Tulburare Obsesiv-Compulsiva. Partea a VIII-a

Sa iti traiasca baietelul, Cata si sa te bucuri de el.
Nici eu nu ma simt prea bine, sunt cam melancolica si cam fara stare. adica agitata. Sper sa fie ceva trecator.
An Nou Fericit la toata lumea.

Hello gagici, profit de un momentel liber in activitatea cotidiana de cand am ajuns in Franta, la parintii prietenului meu. Na, cum venim rar sunt multe de facut...
M-au mai lasat gandurile de ieri... am facut si compulsii la ele, adica gasii eu si alte ganduri care sa le anuleze, ceea ce nu e foarte bun, dar, si asta e ok, am reusit sa-mi aplic schema aceea de care ziceam. Imi arat ca eu sunt cea care creeaza gandurile si coincidentele de ma baga in boale... Apoi imi spun mergi mai departe si reusesc sa ma rup.
Am tot citit pe acest forum despre iertare. Spun si eu, nu ma dau mare cunoscatoare... eu, una, am reusit sa inteleg de mult care erau situatiile care m-au chinuit in copilarie si i-am inteles/iertat pe ai mei. Ma mai apuca din cand in cand cand vad ca au acelasi comportament de harta, epuizandu-se unul pe celalalt, dar n-am ce-i face. Nu ma mai bag intre ei, ii las de cele mai multe ori sa faca bors. Bine ca nu se bat. Da, cu toate astea tocaiala ma flendura uneori de-mi vine sa mor. De aceea cred ca nu trebuie sa fim obsedate daca i-am iertat pe ceilalti, ca eu am devenit obsedata nu cumva sa judec pe cineva sa nu port pica... de dat cu presupusul mi-a stat mereu in caracter si imi e dor de momentele cand eram pur si simplu naturala... asa e omul, se mai si enerveaza, mai si da cu pumnul in masa... mai rade, se bucura.

Cata, la multi ani pentru puiutel!!!!!!! Sa creasca mare si frumos!
Ce mai zici tu? Am vazut ca te-ai aprins un pic... am facut-o si eu la un alt subiect unde o tipa spunea ca are stari de anxietate si o doctorita ii spunea sa nu mearga la psihiatru ca ea nu are nevoie. M-am enervat cumplit, am pus un post in care o sfatuiam pe tipa sa mearga la medicul de familie si sa vada dac starile ei nu cumva necesita tratament de specialitate, povestindu-i un strop din experienta mea cu anxietatea. Si stii ce a facut doctorita? A scris foarte sarcastic la adresa mea. Pe lume sunt tot felul de tembeli, unii mai sunt si doctori. Pasadi, asta sau asta, nu ne-a spus niciodata ce doctori a vazut si pe unde, ca i-ar fi spus doctorii cum e treaba cu TOC si posedarea. Ori aceasta persoana e atat de prinsa de tembeleala proprie incat nici nu-si da seama ca scrie aiurea.
Cat despre medicamente. stati fetelor linistite. E vreun dintre voi leguma? A, ca te simti mai dogit uneori e o treaba, si daca iei Fervex pentru gripa sau pastile de stomac te apuca somnul pe birou... Legume si nesimtiti sunt cei care fac afirmatii asa ca sunt ei atotstiutori... daca e ceva bun in toata tulburarea asta, e ca inveti nene sa te uiti la viata cu alti ochi si sa fii mult mai tolerant.
Iubitele mele, va doresc sa fim bine cu toatele. Pentru anul care vine evident numai zile cool!
Si, Cata, poate facem the support group real, ce zici?

A, pentru noi care avem obsesii religioase, v-am spus ca am citit ca acest tip de toc este CLASIC!!!!! Eu m-am stigmatizat mereu ca nu-mi e frica de virusi, toc care mi se pare usor de suportat; dar nu e deloc asa... si cei carora le e frica de virusi trec prin acelasi calvar, ba mai naspa... eu cred ca terapia ne va ajuta, doctorul ala de scriam mai sus spunea ca terapia trebuie croita pe noi si asta vreau sa fac cu terapeuta mea, sa gasim expunerile pe care eu cu tembeleala proprie trebuie sa le fac si apoi sa merg mai departe.

voicu - cheful si betia vietii -era un mod, metaforic, de a spune draga cata -invatand iubirea ca un nou alfabet L-am citat peFrancois Villon..

LA MULTI ANI!
Ce faceti? DIn pacate eu nu prea am fost bine de Revelion. Stiu, o sa ziceti ca poate tensiunea, emotiile, dar culmea ca a fost o atmosfera linistia, am facut cu ai mei si cu logodnicul acasa.
Partea mai proasta este ca eu, nefiind deloc perseverenta, tind sa nu mai am incredere in metoda asta noua, in exercitiul asta nou care mi-a facut bine de vreo 3-4 saptamani. Trebuie sa revin, sa continuu cu el; se poate intampla sa fie rau chiar si cu exercitiu dar asta nu inseamna ca trebuie sa renunt la el, nu? Trebuie sa imi intre in cap ca in TOC nu exista metode care functioneaza asa, peste noapte, trebuie perseverenta...

La multi ani tuturor, sa va dea Dumnezeu pace multa in suflete si alaturi de voi doar oameni care sa va sustina si sa va iubeasca si mai ales MULTA SANATATE!

Cris, imi pare tare rau ca nu ai fost bine de Revelion. Stiu ce zici pentru ca ani de zile si eu am fost super naspa. Eu zic ca nu conteaza ca la voi in casa era liniste, cred ca ai fost afectata de cei din jur de la teve, de pe strada, care se bucura de parca cine stie ce se intampla. In fond, trece un an, nu e neaparat obligatoriu sa fii cu gura de la o ureche la alta. Iti vei reveni. Da, cu exercitiul asa este, trebuie perseverat dar daca simti ca nu il poti face, lasa-l nitel. Il reiei cand esti un pic mai bine. Cand e rau rau cu gandurile nu iti iese si te descurajezi si mai tare. Despre ce exercitiu vorbesti? Pe cel de respiratie l-ai incercat? Sau pe cel de amanare?

Sophie, ce ma bucur ca esti bine, multumesc pentru precizarile tale. Astept cu nerabdare sa facem un support group pe viu - ca real este si aici. ;)

Voicu, scuzati, io mi-s mai tuta, nu prea le am cu astea cu citatele. Multumesc de precizare. :)

Prozac, cum esti, cum ai petrecut?

Maria, cum e bebe?

Va imbratisez pe toate fara exceptie.

La multi ani si buni, fericiti, cu bucurii si fara grijile pe care le cunoastem!

Eu m-am trezit in 2009 anxioasa, am bocit, dat mi-a trecut. M-am repliat rapid, ca veneau invitatii, mi-am aplicat schemele TOC pe care le cunosc si care functioneaza. Desigur, stau cu frica-n san sa nu ma apuce, dar ii voi gasi eu ac si la asta.

Cris, vorbeai de exercitiul acela cu obsesing about obsesing? Daca asta e, il practic si eu uneori, nu toata ziua ca n-am chef, dar cand ma apuca gandurile le spun si ce daca, las anxietatea sa creasca si la un moment dat scade singura, destul de rapid. E chinuitor, adesea plang ca nu merge, dar invatam.

Cata, te simt bine. Ma bucur! Asa e la toate, ne tampim ca noi nu putem fi cu gura pana la urechi. Da si asta e o mare prostie. ma si vad in seara de Revelion pregatindu-ma si gandindu-ma mereu ca mie trebuie sa-mi fie bine, nu cumva sa ma apuce... si m-a apucat a doua zi de dimineata. Da, e o ciuda pe care si eu o simt si vreau sa nu mai fie asa, dar intr-o bun zi n-o sa mai fie asa. O sa ies din panza asta de paianjen care sunt gandurile. Am vazut aseara pe un post de Tv francez ca se fac mari progrese in tratarea afectiunilor neurologice cu ajutorul realitatii virtuale. era dat exemplul unei tipe cu agorafobie, sper ca am scris bine, frica de a iesi din casa. Si tipa a facut terapie cu o psiholoaga... ii puneau noste ochelari si intra intr-un soi de filmilet unde trebuia sa se plimbe, sa deschida usi, sa iasa pe strada. Tipa a spus ca ajutat-o enorm si ca a regasit o viata normala. Tratamentul continua... M-am bucurat, intr-o buna zi, gratie eforturilor noastre si eforturilor stiintei, vom fi cooooooolllllll!
Cata, desigur support group-ul e real, ma gandeam pe viu, evident!
Pupici!

Buna,
Da, Sophie, e vorba de cel cu obssesing about obssesing.
SI mi-e ciuda ca evolusem mult, eram binisor de ceva vreme si pe la 2-3 cand m-am culcat dupa Revelion ma simteam ca la inceput, de parca eram nu sub val, ci pe fundul oceanului. A trebuit sa ma imbarbatez, ca am evoluat mult de la inceput, va am si pe voi, am si citit multe informatii, stiu unde e buba si cum s-ar aborda ea, imi trebuie doar multa rabdare si perseverenta. Apoi m-am mai ridicat un pic de la fundul oceanului, dar tot sub val.

LA MULTI ANI CU SANATATE la toata lumea!!!
Va invit in casa noua:))