.

Am decis ca ar fi bine pt. mama sa faca si psihoterapie, asa ca o sa o duc si la psihoterapeut. Asta seara a avut un atac de panica, toata ziua a fost cu o matusa in custodie, prin oras, si a fost relativ OK, dar cum a ajuns acasa, mi-a spus matusa ca l-a luat pe "NU" in brate, si ca ea nu poate face nimic, a intrat sa faca dus, a iesit dupa 5 minute ca nu poate face dus, a vrut sa-si spele o haina, dar cand sa se apuce, a zis ca nu poate... Pana la urma, a mobilizat-o matusa sa se apuce sa faca de mancare... Nu stiu ce ar face daca ar ramane singura in casa, noroc ca sora ei (matusa mea) e pensionara si nu are obligatii, astfel poate sta cu mama 24/24. Faptul ca ar sta de vorba cu psihologul este posibil sa o ajute, din pacate psihiatrii la spital nu prea au timp de vorba cu pacientii, cel mai adesea te intervieveaza 10-15 minute, iti trantesc un diagnostic prezumtiv, niste capsule, si ce-o fi o fi... Astfel ca bolnavii duc lipsa exact de ce ar avea ei nevoie, cineva care sa ii asculte si cineva care ii si poate ajuta emotional, in afara de capsulele prescrise de psihiatru...
Va tin la curent cu evolutia. Sanatate si iubire la toti!

@adi35
Eu vorbesc din postura omului patit, de aceea este doar parerea mea si nu este valabila in toate cazurile.Medicatia in tulburari psihice, mentale pe mine ma alarmeaza de aceea tot intorc lucrurile pe toate partile, diagnosticul este iarasi o latura care nu trebuie neglijata.Mama ta, dupa parerea mea, a avut stari anxioase, depresive, desigur lucrurile pot sa o ia in orice directie, dar ma tem de efectele negative ale tratamentului, (la fiumiu au luat-o inaintea starii de vindecare) nu m-ar mira sa fie o situatie asemanatoare pt ca are un neuroleptic si multe altele.Desigur nu stai in asteptare, dar urmareste sa vezi ce tulburari produce tratamentul, nu zic ca e bine fara tratament, suntem intre ciocan si nicovala asa mai pe romaneste nici cu el nici fara el.

mult bine

6)Sunt in armonie cu o Sursa Infinita de indrumare!

Buna din nou,

Revin cu noutati. Mama nu este mai bine, nu observ nici un progres. Starea ei de depresie si anxietate accentuata am impresia ca s-a inrautatit din cauza efectelor adverse ale celor 3 medicamente (rispen, alprazolam, bromazepam). Mereu spune ca "vai de mine, ce o sa fie cu mine", mereu spune ca nu are putere sa faca nimic... Are uneori momente de pozitivism, uneori rade cu pofta, dar aceste momente sunt rare, in majoritatea timpului are chipul impietrit si il are pe "NU" in brate. De vineri poate reduce dozele la alprazolam si bromazepam, pana la eliminarea de tot a acestora. De vineri o sa o trec pe doze mari de niacina (vitamina B3), o sa-i dau la inceput 1000mg pe zi, si daca e cazul, cresc pana la 3000, 6000, 9000mg. In paralel cura cu sucuri de legume stoarse prin presare la rece (si nu prin centrifugare), hrana vie, cruda, presopunctura, reflexoterapie, psihoterapie. Eventual si doze mari de vitamina C, 3000 pana la 6000mg pe zi. Poate parea alarmant pentru unii dozele de mai sus, dar anxietatea, depresia, si chiar schizofrenia au fost tratate cu succes inca de prin anii 1950 doar cu doze mari de niacina si vitamina C. Medicatia alopata distruge mai mult organismul. Logica consta in faptul ca: organismul cu siguranta nu a dezvoltat boala ca urmare a lipsei unor medicamente sintetice. Mai degraba a dezvoltat boala ca urmare a deficientei unor substante pe care organismul le are in mod natural. Prin urmare, este logic sa incercam sa suplinim aceasta deficienta cu substantele care ar putea lipsi sau care sunt in doze insuficiente in organism. Cum niacina este responsabila cu tot ce tine de psihic, rezultatele administrarii unor doze considerate foarte mari bolnavilor cu tulburari psihice, a avut se pare rezultate fantastice.
Eu o sa incerc si varianta asta, si va tin la curent. De pierdut nu avem ce pierde, nu exista efecte adverse, sau daca sunt, sunt aproape invizibile fata de cele cauzate de medicatia alopata.

Sanatate si numai bine!

Adrian

De ce si alprazolam si bromazepam? Ori una ori alta. Este vorba de 2 benzodiazepine Adi. Ce psihiatru ti-a dat 2 anxiolitice in acelasi timp?
Deci sfatul meu este ori Xanax ori Lexotan, vezi cu care se simte mai bine. Recomand la inceputul tratamentului Lexotan ( Bromazepam ) este mai eficent, va dormi mai mult si va avea o pofta de mancare mai mare.
Vitamina C poate s-o ia toata viata ( cea naturala ) nu-i problema. Ce varsta are mama ta?
Progresul nu poti sa-l observi la inceput de tratament, e vorba de SNC nu de o taietura la deget, trebuie sa ai rabdare Adi si sa o convingi pe mama ta sa urmeze tratamentul corect, fara intrerupere, inclusiv sa respecte orele de medicatie si de somn.
Daca la inceputul tratamentului nu se respecta medicatia, boala avanseaza, se cronicizeaza si nu mai scapi de ea toata viata, iar daca pe de alta parte ai grija de mama ta sa-si ia tratamentul sunt sanse de progres si chiar vindecare.
Totul se decide acum, ea are nevoie de multa liniste, atentie si odihna. Daca este posibil chiar sa o mai scoti din mediul negativ, sa o duci undeva in concediu la munte. Psihicul dansei va fi putin mai labil, mai sensibil, mai confuz, la inceput dar aceasta perioada va trece ( luni, ani.depinde ). Trebuie sa lupte si ea putin, pentru ca de la anxietate la depresie e doar un pas. Rugaciunea si dragostea celor din jur pot fi de un real ajutor.
De asemenea iti recomand ( cel putin o perioada ) control medical lunar, acest lucru iti ofera posibilitatea sa discuti si tu si mama ta cu psihiatrul despre starea dansei, ceea ce poate sa insemne ca daca starea nu se inbunatateste, tratamentul se poate schimba, chiar si de 20 de ori pana cand va fi "pe tratament". Toate medicamentele pentru psihic sunt bune, insa raportate la fiecare individ in parte nu toate sunt eficiente, ba chiar unele iti fac mai mult rau decat bine si asta nu din vina medicului ci din cauza ca noi toti suntem diferiti si prin urmare reactionam diferit fata de alta persoana la un acelasi gen de tratament.
O sa fie bine: "step by step"..in timp.
Sanatate si numai bine !

resident,

Psihiatrul mamei, o doamna doctor care se zice ca e printre cele mai bune de la oras, i-a prescris in acelasi timp si alprazolam si bromazepam. Alprazolam ia dimineata si la amiaza cate 0, 25mg, iar bromazepam seara, 3mg. Si 4mg de risperidona seara. Acelasi psihiatru a zis ca de vineri poate reduce si chiar elimina alprazolam-ul si bromazepam-ul, acestea se vor administra doar la nevoie, va ramane doar pe Rispen 4mg. Si mie ca nestiutor mi s-a parut cam mult 3 tipuri de medicamente deodata, dar cum nu sunt medic psihiatru, am zis ca d-na doctor stie ce prescrie...
Eu n-am zis niciodata ca o sa intrerup legatura cu medicii, lunar va merge mama la control. Ea e foarte constiincioasa, isi ia zilnic medicamentele asa cum trebuie, deci nu trebuie sa o conving sa le ia:) Vreau sa spun ca mama nu sta in aceasta perioada singura inchisa in casa, mereu e cu cineva, in ultima vreme e mereu cu o sora a ei, zi si noapte, de cateva zile sunt plecate la tara la alta sora a lor, deci mereu e cu cineva si pe undeva, nu sta inchisa in casa, mereu e printre oameni.

Va tin la curent.

Doamne ajuta la toti!