Tulburarea afectiva bipolara (sectiunea a IV-a)

Dat fiind faptul ca zilnic apar "noi" subiecte de discutie si ca la sectiunea Tulburari Psihice sunt deja 15 pagini a cate 25 de thread-uri (asta insemnand ca exista 375 de subiecte de abordare a problemelor de sanatate mentala) am postat partea a IV-a a problemei noastre. (375 de topicuri??? ma intreb unde vom ajunge la finele lui 2009).
Rog in numele tuturor celor care chiar au o problema de sanatate pe toti noii-veniti sa nu deschida alte subiecte (mai mult personale care chiar nu ajuta pe nimeni). Citeam pe pagina 4, un topic de discutie care arata cam asa:
schizofren, singuratic, chinuit. Si culmea e ca are aproape 100 de reply-uri, cred ca prinde anuntul asta tip matrimonial la lume. Nu stiu ce sa mai inteleg.
Deci, fara nicio ofensa adusa nimanui, invit pr cei ca Adnana24, Glady, robymat, progr si toti ceilalti (va stiti voi) sa ne usuram munca aici.
Un an nou mai usor de suportar si multa sanatate ca de obicei,

Sincer, Adrian.

Salut.
Pentru cei care au cu adevarat probleme de sanatate mentala este important sa se informeze corect, asta daca nu au facut-o deja pana acum.
Pentru asta, este necesar ca ei sa gaseasca informatia usor si rapid, fara cautari stufoase, greoaie.
Acest lucru ar putea fi posibil numai daca cei ce administreaza acest site de sanatate, sa puna mana sa mai faca un pic de "curatenie" si sa mai stearga topicuri si thread-uri postate de 2 sau de ori, cele cu ZERO mesaje de raspuns (reply), topicurile total nepotrivite in acest forum.

Atentionarea de la inceputul deschiderii unui nou subiect pe forum este total inofensiva si are doar un caracter informativ decat prohibitiv cum ar trebui sa fie.
Cine are ochi de vazut, sa vada.

Multumiri pt intelegere.
Pana data viitoare, ca de obicei,
Multa sanatate.

Sincer, Adrian.

Si eu sunt de acord ca ar trebui sa se faca o curatenie generala, pt ca s-a umplut site-ul de topicuri inutile, reclame gratuite si postate de n ori, care chiar nu isi au rostul!Topicurile cu mesaje 0 sunt sterse automat dupa o anumita perioada de timp!
Numai bine

Buna tuturor,

Spuneam in ultimul post ca mi-am facut ordine in viata.Asa si e.Si s-ar parea ca mi-am facut ordine si in minte si in suflet.Am suferit un pic, dar apoi am hotarat ca a fost decizia corecta si ca nu merita sa mai zabovesc asupra ei (pt ca oricum nu ar fi schimbat nimic sa stau si sa o disec). Am sperat pana in momentul de fata ca mi se va demonstra ca a meritat toate compromisurile pe care le-am facut, toata suferinta prin care am trecut, dar nu a fost cazul.Si, la urma urmei pana si asteptarea e obositoare, chinuitoare!Asa ca am decis sa nu mai astept nimic.Si asta e o certitudine.Nu stiu cum ticaie altii, dar eu am nevoie de certitudini in viata pt a fi in echilibru, nesiguranta pur si simplu ma ucide!

Dar, sa revenim la ceea ce se cheama psihoza afectiva bipolara!
Din pacate in urma tratamentului prelungit(asa consider eu)cu Levomepromazina (3 luni de zile...din cate tin eu minte...iar indicatia de durata a tratamentului e de 4-6 saptamani in mod normal) am ramas ca efect secundar cu un usor tremor al mainilor(hiperkinezie-sindrom extrapiramidal).Ciudat e ca desi am intrerupt, la indicatia medicului, tratamentul cu levomepromazina de 3 ani aproape, acest efect secundar persista.Singura explicatie viabila mi se pare cea ca e pe baza emotionala pt ca am observat ca se accentueaza in conditii de stress sau oboseala(am incercat sa reduc pe cat posibil consumul de cafea si tigari.dar am asa de putine placeri printre care astea incat nu ma indur sa renunt la ele :) ).
Important e pt mine, insa, faptul ca imi pot controla miscarile de finete in momentul in care lucrez(de ex cand fac o anestezie etc).Problema e: cata vreme voi fi in stare sa exercit acest autocontrol?Nu-mi va fi greu sa-mi exercit profesia, la un moment dat?Ramane de vazut!

Numai bine tuturor!

PS: noris, ti-am lasat un msj pe private message!

Cu riscul de a monologa ma incumet sa mai postez cate ceva :)

Am aflat raspunsul la intrebarea de ce nu sunt depresiva acum, cand am pierdut o parte, o coordonata importanta a vietii mele!Simplu: pt ca stiu ca deceptia de acum e o situatie temporara, sunt constienta ca va trece mai devreme sau mai tarziu, plus ca simt in mine puterea de a o lua de la inceput de atatea ori de cate va fi nevoie(am o viata de om in fata la urma urmei:) iar lumea mea nu se invarteste in jurul unei singure persoane, am alt sistem de referinta, alte prioritati).Si inca ceva: cred ca m-ar fi durut mai tare daca nu ar fi fost decizia mea proprie si personala!
Unora li se va parea ca postul acesta il contrazice pe cel precedent in care vorbesc la trecut("am suferit un pic"-asta pt cei lenesi:) ) dar vreau sa subliniez ca e o diferenta majora intre a suferi si deceptie.Suferinta implica o durere acuta pe cand deceptia nu e decat etapa urmatoare in care constati ca durerea fie s-a cronicizat(deci e inaparenta, nu mai doare, dar o simti acolo) fie e pe cale de disparitie( s-a ameliorat) dar lasa cicatrici.

Numai bine tuturor!

Buna, tuturor.
As fi avut o intrebare pentru fete daca ma pot ajuta.
Am tulburare afectiva bipolara si iau momentan Depakine 250 mg ai Solian 150 mg pe zi. Trebuia sa fi luat doza dubla dar se instalase depresia si le-am redus cu acordul medicului. Cu toate ca dozele sunt foarte mici imi curg sanii si menstruatia nu mi-a mai venit de cateva luni. Totul este de la medicamente. Daca ma duc la un medic endocrinolog da din umeri si imi spune acest lucru trebuind sa schimb tratamentul. Am mai schimbat cateva tratatamente pina acum dar numarul lor este limitat si nu pot sa o fac la infinit. Nu am dureri sau alte simptome dar doctorita ma tot preseaza sa fac ceva ca totul sa intre in "parametrii normali". Voua vi s-a intamplat asa ceva ? Cum ati procedat ?

clara_p,

Din pacate, amenoreea(lipsa menstruatiei) si lactatia spontana sunt efecte adverse ale medicatiei neuroleptice.Solutia ideala ar fi sa poti schimba medicatia, numai ca alternativele sunt limitate.
O alta solutie ar fi sa consulti si un medic ginecolog care eventual sa-ti prescrie contraceptive orale.S-ar putea sa ajute si sa te echilibreze hormonal.
Numai bine!

Multumesc Adnana.

Buna. Sper ca sunteti bine.
N-am mai scris demult la tulburarea bipolara.
Daca nu va aduceti bine aminte de mine, am si eu tulburare afectiva bipolara, diagnostic pus de medic la inceputul lui ianuarie 2008 dupa un episod maniacal, dupa vreo jumatate de an cu difererite diagnostice date de alti medici incompetenteni. De atunci ma tratez cu zyprexa si depakine. Mi-a mers din ce in ce mai bine cu tratamentul actual, motiv pentru care mi s-a reduz doza, ajunsesem numai la zyprexa 5 mg si ocazional depakine, urmand ca din primavara sa renunt complet la medicamente.
Insa, in ultimul timp nu m-am mai simtit prea bine. In decembrie am avut o perioada de cateva zile in care eram agitata si nu aveam rabdare, nu puteam sa ma relaxez, dupa care am avut o perioada normala, apoi am intrat cam de vreo 5 zile in depresie. Acum, se pare ca sunt bine. Am uitat sa va spun ca inainte de perioada in care am fost agitata am avut o perioada cu anxietate care devenise suparatoare mai ales la serviciu, deoarece imi pierdusem complet increderea in mine si nu mai puteam face nimic de teama de a nu gresi.
Vreau sa va intreb si pe voi care aveti experienta mai mare decat mine daca este normal sa ai treceri asa de bruste de la o stare la alta? Asa se manifesta in general boala sau este din cauza intreruperii tratamentului cu depakine? In acest caz, mai pot spera la intreruperea completa a tratamentului?
Numai bine va doresc. Nu uitati sa imi raspundeti si mie.

robymat,

Ceea ce ma surprinde din cele relatate de tine e faptul ca medicul curant a micsorat doza de zyprexa si depakine atat de repede.Spun asta in sensul ca si eu am fost internata tot pentru un episod maniacal(cu multiple episoade depresive in antecedente, ce-i drept) dar mie mi-au trebuit cam 2 ani de tratament ca sa ajung la doza actuala de 5mg zyprexa si 300mg depakine seara(care o iau tot cam de 2 ani, fiind sub medicatie de aproape 4ani).In fine, totul e subiectiv.Poate chiar ai progresat(mai mult decat am facut-o eu) si medicul a crezut de cuviinta sa micsoreze doza(desi reiese din cele spuse de tine ca nu te afli intr-o perioada de remisiune completa a simptomelor).
In ceea ce priveste starile diferite de agitatie si depresie, chiar anxietate, prin care ai trecut in ultima perioada, pt ca sunt de foarte scurta durata se pot incadra in ceea ce se numeste ciclotimie.E vorba de o alternanta a starilor psihice de la agitatie(uneori chiar euforie) la tristete cu perioade de remisie completa intre ele(de liniste, de ideatie si comportament absolut normal).Ciclotimia se incadreaza in tulburarea afectiva bipolara si poate include schimbari ale dispozitiei chiar in cursul aceleiasi zile.Asa ca e ceva "normal" ceea ce ti se intampla, starile prin care treci.
Parerea mea este ca ar trebui sa vorbesti cu psihiatrul si sa-i relatezi cu lux de amanunte toate schimbarile petrecute in ultima perioada.Si spun asta nu numai pt ca trebuie probabil sa-ti modifice medicatia ci mai mult pt faptul ca pentru a scapa de afectiunea asta ai nevoie si de psihoterapie.Medicatia atenueaza, amelioreaza simptomele dar doar prin psihoterapie poti sa descoperi cauza si sa o inlaturi in timp.
Iti doresc numai bine.

Multumesc, adnana.
Am sa te tin la curent cu ce imi va spune psihiatrul.

robymat,

Cu placere, desi nu stiu in ce masura te-a ajutat.
Sper sa fie totul bine pentru tine in cele din urma!
Si multumesc si eu!
Mult bine iti doresc!

salut tuturor.

eu am fost diagnosticata cu TAB II anul trecut, in luna iulie. dupa 5 ani de chin (depresii care devenisera din ce in ce mai puternice) am decis sa merg la psihiatru care mi-a prescris un tratament antidepresiv (magrilan si xanax) timp de 6 luni. sub tratament am intrat in manie, o perioada high in care am realizat lucruri incredibile din punctul de vedere al meseriei mele. dupa ce am l-am terminat au urmat alte 6 luni de aparenta normalitate in care m-am intors la doctorul meu sa il rog sa imi mai dea iar pastile, pentru a putea intra din nou in starea aceea de euforie. atunci mi-a spus pentru prima data ca as avea TAB, ca nu imi da nimic dar ca ma voi intoarce, cu siguranta, la el.

Am citit mult de atunci atit din carti cit si de pe net, cred ca cele mai avizate site-uri sunt cel al national institute of menthal health http://www.nimh.nih.gov/. sau pendulum.org dar mai sunt si altele, in franceza.

m-am intors la psihiatru atunci cind am picat in depresie atit de adinc incit nu mai puteam merge la servici riscind sa pierd pozitia inalta pe care o aveam de numai o luna de zile. doctorul meu mi-a prescris LAMICTAL. Pot sa spun ca pentru mine functioneaza perfect: sunt absolut normala, cosmarul s-a incheiat, iata ca au trecut 7 luni si sunt...fericita: traiesc viata din nou, bucurindu-ma de toate darurile pe care mi le-a adus. Lamictal e unul din putinele medicamente care nu au efecte adverse; se pare ca se recomanda, in special, pacientilor care nu au raspuns sau nu mai raspund la medicamentatia traditionala. psihiatrul meu a avut "curajul"(?) sa mi-l prescrie din prima. singura problema este ca nu mai pot ramine insarcinata - exista riscul de aparitie a "buzei de iepure" si, demonstrat statistic, de un IQ al fatului mai scazut cu 30% decit ar fi fost normal, luind in calcul IQ-ul parintilor. pe mine nu ma mai afecteaza acest lucru: am deja o minune de fetita, haioasa foc:)

concluzionind: eu as recomanda lamictal tuturor intrucit m-am ingrozit citind efectele adverse pe care alte medicamente le au asupra pacientilor.
numai bine va doresc, tuturor

Buna seara,
as avea si eu o intrebare in aceasta sectiune desi s-ar putea sa nu fie incadrata perfect aici. De cativa ani am fost la un psihiatru si mi s-a pus diagnosticul de schizofrenie paranoida. Mi s-a dat ca tratament rispen si rispolept consta injectabil. Duna 2 ani am reusit sa ma angajez insa atunci a trebuit sa iau o adeverinta de la psihiatru. Domnul doctor mi-a dat o adeverinta in care scria ca am ca diagnostic- tulburare afectiva bipolara cu elemente atipice. Pana acuma nu l-am intrebat de ce mi-a dat acel diagnostic diferit de primul, dar eu sunt curioasa. Mi l-a scris pe adeverinta doar ca sa ma pot angaja? Sau o fi chiar diagnosticul meu? Mentionez ca nu am avut niciodata halucinatii de nici un fel. M-ar putea lamuri cineva?
Va multumesc.

Mary 1,

Tulburarea afectiva bipolara e un diagnostic mai bland care intr-adevar iti poate permite sa te angajezi, sa profesezi, cu conditia ca medicul sa scrie in adeverinta respectiva ca te afli in perioada de remisiune clinica a tuturor simptomelor.

Pe de alta parte s-ar putea ca acesta sa fie de fapt diagnosticul tau, din moment ce tu spui ca nu ai avut halucinatii, numai ca formularea de "cu elemente atipice" presupune un pic mai mult.

Iar halucinatiile nu sunt un element obligatoriu in schizofrenie, cel putin in faza de debut lent(in care pot exista totusi unele elemente psihotice), din cate am citit.

Pe langa toate astea, tulburarea afectiva bipolara include mai multe forme de delir (care reprezinta o convingere falsa ce nu pleaca de la nici o premiza din realitate, care nu e abordabila) printre care si delirul paranoid.Acesta poate fi senzitiv-relational( ai impresia ca oamenii din jur se uita la tine, vorbesc despre tine, dar toate astea intr-un sens nefavorabil), de falsa interpretare( dai o interpretare nejustificata unei situatii reale) sau poate fi de urmarire si persecutie.Si multe alte forme de delir: delir bizar (care apare si in schizofrenie de altfel, in faza acuta), delir de grandiozitate, mistic, de culpa si vinovatie (mai ales in faza depresiva), de inutilitate, hipocondriac si asa mai departe.Asa ca vezi tu, exista posibilitatea sa fi fost intr-o faza cu delir paranoid( fara sa constientizezi...asta e buba) si atunci medicul sa fi pus diagnosticul respectiv.

In fine, eu nu fac altceva decat sa-mi expun parerea, in totala necunostinta de cauza, tinand cont de faptul ca nu cunosc mai multe detalii si oricum, nu sunt in masura (nu am specializarea necesara) sa decid care e diagnosticul tau real.Asta nu poate sa o faca decat un psihiatru.Ar trebui eventual, daca ai posibilitatea, sa mai consulti un terapeut sau pe acelasi si sa-l intrebi in legatura cu diagnosticul tau si sa incepi si un pic de psihoterapie(in caz ca e vorba de tulburare afectiva bipolara) pt ca medicamentele atenueaza simptomele doar, nimic mai mult.

Numai bine!

Multumesc mult adnana24, esti draguta. In legatura cu diagnosticul meu.numai Dumnezeu stie. Eu am mai fost si la un alt psihiatru la inceput, si de acolo m-am transferat la asta la care merg acuma.Diagnosticul pus initial nu era de schizofrenie ci de tulburare deliranta persistenta. Acuma cine mai stie?? In acea adeverinta de care vorbeam, medicul mi-a scris ca am tulburare afectiva bipolara si ca sunt in remisie completa. Dar pe carnetelul meu imi scrie tot de schizofrenie paranoida. Asa ca incurcate sunt caile Domnului. Psihoterapie eu fac de 2 ani. Dar inca nu am discutat mai pe larg despre diagnosticul meu. Am sa fac si lucrul acesta. Multumesc inca o data pentru raspuns.
Iti urez multa, multa sanatate !
si sa auzim numai de bine!

Mary 1,

Cu multa placere!
Daca mai ai vreo nelamurire sau pur si simplu vrei sa discuti indiferent pe ce tema, mie nu mi-e greu sa raspund pe forum.
Multa sanatate iti doresc!

Buna tuturor!
Imi vine foarte greu sa scriu...Logodnicul si viitorul meu sot sufera de TAB.La inceput nu am stiut ce inseamna acest lucru, insa citind acest forum am realizat ca e destul de grav.Am fost la un medic si i s-a dat Depakine.A luat medicamentul din martie pana in iunie 2007, desi doctorita ne spusese sa ia in fiecare zi, pe o perioada nelimitata.Tot aceasta doctorita ne-a mai spus ca boala lui va trece in cativa ani.Tin sa mentionez ca in 2007, depresia l-a tinut doar 5 zile.Ceea ce ma ingrijoreaza este faptul ca are stari de greata si vomita aproape zilnic.Nu stiu ce sa mai fac!Anul acesta am crezut amandoi ca depresia nu va mai aparea, insa de 2 zile e cu moralul la pamant si e foarte trist, ba chiar plange uneori.Indiferent de situatie, eu voi ramane alaturi de el toata viata mea, pt ca de fapt el e viata mea.Vom invinge boala asta impreuna si voi face tot ce e omeneste posibil sa se simta mai bine.
Am citit pe un alt forum ca medicamentul numit Cypralex este foarte dur, e adevarat?Ce parere aveti despre cazul meu? :((
Va doresc multa sanatate tuturor.Sa va dea Dumnezeu tot binele din lume!

Vad ca nu ti-a raspuns nimeni pana acum. Eu pot sa spun cum a fost Cipralexul in cazul meu. Mi l-a recomandat medicul deoarece ma diagnosticase gresti cu tulburare anxios-depresiva si dupa 1-2 saptamani de utilizare am intrat in stare maniacala. Atunci am schimbat si medicul care m-a trecut pe Depakine si Zyprexa, deoarece am refuzat internarea care mi se propusese.
Nu inteleg foarte bine daca medicamentul se refera la tine sau la logodnicul tau. Daca este vorba de logodnicul tau, din cate am citit eu, medicamentele antidepresive, gen Cipralex, se recomanda a fi administrate cu precautie persoanelor cu tulburare bipolare si in asociatie cu stabilizatori de dispozitie, deoarece pot face trecerea din depresie in stare maniacala, cum am patit-o si eu.
In speranta ca ti-am fost cat de cat de folos va doresc multa sanatate.

Multumesc de raspuns robymat!
Sa-ti ajute Dumnezeu sa fii sanatos!

Buna tuturor,
As vrea sa va povestesc putin din tulburarea mea afectiva, poate cineva a facut sau face tratament cu ce fac eu, adica deparkine, seroquel, frontin si efectin. Problema care se pune este ca atunci cand am caderi nu mai stiu de mine si am impresia (in momentele acelea sunt total convinsa) ca toata lumea imi vrea raul si comploteaza impotriva mea prin faptul ca persoana mea face rau in jur. In aceasta perioada, cred depresiva, nu mai stiu de mine si nu mai am notiunea timpului. In urma tratamentului imi revin intr/o saptamana, maxim 2.

Pentru ca atunci cand ma simt bine, de multe ori am intrerupt tratamentul si cred ca am fost diagnosticata corect deoarece am si perioade euforice, cand rad zgomotos si ma simt cea mai tare, vorbesc mult sunt agitata si fac multa treaba intarziind ora de culcare din cauza energiei, a veseliei...ii molipsesc pe toti din jurul meu. Dar am observat ca dupa o perioada din aceasta de euforie, urmeaza o perioada de cadere cand sunt foarte deprimata si fac tot felul de strategii in minte sa fug de acasa, interpretez comentariile persoanelor din viata mea din ultimul timp ca fiind toate la adresa mea, parca fiecare vrand sa/mi transmita indirect un mesaj negativ propriei persoane.

Daca poate cineva sa/mi spuna daca aceste simptome s/ar incadra in TAB, eu asa cred din cate am citit.
Si daca a facut tratamentul meu, daca e bun si da rezultate.
Va multumesc

Buna, Mihaela. Am mai citit din postarile tale pe forum si chiar ma intrebam cum iti mai este.
Posibil sa ai tulburare bipolara din ce descri tu.sau tulburare ciclotimica. Doctorul tau ce spune?
Cu depakine am facut si eu tratament tot pentru tulburare bipolara. Si mai luam in plus zyprexa pe care o iau si acum. Mai nou Depakine a fost inlocuit cu Lamotrix, despre care am auzit ca este mai bun si cu mai putine reactii secundare. Mai folosesc cand sunt agitata Tranxene. Frontin paremi-se ca am mai luat si imi facea bine, insa Seroquel nu am luat niciodata.
Nu este bine sa intrerupi tratamentul, chiar daca te simti bine. Incearca sa nu-l mai intrerupi, ai sa vezi ca te vei simti mai bine. Si eu am trecut prin ceea ce ai trecut tu, chiar m-am gandit sa intrerup tratamentul, insa mi-a fost frica.
Si inca ceva, cand mai ai caderile despre care povestesti, spune-ti ca sunt trecatoare si va veni si timpul in care te vei simti bine. Stiu ca este greu, dar sa sti ca la mine a functionat, momentan ma simt binisor dupa ce m-am confruntat cu niste stari depresive si anxietate moderata.

Nu stiu daca ti-am fost de folos, insa iti doresc numai bine.

Multumesc pentru raspuns si incurajari. Eu, din pacate cand ma simteam bine nu mai luam tratamentul si uite ca tocmai ce am venit dintr/un concediu medical de o luna, timp in care imi era frica sa nu raman singura, depresie si anxietate. Vreau sa mai spun ca fumez un pachet de tigari pe zi, in fazele de depresie fumez, nu mananc si beau cafea. Am avut doua caderi din 2003.cand sunt si foarte euforica, ma cert la serviciu cu sefa de birou.ca ma cred mai presus decat ea.Dupa aceea realizez.
Doctorul mi/a zis ca am bipolara, imi este cam teama de viitor, as vrea sa fac si un copil, sunt casatorita, dar imi este uneori teama ca ma va parasi sotul, sau ajung la spitalul de nebuni.

Stiu si ca fumezi (si eu fumez) si stiu ca vrei si un copil, de aceea nu este bine sa mai intrerupi tratamentul.
Am auzit de cazuri in care daca se respecta tratamentul se poate ca persoana respectiva sa se simta bine si sa ajunga la un moment dat cu medicatia la zero.
Sa sti ca iti inteleg temerile, eu insusi le-am avut si le mai am si eu. Eu, de ex am un baiat de 8 ani jumate si deseori ma gandesc ca nu voi fi in stare sa-l cresc, ca imi va fi si mai rau, ca voi ajunge in spital si lista poate continua.
Trebuie sa ai grija mai mare de tine, incearca sa fumezi mai putin (eu sunt lupul moralist), sa te alimentezi sanatos, conteaza si asta foarte mult la starea de sanatate. Si mai ales nu te mai certa cu sefa la serviciu, ca este mult mai rau fara serviciu, mai ales in ziua de azi.

Numai bine iti doresc.

Multumesc mult pentru raspuns si incurajari, daca ai o adresa de mess, poate mai vorbim acolo.
Numai bine.

buna ziua! as avea si eu o mare rugaminte. daca cineva dispune de o cutie in plus de carbonat de litiu sunt foarte interesat sa o cumpar. telefonul meu este 0766.433.240 multumesc!

Mihaela 75,
sotul meu, diagnosticat si el cu tab face tratament cu seroquel si depakine. Din pacate, acum e la spital, desi a luat medicamentele. Eu sper sa+si revina repede. Pe mine e foarte suparat si nervos, nici nu vrea sa ma vada. E acolo de 2 zile. Eu sper sa treaca repede cosmarul asta si sa ne putem continua viata. Poate a fost prea mica doza, nu+mi dau seama cum a decazut asa dintr+o data, de aceea te sfatuiesc si eu sa iei tratamentul si ai grija de serviciul tau. Sper si eu sa nu+si piarda serviciul. Sa gandim pozitiv si sa speram ca totul va fi bine.
Multa sanatate!

asa este primavara, sunt decompensari, dar daca este la spital este in maini bune, isi va reveni.
Sanatate si Doamne ajuta!

Carmenna,
Intr-un fel ma incurajezi, ca mai exista si persoane bolnave asemeni mie, in altul imi pare rau prin ce treceti amandoi. Vreau sa-ti spun ca si eu fac la fel cand am caderi, ii dau sotului meu toate cadourile de la el, nu mai cred nimic din ce imi spun cei din jur, am impresia ca toti imi vor raul si rad de mine. Este foarte greu si pentru cei din jur, pentru ca prin ceea ce fac provoc suferinta si disperare. Pe mine caderile ma tineau 7-10 zile, timp in care luam tratament, cred ca ceva mai mult, si apoi imi reveneam.Imi pare nespus de rau, pentru ceea ce fac atunci si de fiecare data imi zic ca va fi altfel. dar nu se stie. Imi e teama ca poate sotul meu se va satura, inca nu pot face un copil.mai am speranta ca voi depasi pana la urma, imi iau tratamentul, pentru ca de fiecare data cand ziceam ca sunt bine si/mi reducea medicamentatia, aveam cadere.
Cu durere in suflet si cu multa speranta...sa mergem inainte!