tulburarea obsesiv-compulsiva

Buna Dita,

Mie, ca persoana trecuta prin asta, nimic din ce imi spui nu mi se pare nelalocul lui, in acest context, al tulburarii obsesiv-compulsive.

Eu daca ma atingeam de orice persoana necunoscuta imi spalam toate hainele (parul/corpul daca era cazul). Nu ma asezam pe banci, in parc si daca trebuia sa merg in vizita imi spalam la intoarcere toate hainele. Daca mergeam la stomatolog sau oriunde trebuia sa imi rezem capul, atunci cand ma intorceama acasa imi spalam si parul. Si la fel procedam si cu fetita mea.

Si eu aveam zona mea de comfort (in cazul meu casa mea) unde rar patrundeau alte persoane in afara de sot si fetita. Pe mama care ma vizita din cand in cand, din provincie, o bagam imediat in baie, ii spalam toate hainele si ii dezinfectam toate lucrurile. Si as putea continua.

Iti spun toate acestea ca sa intelegi ca aceste manifestari nu presupun evolutia catre o stare severa (imi imaginez ca te gandesti la o tulburare psihotica). Imi amintesc cum la vremea respectiva si familia mea, prea putin familiarizata cu TOC, era socata si stresata de toate compulsiile si obsesiile mele.

"Greata" emotionala pe care o resimte fata de colegul cu handicap si fata de anumite zone ale corpului au probabil un corespondent intr-o situatie din istoricul lui. Psihoterapeutul ar trebui sa investigheze impreuna cu el si sa descopere cauza lor si este foarte important sa castige increderea fiului tau si sa il ajute sa se deschida.

De ce a ales Zoloft?

Diuta, imi pare foarte rau de problemele fiului tau. Nu par aberante, cel putin pentru noi cei cu TOC, numai sa nu-i provoace lui suferinta.

Lui i-ar trebui un grup de suport, suport in adevaratul sens al cuvantului, cu copii care se confrunta cu aceleasi probleme ca si el(sunt destui, din pacate) in care sa fie ajutat, sustinut la greu.

Stii, este extraordinar ca ti s-a deschis sufleteste si ca ai aflat mai multe lucruri care il deranjeaza.
Vorbeste cu psihiatra lui, poate gaseste timp pentru mai multa psihoterapie, poate si cumva sa faca online. Ma gandesc ca online s-ar deschide mai bine, daca fata in fata ii este greu sa vorbeasca si in plus v-ar scuti si de drumurile anevoioase la Cluj.
Bafta din suflet!!
Prozac

Ti-am trimis pm Diuta.

Buna,
mariuca, zoloftul l-a recomandat medicul din orasul nostru care dupa5 luni de administrate(1/2 pe zi) ne-a trimis la Cluj iar medicul de acolo a hotarat sa mergem tot cu zoloft spunand ca doza e prea mica si din octombrie a luat cate 1 pastila de zoloft.

Cu pshihologul se intelege bine ( este barbat), chiar merge cu placere la el, face ceva tehnice de expunere, dar copil fiind nu stiu cat respecta din ce spune psihologul, este la o varsta la care e greu sa lupti si sa accepti o astfel de boala, care implica munca individuala pentru a se ameliora. La intalnirea precedenta mi-a spus ca ii explica pshihologului ca el simte, , greata', iar psihologul spunea ca de fapt are o frica de contaminare, frica ca se va imbolnavi, desi ii spunea ca nu asta e frica lui, psihologul o tinea cu varianta lui, asta l-a enervat putin, fiindca nu il intelegea.

La tine in ce constau sedintele de psihoterapie?

La noi merge pe terapie comportamentala, de expunere si amanare a compulsiilor, trebuia ca atunci cand simte ca vrea sa se spele pe maini, de ex., sa amane un min, apoi doua si acuma a ajuns la 3 min, ori asta nu stiu daca face el intru tocmai.

Tu ce parere ai vizavi de faptul ca il streseaza colegul lui, ar fi oportun sa se transfere in alta clasa, sa elimine unul dintre factorii de mare stres, sau ar trebui sa-l poata accepta in conditiile in care s-ar ameliora boala lui, dupa ce vom gasi medicatia potrivita. Mentionez ca si alti colegi, spune el, ca nu-l accepta dar neacceptarea lui e dusa la extrem.

prozac, multumesc

Baiatul are acces la internet, nu stiu daca vreo data a fost curios sa citesca ceva despre TOC, iar aici pe forum nu stiu daca iar face bine sa intre, mi-e frica sa nu cumva sa preia ceva din ce va citi aici, sa se alega cu alte obsesii, totusi are 15 ani si am observat ca el cam preia din ideile altora. Altfel, nu stim pe nimeni cu acesta bola, cu care sa discute, ii povestesc eu cate ceva din ce citesc pe aici, despre alte cazuri si le redau cum cred eu ca l-ar afecta mai putin, dar sa stie totusi ca sunt si altii care au duverse probleme similare cu ale lui.

Am uitat sa intreb ceva, lipsa de concentrare si de atentie, este specifica boili?

Nuu Diuta, in nici-un Caz sa nu intre aici. Din pacate exista riscul de contagiune (preluarea unor alte obsesii), dar si riscul de a i se baga in cap alte tampenii.

Ma gandeam la cu totul atceva, sunt, trebuie sa fie site-uri moderate, de sprijin pentru copii cu probleme.

Revin

Baiatul nu va fi acceptat nici in alta clasa pana nu rezolvi problema, asa cum il vad astia or sa-l vada si ceilalti.
In al doilea rand tu ar fi trebuit sa faci cumva sa depistezi cauza care a dus la boala si sa o elimini, altfel ce face ? Lupta inutil cu o boala ce e alimentata permanent de ceva anume ? O sa ia probabil si medicatie, insa crezi ca asta va rezolva cum trebuie problema ? Lupta asta e grea, consuma energie.
TOC = ridicarea stimei de sine prin orice mijloc, asa suna psihologic, nu l-a facut degeaba, ceva frustrari, neintelegeri, neimpliniri, nu are simtul valorii de sine, ceva e acolo. TOC nu apare de bine ce i-a fost. O fi si terenul genetic insa nu se activeaza fara factori de mediu negativi.
Nu zic ca se poate elimina cauza insa se poate incerca, de obicei psihanaliza face asta, ei se ocupa cu depistarea si eliminarea cauzelor si nu ce face psihoterapia cognitiv-comportamentala care se ocupa doar cu cum sa faci fata de acum in colo. Adica ar fi bine daca ar face ceva psihanaliza desi nu garanteaza nici asta ca scapa.
Sau poate pana se mai mareste e bine sa fie stabilizat cumva fie chiar si cu medicatie, apoi sa incerce sa rezolve problema daca la 15 ani n-ar fi capabil de psihanaliza desi acolo e intrebat diverse si el raspunde.
Sigur ca este mult mai simplu sa-i dai medicamente si gata desi nici asa nu e stabilizat complet, dupa un timp va trebui sa maresti dozele sau sa schimbi pastile-le intrucat cauza nefiind eliminata alimenteaza boala si o intensifica.
Gandeste-te doar la un lucru, medicatia antidepresiva luata pe viata poate duce in majoritatea cazurilor la lipsa potenta sexuala si la alte lucruri si anume aplatizare emotionala, nu stiu care barbat doreste asta chiar daca la unii acest efect nu se manifesta, desi din 100 de insi la 90 se manifesta clar si brutal asta chiar dupa 2-3 zile de la tratament. Pot apare alte frustrari care pot alimenta boala si mai si, apar complexe, etc. Cand toti la 17 ani au prietene, el o sa constate ca nu poate beneficia de asta.
Cum se va simti el cand fetele o sa zica 'baa esti incapabil'. Vezi, eu privesc treaba mai amplu si pe viitor, nu superficial.

Buna Dita,

Tot terapie cognitiv-comportamentala am facut si eu, bazata pe expuneri, amanarea compulsiilor, schimbarea gandurilor declansatoare. Totusi in cadrul acestei terapii am facut si o forma de terapie psihanalitica in sensul ca nu ne limitam strict la simptom ci incercam sa gasim cauza problemelor.

Apropo de explicatia terapeutului privind aparitia senzatiei de greata, teama de contaminare ar fi, dupa parerea mea, motivatia de suprafata. Adica cea la care te gandesti rational, pentru ca emotional rationamentul merge destul de mult in adancime. La mine TOC-ul are legatura cu controlul si implicit cu teama de a nu pierde controlul.

Daca te contaminezi si deci imbolnavesti este posibil sa pierzi controlul. Daca nu este ordine, asta se poate transforma in haos si este de asemenea posibil sa pierzi controlul.

Poate fiul tau o este persoana perfectionista si cu o inclinatie catre a pastra controlul asupra vietii lui si poate si asupra altora. De obicei asta are la baza o mare anxietate. Este doar o parere. Terapia ar trebui sa il ajute sa identifice motivele.

Nu cred ca ar fi bine sa ii schimbi clasa, mai ales ca el nu doreste asta si prietenii lui sunt acolo. Ar fi o evitare iar el trebuie sa faca expuneri pentru a trece peste situatiile anxiogene.

Intr-adevar nu este o idee buna, cel putin pentru moment, sa aiba contact cu persoane suferinde de TOC. Exista riscul de a se inspira si a dezvolta noi compulsii/obsesii. Mi s-a intamplat si mie si discut despre manifestarile mele tocmai pentru ca vorbesc cu tine si nu cu baiatul tau.

Ar trebui sa discuti si tu cu el, la modul neinvaziv, despre faptul ca trebuie sa respecte expunerile. Pentru ca altfel nu va avea rezultate.

Diminuarea capacitatii de concentrare si a atentiei poate fi specifica bolii. Eu eram atat de coplesita de ceea ce TREBUIA sa fac in cadrul TOC incat nu ma mai puteam gandi la nimic altceva. Este o mare incarcatura anxiogena aici iar asta scade calitatea tuturor functiilor cognitive.

Pentru ca si tu mariuca ai pomenit de psihanaliza, dupa mine acolo este cheia, sa fie aflat focarul anxietatii si potolit odata ce pacientul constientizeaza mecanismele din spate, cum ajunge sa constientizeze, dispare automat problema si se trezeste ca nu mai are la ce sa se opuna. Altfel ne vom opune inutil si o sa ne manance viata chestia asta fiind neimpacati cu noi ca nu am incercat tot ce s-ar fi putut incerca.
Poti incerca si sa ai 40 % sanse sa scapi, poti sa nu incerci si sunt sanse 0 sa mearga. 40 e mai mare ca 0.
Dovada ? Chiar daca faci psihoterapie bazate pe simptom, dupa un timp revine la loc problema sau ia alte forme.
In general nu trebuie sa invatam nimic, trebuie sa vina de la sine linistea aia asa cum se intampla la ceilalti.
Pe Prozac o cam deranjeaza faza cu psihanaliza intrucat probabil se simte vinovata ca nu a incercat sau a incercat dar nu a mers desi ma indoiesc ca a incercat, stie foarte bine despre ce este vorba intrucat nu eu am inventat psihanaliza, e netul plin de asta. Insa are si ea un fiu si daca nu face mai rapid ceva, o sa-i dea si lui problema chiar daca ea nu doreste asta in mod constient. Mai erau pe aici colegi de forum ai caror copii deja au probleme si se mira de unde.
Ca sa nu mai spun ca nici unul de aici nu si-a pus problema de ce mama ce are TOC ce-si iubeste copilul simte ca ar vrea sa-i faca rau si nu simte ca vrea sa se plimbe 5 ore prin parc asa aiurea, tot in psihanaliza sta raspunsul, iar sa stai o viata cu teama de a face rau altuia, scuze, asta nu e viata, doamne fereste gandul ala avanseaza in intensitate, pierzi controlul ptr o clipa si comiti fapta, ce faci ?
De fapt de aia si apare Anxietate puternica, stii ca esti in pericol sa aplici de simti, altfel nu ti-ar mai fi teama daca ai stii ca e doar un gand inofensiv.

costy2007

Ar fi bine sa nu judeci pe nimeni, nu ai inteles nimic din ce am scris eu, nu am spus ca problema baiatului meu ar fi, ca nu este acceptat in clasa si ca il vad colegii, chiar s- a integrat bine si si-a facut prieteni, eu ziceam de acel coleg care are un anume grad de handicap si care-l agita pe el, dar ma rog nu are sens sa repet..

Noi deocamdata ne lasam pe mana medicului nu ne tratam de pe forum, sedinte de terapie a facut putine pana acum, normal ca eu sunt dispusa sa continue pentru mai mult timp, sper sa merga cu placere, ma bucur ca pana acuma a facut-o nu sunt adepta medicamentelor dar daca nu reusim cu tratament de 8 luni de cand facem, sa-l stabilizam, problemele avansand chiar si sub tratament nu pot sa-l lasa asa trebuie sa gasim un alt tratament potrivit, sper.

Eu nu ti-am urmarit fr atenta comentariile pe forum dar poate vrei sa-mi zici daca tu ai scapat de TOC sau l-ai diminuat, si cum?, sa inteleg ca prin psihanaliza?

Buna mariuca

Multumesc din nou pentru sfaturi, avand acelas obiect al TOC cu cel al baiatullui, ma adresez mai mult tie, dar tin sa-i multumesc si lui prozac. Intotdeauna veniti cu comentarii pertinente si nealarmiste, care sa ajute si nu sa te ingroape si mai mult in suferinta.

Normal ca ne gandim si noi ca parinti la viitorului lui, si el cred ca se gandeste la asta, dar trebuie sa rezolvam prezentul, sa-l fac functional, sa-si poata urma scoala deoarece este un baiat istet dar problemele astea nu-i dau pace si se vede si in rezultatele scolare, dar asta nu conteaza asa de mult pentru moment.

Foarte mult stau si analizez trecutul, de ce o fi ajuns aici, pot sa fac cateva presupuneri dar nu o sa stiu niciodata adevarul.

Oricum nu i-a lipsit nimic, a avut tot timpul cea ce aveau si alti copii de varsta lui, dar o emotivitate exagerata avea de mic, in acelas timp a fost un copil extraordinar de agitat care nu statea o clipa locului si caruia intradevar i s-au facut observatii mereu, atat acasa cat si in colectivitate( gradinita, scoala) pentru ca iesea mereu in evidenta cu ghidusiile pe care le facea. A fost un copil foarte slab caruia i s -a spus mereu asta si in familie si inafara ei, am depistat ca l-a afectat mult acest lucru deabia acum cad a insistat, sa-l lasam sa merga la sala sa-si fac un corp mai frumos de care acuma spune mereu ca e tare multumit si ca ii place cum arata.

Probabil fiind o fire temperamentala nu s- a vazut atat de mult si latura fr sensibila care o are.

Dita, nu lua personal comentariile de pe forum. Suntem pe un forum de tulburari psihice asa ca ma astept sa gasesc aici persoane care nu au ajuns la un echilibru emotional, care au probleme nerezolvate iar acestea duc deseori la intoleranta. Vorbesc din nou din propria experienta.

Nu trebuie sa te autoinvinovatesti. Este foarte posibil sa nu fi avut lipsuri de nici un fel, aici ar fi poate ceva de investigat in sensul de prea mult si sa ii fi oferit un climat cat se poate de propice. Si totusi sa aiba probleme.

Noi parintii incercam sa fim perfecti si unii dintre noi intelegem cat de necesar este sa ne ingrijim nu numai de fizicul copilului ci si de psihicul lui. Si chiar daca ne informam si incercam sa ne comportam cat mai adecvat nu ne iese intotdeauna. Numai cine nu a crescut un copil nu poate intelege ca parintii fac greseli oricat de responsabili ar fi. Eu stiu foarte bine asta.

In legatura cuTOC-ul eu te incurajez si iti spun cabaiatul tau va iesi din asta. Eu am reusit si eram intr-o stituatie aproape disperata.

Daca am inteles gresit atunci e altceva, e bine daca se muta din clasa daca are colegul acela cu handicap.
Nu judec, doar am dat o parere.
Nu exista sa nu fi avult lipsuri emotionale, altfel nu dezvolta boala !
Asa cum si psihanaliza spune, chiar daca voi ca parinti ati dorit sa fie bine, nu se stie daca comportamentul vostru aparent bun nu i-au descentrat Inconstientul fara sa stie nici el nici voi.
Chestia cu faptul ca a fost slab a fost un complex, e bine ca acum arata bine dar totusi traumele din trecut si-au pus amprenta, iar chestia asta ii va marca viata toata indiferent de prezent. I s-au mai facut si observatii care poate nu trebuiau facute sau trebuia sa fie luat in alt mod, etc.
Adevarat ca trebuie sa rezolvi prezentul, de aia am spus ca merge cu medicatie un timp, dar daca tu ai analizat trecutul si nu gasesti probleme, un psihanalist ar putea sa o gaseasca desi nu e sigur nici asta.
Nerezolvand probleme-le din trecut, boala va avansa sau nu se va vindeca niciodata. Mereu va avea de luptat cu ceva ce nu cunoaste.
Uite, sa-ti dau un exemplu, daca un parinte spune unui copil "fi barbat", aparent pare okey da ? Nu e deloc okey, am ramas si eu masca cand am citit, Inconstientul copilului traduce "aaa deci inseamna ca nu sunt barbat deci sunt slab si fraier" si de aici pac, se instaleaza acolo un sentiment de inferioritate, corect este "esti barbat".
Asta doar un exemplu ca nici nu-ti dai seama cand ii faci rau unui copil, de aia cauti in trecut si nu gasesti ce naiba a fost.
Si uite asa pe baza a asa ceva apar tulburarile psihice evident si pe un fond genetic pregatit dar care nu se activeaza decat cu factori perturbatori.
Ce spun eu nu-s inventii, sunt din psihanaliza, mi-am tras la imprimanta cam 1000 pagini de asa ceva. Pare ciudat, dar asa este.
Eu am avut TOC pe baza de Anxietate, acea Anxietate provenea din complexe de inferioritate tot in copilarie, dupa ce am rezolvat problema si Anxietatea s-a mai dus, s-a cam dus si TOC, el nu apare fara fundal anxios. Cand mai apare Anxietate apar si ganduri din astea aiurea.
Tot in legatura cu fizicul, dupa ce m-am dus la sala s-a cam rezolvat asta desi nu total. Nu am facut psihanaliza ca nu-mi permit, insa as face, trebuie sa faci macar 200 ore.si te cam costa destul, socoteste un 120 lei ora, e nenorocire, chiar daca nu garanteaza succes-ul, tot as face intrucat am muuulte conflicte in mine ce-mi da viata peste cap si nu pot face nimic, de aia am si Depresie mai departe.
De exemplu Inconstientul depresivului neaga dreptul la existenta, asa ca...te vei trezi cum ca iti vine sa faci orice doar bine nu si nu stii de ce, pai ca sa te distrugi, mie mi se pare f interesanta psihanaliza si Analiza tranzactionala tocmai ca ne cunoastem pe noi. De ex nu-ti mai vine sa te duci la servici, nu-ti mai vine sa faci nu stiu ce treaba, nu mai ai putere. Tot ei spun ca TOC inseamna ridicarea stimei de sine prin orice mijloace, e asta nu am mai priceput.
Si eu am avut traume in copilarie multe, de aia si am ajuns asa, insa recunosc ca TOC nu a fost sever si permanent ca la colegii de forum.

Buna,
Ne-am intors de la Cluj cu baiatul, i s-a schimbat tratamentul, adica i s-a inlocuit zoloftul cu fluoxetina de20 mg, 1/zi, i-a introdus pt o luna alprazolam 1/2-1/2-1/2 si a ramas risperidona seara, cred ca bine am scris denumirile.

Eu sunt tare necajita copilul e agitat si nervos, simte ca il epuizeaza toate compulsiile, nu are forta sa le faca, dar totusi daca nu le face nu are liniste.

Inca nu a inceput sa i-a fluoxetina, deoarece mai i-a cateva zile jumatate din doza de zoloft (1/2), cred ca nu a vrut sa il scoata brusc, alparzolam a inceput sa ia, a mai luat si inainte, nu stiu poate si asta il face irascibil, are un limbaj agresiv ceea ce ma ingrijoreaza. De miercuri ar trebui sa-i introduc fluoxetina, am mari emotii sa-i dau pastila dimineta pe urma sa-l trimit la scola, fiindca nu stiu cum va reactiuna la schimbarea tratamentului.

Medicul a insistat in continuare sa se gandesca la internare, iar el nu accepta deoarece zice ca nu va putea face fata mediului de acolo, cat am stat acolo pe sectie, a fost la fel agitat si nervos, dupa ce am urcat in masina sa pornim spre casa a devenit alt om, mi-e mie clar ca nu o sa reziste sa stea internat. Nu am reusit sa o intreb pe doctorita ce altceva face in spital decat sa inghita pastile, ceea ce face si acasa, mi-a venit greu sa intreb asta pentru a nu interpreta gresit.

mariuca,
spune-mi te rog la tine a mers din prima cipralexul, fara sa mai treci prin alte incercari de tratament, si doar atat ai luat, un singur medicament?

Dita, copilul este nervos si agitat cel mai probabil de la boala in sine, dar si de la compulsii care il epuizeaza.

Fluoxetina este Prozac si recomandat este sa iei cel de la firma producatoare. A nu se intelege ca fac reclama ca nu am de ce. Dr meu curant mi-a spus sa caut Prozac la vemea respectiva si sa nu iau alt inlocuitor, intrucat desi este aceeasi substanta activa, procesul terapeutic i s-a parut mai anevoios la pacientii care luau medicamente sub licenta, comparativ cu originalul

Copilul tau nu poate ramane cateva zile acasa? Nu ar fi mai ok, decat sa-l stii la scoala?

Numai bine
Prozac.

Buna Dita,

Si eu imi mentin parerea ca nu ar fi prea intelept sa il internati. Am fost si eu, cu muuult timp in urma, pe vremea cand eram o adolescenta de 14 ani intr-o astfel de situatie. Pe vremea aceea sufeream "doar" de agorafobie si atacuri de panica si imi amintesc ca toate acestea s-au accentuat. Din fericire, cei implicati au inteles ca nu este calea corecta si au renuntat la acest soi de detentie dar a fost o experienta infioratoare.

Eu am avut norocul ca primul tratament sa fie cel adecvat. Este adevarat ca in primele doua luni nu am simtit nici o imbunatatire dar cu sprijinul terapeutei (care imi recomandase si tratamentul medicamentos) am perseverat si incet, incet am vazut primele efecte pozitive.

Exact asta este senzatia; te simti covarsit de toate compulsiile dar daca nu le indeplinesti anxietatea este enorma. Dupa cum spuneam am si acum momente in care nu ma pot stapani.

O sa fie bine.

Prozac, nu stiu ce sa zic mai sunt 3 saptamani de scoala sunt materii la care nu are note, nu as vrea nici sa se streseze ca ramane cu scoala in urma, semestru asta e tare scurt.

La celelalte medicamente administrate pana acum nu a facut nici o reactie adversa, dar acuma parca sunt cuprinsa de o frica ca nu o sa functioneze nici acesta si asta chiar ca ne tremina psihic pe toata familia.


El incerca sa faca expuneri asa cum i-a explicat psihologul, dar reusseste greu, iar imediat ce s-a epuizat timpul de expunere se spala din nou.

mariuca tu ai reusit sa faci fata activitatilor zilnice, sa mergi la serviciu, chiar si in perioada cea mai grea a bolii?

cea mai mare temere a mea este legata de scoala, sa nu intervina ceva ce sa-l impiedice cu asta, asa cum mi-a zis medicul de familie despre o colega de facultate, care a inghetat un an pentru tratament fiindca nu a putut continua din cauza compulsiilor.

In cadrul acestu topic am expus spre orientare citeva produse homeopate care sa poata fi de ajutor in TOC.Revin asupra remediului LUESINUM folosit in frica de microbi(obsesia de a se spala in mod repetat pe maini), de contagiune, de nebunie, de ruina.Nu exista efecte secundare in utilizarea acestor remedii.

produsele homeopate merg impreuna cu medicatia AD?

nu sunt adepta medicamentelor, dar situatia nostra este destul de dificila incat sa-mi permit sa le intrerup, daca s-ar imbunatati situatia asa cum s-a intamplat in vara as vrea sa incercam, dar acuma mi-e frica sa risc, sa nu ajungem si mai rau.

a luat de ex sedativ pc, care este homeopat din cate stiu, dar fara nici un rezultat.

multumesc oricum,

Era bine daca-i stabilea un homeopat remediile, poate Sedatif PC n-a fost rezolvarea, dar nici rau nu i-a facut(trebuie respectate anumite conditii in homeopatie care vin cu un plus de bine).Pot fi luate impreuna, eu ma abtin sa fac comentarii aici la medicatia psihiatrica, dar nu va alimentati cu frica pt ca are nevoie de o sustinere solida.

Buna Dita,

Eu sufar de agorafobie si atacuri de panica de cand aveam 14 ani. La vremea respectiva TOC-ul era la un nivel suportabil. Totusi agorafobia si atacurile de panica erau invalidante pentru ca trebuia sa am un insotitor permanent, inclusiv atunci cand ramaneam acasa.

Si totusi am reusit sa termin cu bine liceul si facultatea si sa am joburi bune. Este adevarat ca am ratat oportunitati profesionale si nu mi-am atins potentialul dar, in general, m-am descurcat bine. Si sa nu uitam ca eu am inceput tratamentul dupa muulti ani de la declansarea tulburarilor cand suferinta devenise cronica si mai greu de tratat.

Mi se pare important ca v-ati preocupat de starea baiatului vostru de indata ce a dat semne ca ceva este in neregula. Si mi se pare crucial ca are alaturi persoane informate care il inteleg si il ajuta fara sa il judece. Nu a fost cazul meu.

Nu renuntati la a gasi tratamentul medicamentos potrivit, chiar daca incercati si produse homeopate. Stiu ca unele persoane au beneficii de pe urma lor dar psihoterapia si medicatia AD ramane tratamentul de baza in TOC.

Buna mariuca,

Asta simt si eu, baiatul are potential, dar boala nu-l lasa sa-l valorifice, are zile cand se apuca de curatenie, dupa ajunge de la scoala, la final este extenuat, simte ca nu mai poate, ca il oboseste, dupa care nu mai are forta necesara pentru a invata, iar in putinile zile cand nu face curat se poate concentra retine fr repede si merge treaba mult mai bine.

Iti dai seama ce insemna pentru el, de ex la matematica, dau teste de cate zece minute, el stiind ca timpul este foarte scurt, intra in panica, nu se poate concentra, din start porneste cu ideea ca 10 min nu-i sunt suficiente, cred ca devine si mai anxios iar notele nu reflecta nivelul de cunostinte, mereu spune ca ar fi stiiut sa lucreze dar el nu se poate concentra intr-un timp atat de scurt, iar asta nu-l poate face decat sa-si piarda interesul fata de matematica la care nu mergea rau deloc.

Vreu sa te mai intreb ceva, din moment ce te simti ok, nu te-ai gandit sa renunti la medicamente si sa treci pe produse homeopate sau ceva estente florale despre care spuneau unii aici pe forum ca ar da rezultate?

In principiu am renuntat la Cipralex. Totusi cred ca mai exista o dependenta psihologica pentru ca la 4-5 zile imi amintesc ca nu l-am luat si atunci il iau desi nu ar fi necesar.

Trebuie sa reincep terapia si sa renunt la AD pe baza unui program de diminuare a dozelor pana la 0.

Apropo de homeopate sa fiu sincera eu nu am incredere in ele, pur si simplu pentru ca la mine nu au mers. Am incercat si esente florale Bach si un tratament antiemetic atunci cand eram insarcinata si sufeream de disgravidie emetizanta. Si un alt tratament homeopatic pentru tulburarile emotionale. Nici una nu a avut efect desi m-am dus cu mare incredere la respectivii homeopati.

Pe de alta parte am auzit de persoane care au avut efecte pozitive durabile ca urmare a tratamentului homeopat si nu stiu daca este vorba dioar de autosugestie.

Din cate inteleg eu anxietatea baiatului tau este inca mare asa ca mi se pare normal sa nu reuseasca sa isi stapaneasca agitatia astfel incat sa se poate concentra mai bine intr-o situatie de presiune (cum este cea cu timpul limitat la teste) dar va trece si peste asta.

Chiar ma gandeam ca dintre toate "obiectele" TOC-ului cel legat de curatenie/ordine este cel mai natural. Intre anumite limite nu este nimic neobisnuit sa fi preocupat de igiena, curatenie, ordine. Dar nici nu vreau sa imi imaginez cum ar fi sa am ganduri criminale indreptate asupra propriului copil. Sau obsesii religioase sau sa strang tot felul de lucruri din gunoaie.

De ce i s-a dat baiatului tau Risperidona ?! Antidepresivul si cu Alprazolam nu era deajuns ? Vezi ca Risperidona il va ingrasa de nu se poate si apar alte probleme apoi. Nu e normal de la varsta asta sa-l bagi pe atatea medicamente deodata.

Buna,

mariuca la tine a fost fr bine deoarece primul tratament prescris a mers bine, nu a fost nevoie sa experimentezi si altele, si mai bine a fost ca ai reusit doar cu un AD.

costy2007
nu stiu de i-a dat baiatului rispen, problema medicilor de la noi este comunicarea cu pacientul, am fost la 3 medici pana acuma, fiecare ne-a ascultat povestea si a scris reteta, fara prea multe explicatii.

In fapt ne-am adresat medicului in mai 2011, a inceput tratamntul cu AD si un anxiolitic, dupa 3 saptamani nu a fost prea bine, se apropiau examnele, era cls VIII-a, ca uramare ne-a scris risperidona, dupa care s-au vazut ceva schimbari, astfel incat a putu face fata la examenele care au urmat, chiar a fost surprinsa doctorita de rezultatele obtinute, tanad seama de medicatie si de boala in sine, a fost ok.

Dupa examene am mers inca o luna cu dozele initiale, dupa care le-am redus la jumatate pana cand a inceput scoala(liceul) dupa care problemele au inceput treptat treptat sa se intensifice. De atunci baiatul nu a ajuns la o stare de mai bine, astfel incat sa intreb medicul de ce nu-i scoate risperidona, ne-am lasat pe mana medicului de la Cluj, acuma i-am schimbat zoloftul cu prozac sper sa fuctioneze si sa putem renuntat la anxiolitic si neurolectic daca AD isi va face efectul.

Constiinta mea este foarte incarcat sa-l idop de medicamente, dar daca nu este bine nu am de ales, mai mergem o vreme cu speranta ca ii va face bine noul antidepresiv si vom putea renunta la restul.

Referitor la risperidona nu la- ingasat deloc.

Dita si eu as spune ca sunt cam multe medicamente dar in cazul tratamentului medicamentos singura parere avizata este cea a medicului. Cu conditia sa ai incredere in el

Ideal ar fi sa ramana doar cu o AD. Benzodiazepina determina destul de redepe dependenta dar este de mare ajutor in starile de criza (in cazul meu, singurul care facea sa dispara atacul de panica era Xanaxul). Despre neuroleptice nu stiu nimic dar am auzit ca pot declansa sindromul neuroleptic malign, o conditie serioasa.

Totusi, observ cu oarecare dezamagire ca nu este posibil sa tii in frau TOC-ul fara medicatie. Saptamana aceasta nu am luat deloc Cipralex si observ o crestere a anxieatatii, obsesiilor si compulsiilor. Trebuie sa ma impac cu ideea ca acest dezechilibru neurobiochimic nu poate fi acoperit decat tot pe cale chimica, probabil pentru tot restul vietii. La urma urmei este de preferat starilor de dinainte.

Buna seara tuturor! Am citit cu mare interes discutiile pe care le-ati postat. Am si eu o problema foarte grava. Cred ca sufar de TOC. Sunt casatorit asa ca am un sprijin in aceasta problema, dar nu stiu daca este suficient. Observ ca prozac chiar se pricepe si as avea nevoie de un sfat neaparat, daca ma poti ajuta. am niste obsesii legate de felul in care arat si de felul in care anumite lucuri stau pe mine, dar nu numai, ci si o pata undeva ma obsedeaza, sau daca sta intr-un fel oarecare torpedoul de la masina. Nu este zi in care sa nu ma obsedeze ceva. Sunt niste ganduri intruzive, care nu-mi dau deloc pace. Nu stiu ce sa mai fac. Daca cineva mai are astfel de obsesii, va rog sa-mi spuneti. M-am dus acum cateva zile la un psihoterapeut si a fost placut sa stii ca cineva te asculta sau te intelege, insa doar atat. in rest, nicio schimbare. a ajuns sa-mi fie teama de gandurile care ma pot obseda in ziua urmatoare. asta imi afecteaza relatia cu sotia si cu cei din jur. sunt o persoana credincioasa, chiar am urmat facultatea de teologie, deci sunt in domeniu, dar de la un timp, parca sunt foarte revoltat impotriva lui Dumnezeu pentru ca nu ma scoate din acest infern. si de aceea am incercat si un psihoterapeu, insa nu am prea multa speranta ca se poate vindeca boala, nu ca ar fi neprofesionist psihoterapeutul, ci cred ca e o problema care nu are solutii. cand eram cls. a VI/a am sufetir o fractura nazala si de atunci au inceput aceste obsesii. imi fac tot felul de idei (scenarii) referitoare la lucuri minore si pierd lucrurile importante din viata. Ex. ce sa fac atunci cand ma imbrac cu o anumita pereche de pantaloni, daca sa leg mai strans cureaua sau sa o las mai larga, iar daca nu rezolv aceasta problema nu am liniste. iertati-ma daca sunt prea deschis. alt ex: ca mi se vede urat cureaua de la pantaloni daca are prea multe gauri facute de mine samd. imi este jena sa mai continui. am sa va rog sa nu ma trimiteti la psihiatru, ca si asa mi-a fost greu sa ma duc la psihoterapeut si sa ma descarc (si asa dau o gramada de bani doar ca sa stau de vb cu cineva/dar pt a ma vindeca fac lucrul acesta). Dar nu o mai pot lua de la inceput cu discutia acestei probleme. Nu am utmat decat o sedinta. Credeti ca se poate vindeca si cum?
ceea ce e mai rau e faptul ca sunt baiat si cred ca e asa ceva este intalnit mai mult la fete. Problema e ca o am, o recunosc, dar vreau sa ascap de ea. Mi-e rusine cu ea. am practicat si eu faza cu gandurile, sa le ignor, sa ma lupt cu ele, dar amndoua au mers pana la u punct. Nu stiu ce sa mai fac. De ce mi se intampla asa ceva? e o boala? nu ma pot concentra la lucrurile importante din viata, mai ales ca vin sarbatorile s ar trebui sa le petrecem cu bucuire, in familie. Sotia mea mi-a spus ca numai eu vad lucrurile astea, ea nu a vazut nimic. este o obsesie falsa sau reala? azi am stat numai in pat cu gandurile mele si am neglijat-o pe sotia mea. deci fac si rau in jurul meu. iertati-ma ca am scris prea mult dar m-am descarcat. astept raspuns cat mai repede. dar nu la inca un psihiatru. Nu e bun psihoterapeutul ?

Buna seara tuturor!

Agent007, hmm ganduri intruzive zi de zi, ganduri care te deranjeaza..

Intrebare e cat anume pe zi te deranjeaza, e vorba de o ora, doua sau 10 din 24, cata anxietate iti provoaca sau depresie, in ce grad? E majora, minora sau cum?

Unele persoane cu grad moderat de TOC nu ajung si la medic si isi duc viata de zi cu zi alaturi de aceste ganduri. Atata vreme cat nu te deranjeaza astfel incat sa nu interfereze cu actiunile zilnice, job, familie, casa, nu cred ca e cazul sa te adresezi vreunui medic
Cand lucrurile se complica, atunci trebuie vazut un medic specialist, pus un diagnostic si urmat un tratament ca la carte.
Nu ma intreba de alte practici ca nu cunosc.

Desigur este recomandata o viata sanatoasa, fara abuzuri, fara tutun, bautura si nopti nedormite.

Prozac

Prozac, multumesc f. mult pt promtitudinea raspunsului dat. Cat ma deranjeaza aceste ganduri? de cand ma scol pana cand ma culc. nu in toate zilele, dar in majoritatea. deci cred ca e majora. insa eu nu pot sa imi duc viata cu aceste ganduri pt ca imi creeaza un disconfort (ca sa spun frumos, dar de fapt imi distruge viata). Nu am fumat niciodata, nu beau, dorm, am o viata sanatoasa atat cat pot din cauza serviciului. Insa aceste probleme interefereaza cu actiunile zilnice, asa cum am mai spus, am devenit irascibil si comunic mai putin. Sunt niste ganduri pe care nu le pot stapani, controla, practic ele detin controlul. Crezi ca e bine ca merg la un psihoterapeut? sau trebuie un psihiatru? Care-i dieferenta? Psihoterapeutul poate prescrie medicamentatie? Am vazut ca tu ai urmat si a fost bine, daca nu gresesc. Cum te poate face un psioterapeut sa iti revii? Doar vorbind cu tine? Te poate face sa gandesti altfel? Sunt cam multe intrebari. Aceste ganduri imi par atat de importante, incat nu mai vad altceva. Cum sa reactionez cand vin ca o avalansa? E o boala sau ce e? Vorbeati de o obsesie reala sau falsa. Asta ce e? Cred ca am dat destule detalii ca sa isi dea seama cineva despre problema mea.