Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea a III-a

iar nu-mi merge

cata iti trimit pe privat nr meu

ma oftic de nu mai pot ca vad ca se scriu tot felul de subiecte in care unele fete vor sa stie daca sunt gravide pe internet si cand se formeaza un grup de sustinere NU NE BAGA NICI-UN SPECIALIST IN SEAMA:(!!!
Dar fetele alea mai si primesc raspunsuri de la specialisti.
Macar cateva trucuri de relaxare sa ne spuna!
Dragi doctori, psihologi, OCD sau TOC sau cum vreti sa-i spuneti chinuie/doare teribil.

Va multumim frumos pentru sustinere!

prozac, ok, astept nr pe privat

prozac,

eu daca vreau sfat de la medic pe net, atunci scriu direct, si ei pe urma vin cu raspunsul.

citeodata sunt foarte excitata, imi pare ca-mi zboara parul sus tare in cap.

poate aceasta tulburare obssesiva sa treaca in schizofrenie cumva?

prozac ai trimis? ca io nu stiu unde sa intru la privat sa vad nr. da-mi pe adresa mea de yahoo,
-

am trimis, de-logheaza-te si intra din nou
maruska nu se da bre in schizofrenie...e tot anxietate.
hai incurajeaz-o si tu pe cata ca are nevoie de noi~

cata, 77

ce numar ai sa te sun eu din londra???

nu stiu ce fel de incurajare este buna, uite mama e medic, si ea nu stie ce e asta cind plangi, ma refer, ca nu jeleste oamenii, ea se inhiba total de durerea omului si incearca sa aplice metodele de doctor, ca sa ajute pacientul, dar nu sa se dea in emotii.
ea este o fire tare in viata, o luptatoare si nu se da invinsa.
pai, uite cind la mine s-a inceput totul, ea mi-a zis ca-mi trebuie o matura pe spinare, ca sa ma gandesc pozitiv, ci nu sa planga ea cu mine.

deci ea este mai stricta, in privinta asta, daca intelegeti ce am in vedere.

prozac,

mai explicit te rog...
maruska nu se da bre in schizofrenie...e tot anxietate

prima parte am inteles ca nu trece in schizofrenie, a doua ???

am citit postarile dv. am plans, m-am bucurat alaturi de voi cand v-a fost bine, , , , de ce v-am scris? prietenul meu a fost diagnosticat cu tulburare obsesiv compulsiva.( acum cativa ani).ce pot sa fac sa il ajut...? ideea e ca daca nu imi spunea, eu nu imi dadeam seama..ia seroxat ( nu stiu concentratia, am vazut doar ca ia jumatate de pastiluta ) si orfiril...a facut si terapie...nu stiu de care... eu nu l-am vazut niciodata manifestandu-se in vreun fel, care sa imi atraga atentia...insa vreau sa va intreb, e posibil ca in timp, nu stiu...10-20 de ani...se poate agrava aceasta problema? poate avea o familie...?? e posibil sa vi se para deplasata postarea mea, insa imi doresc din tot sufletul sa il pot ajuta. dar nu stiu cum? ce pot sa fac cand are acele stari de anxietate, apatie??

buna, e prima oara cand intru pe un forum, nu obisnuiesc sa fac asta, doream sa -i transmit marushkai si cata77 ca din pacate si eu sufar de aceasta tulburare de peste 5 ani si va cred nu e usor deloc, ca si tine marushka aveam ganduri bizare in legatura cu D-zeu si totodata aveam senzatia ca le pot face rau celor apropiati sau mai rau mie.

nu are sens sa va povestesc tot parcursul bolii ca mi-ar trebui zile si pagini, e clar ca ceva s-a intamplat, pe fondul unei stari de frica si stres s-s declansat "nebunia"aceasta tulburare obsesiva care la fel ca si la tine cata77 si marushka m-a ingrozit anii in sir am facut analize, investigatii care mai de care si nimic, pana am ajuns evident l apsihiatru caci gandurile si imaginile care se repetau obsesiv m-au scos din circulatie adica la 24 de ani am renuntat la facultate, la prieteni si la mine.

primul psihiatru pe care l-am consultat mi-a prescris xanax, ajunsesem la o doza de 1, 5mg in nici 4 luni

si am continuat pana la 8-9 luni si nimic

in continuare mi-a fost prescris prozac care in 4 zile m-a transformat in "leguma"poate n-am avut eu suficienta rabdare dar au fost groaznice cele 4 zile si am renuntat la el continuand tratamentul cu xanax care tot nu mergea am renuntat si la xanax dupa 8 luni(nu va spun ce greu a fost sa renunt la xanax, benzodiazepinele dau dependenta credeti-ma nu gluma );am schimbat psihiatru si am fost la un altul care mi-a prescris ludiomil un antidepresiv triciclic care mi-a amelorat dispozitia dar cu gandurile tot eu ma luptam si faceam fata din ce in ce mai greu, mentionez ca in paralel am facut reflexoterapie, acupunctura, tratamente naturiste, etc )din experienta mea va spun ca astea sunt doar tratamente complementare nu inlocuiesc tratamentul medicamentos cel putin nu aici, pana intr- zi cand am cedat nu mai puteam dormi gandurile obsesive, imaginile ma faceau sa cred ca inebunesc, nu mai puteam manca, nici dormi, in concluzie am schimbat iar psihiatru al treilea deci, aici am dat de o pers tanara, amabila draguta care m-a incurajat si mi-a prescris seroxat de 20mg, in primele 25 de zile credeam ca mor s-au agravat toate, ajunsesem sa cred ca inebunesc vroiam sa-i omor pe ai mei, gandurile obsesive ma oboseau dar dupa 1-2luni starea s-a ameliorat si in 6-8 luni lucrurile au revenit la normal sa zicem m-am angajat, am terminat un an de facultate, am un prieten de peste un an si jumatate mentionez ca tratamentul cu seroxat il fac din 1.04.2006

deci se poate nu pot spune cum va fi maine dar azi e bine si asta e tot ce conteaza si eu vreau sa incep terapia cognitiva dar eu acum stiu exact cu ce ma lupt si mai stiu mai mult ca sigur terapia nu mi-ar fi folost i faza "acuta"atunci gandurile nu m-ar fi lasat sa ma concentrez.

sper sa va fie bine si voua ca stiu ce inseamna tulburarea asta.

draga ana mi-as dori sa-ti pot spune eu care iau seroxat ca nu se va agrava, dar cine stie?e clar insa ca poate fi tinuta sub control si cum spui si tu daca el nu ti-ar fi spus n-ai fi observat.

se poate traii insa la standarde aproape normale poti lucra, avea o familie, pasiuni intr-un cuvant "normal"daca exista o definitie a normalului

buna tuturor.n-am mai intrat e multisor pe forum.am fost destul de ocupata in zona rurala unde n-am avut acces la net.
in fine.sunt in continuare pe prozac 40 mg.atat.
parca mi-e si frica s-o spun, in sensul ca e prea frumos sa fie adevarat, dar ma simt mult mai bine.pe langa faptul ca in afara de cei care stiu ca sunt sub tratament, ceilaltzi din jurul meu habar nu au, nici prin cap nu le trece ca io as avea vreo afectziune psihica.ce sa mai vorbim tocma de toc.
in fine.atitudinea mea este absolut normala.rad, ma bucur de ce-i in jur, de copilul meu, doarca intr-adevar in sinea mea mai am cateva reminiscentze de boala care nu-mi redau linistea suta la suta.
ii spuneam sora-mii ca io cred ca n-o sa mai fiu niciodata "fericita".ma rog, vorbeam de o liniste interioara pe care o simtzi cand si cand, o bucurie deplina data de anumite impliniri din viatza ta.
dar oricum, iau prozac din ianuarie 2008.si se vad semne pozitive.n-am mai vorbit cu psihiatrul de cateva luni bune.o sa merg probabil sapt cealalta.io sper sa fie din ce in ce mai bne.
stitzi, io imi mai quantific starea de bine si prin faptul ca im fac ceva proiecte pt viitor.io tot timpul asta n-am lucrat.azi am dus copilul la gradi, ca urmeaza sa ma angajez si io in curand.sper.
vreau sa vad atunci cum fac fatza.nu stiu.sub stres...sa vedem.
am mare sustzinere din partea catorva persoane din fam mea si sper sa iasa bine.
o sa mai intru sa vorbim.
ca sa nu plictisesc asa dintr-o data cu multa vorbaraie.
va pup si doamne ajuta.

athina, doruletz,

ma intristez cind citesc ca mai sunt oameni ca mine, si de multe ori nu-mi intra in cap, ca o boala non-organica sa-ti aduca atita desperare si suferinta.
eu, ma simt rau, din punct de vedere fizic, amortli, oboseala, slabiciuni, migrene si sunt mereu alertata, excitata, o frica ma coplesete mereu de sanatatea si siguranta copiilor.

am deja citva timp de cind nu stau pe tratament medicamentos, as fi mult mai bucuroasa sa iau ceva, si sa-mi fie bine, decit sa fiu mereu in asteptare.

am si niste medici in imprejurare, care stiu de toata situatia mea, plus intru si pe alte saituri si citesc in toata ziua ce se intimpla cu alti oameni ce sufera ca mine.
am primit mai multe sfaturi vis-a-vis de tulburarea aceasta,
plus ma uit si athina a mentionat ca a stat 8 luni pe tratament si nimic,
ma gandesc poate ca toti suntem organisme diferite si la toti acctioneaza tratamentul diferit.
am incercat atitea pastile, dar nici un rezultat.
asatept CBT si imi pun toata speranta in ea.
am vorbit cu un pacient care a trecut prin hipnoterapie, si CBT si mi-a zis clar, ca totul depinde de MINE, si ca nimeni din exterior nu ma va ajuta, decit EU pe mine.
si intrebarea urmatoare este CUM???
cum pot scapa de frica asta, cum pot scapa de ganduri ce-mi tulbura viata?etc.
am citit de CBT ca sunt niste tehnici speciale care te invata sa-ti schimbi gandirea, daca as sti cum sa o fac, cred ca totul ar disparea intr-o buna zi si ma voi simti normal.

la fel acest pacient mi-a spus ca a primit fel de fel de pastile si intr-o zi s-a transformat intr-o leguma, si a fost initiativa pacientului sa nu mai continue.
acuma este foarte fericit, totul a plecat ca un coshmar.
si succesul a fost in auto-training:
dimineata se incepea cu ganduri frumoase si sanatoase, si uite toate simptomele fizice au disparut. dar a avut aceasi soarta ca noi toti: tratamente, controale medicale, diferite diagnosticuri, etc.

una stiu: nu ma dau batuta, si cred ca o sa reusesc pina la urma cu terapia, i.e. am vorbit cu o doamna medic, si ea mi-a spus clar:
daca acesta tulburare e facut pe fon psihic, atunci asa si vom lecui-o cu psihicul inapoi, si ca toate medicamentele sooner or later actioneaza la ficat, pancreas, etc.

Salutare dragii mei,
Bun venit celor nou veniti si le multuminm frunmos pentru experienta impartasita. Din pacate, asa este, in faza acuta a acestei boli fara medicatie nu se prea poate invinge aceasta boala.
Doruletz ma bucur din suflet ca iti e mai bine. N-ar fi rau din cand in cand sa ne mai impartasesti niste impresii asa cum te simti "dupa"..
Cata, nu mai zici nimic?
Marushka tot asa?
Eu, maine am programarea la psihiatru si promit sa revin cu vesti bune. Pana acum e oarecum ok.
Va imbratisez si va sustin cat pot,
prozac

ne vedem la un nou capitol:))

prozac ce ai facut la psihiatru?
nu stiu cum ai ajuns tu sa te simtzi din nou ravasita de afectiunea asta, ca tu erai destul de bine.
am vazut ca tu esti mai informata, si voiam sa te intreb:io tot citisem ca tratamentul ar dura cam 6 luni si apoi pana la 2 ani, dar pt vitarea unei recidive.
ce vad io pe forum din experientzele pers cu af asta, ma descurajeaza.
totzi primesc tratament de ani buni de zile si tot nu e super ok, ca sa zic asa.
multzumesc.
si sa auzim de bine.

doruletz, iti voi raspunde la urmatorul capitol:)

doruletz, iti voi raspunde la urmatorul capitol:)

Eu am auzit de oameni care au scapat de asta. Uitati-va mai putin la TV COMPUTER, feriti-va de yoga, reiki, parapsihologie si altele. Faceti teste COMPLETE de urina si sange sa vedeti daca nu aveti vreo substanta in plus. Tineti minte ce faceti in ziua in care va apar crizele ce ati mancat, , unde ati mancat. In mod normal pe zi vin 5000 de ganduri si oricat de dificile ar fi nu sunt pacate pana in moemntul in care le accepti, in care zici sunt de acord cu asta. Spovedirea ajuta.