Episod maniacal indus

In urma cu aproximativ 5 luni am fost diagnosticata ca tulburari anxioase in urma unor suparari mari. Tratamantul recomandat de medic a fost xanax 3x0, 25 grame/zi. In timpul tratamentului cu Xanax a inceput si o forma de depresie foarte "urata"t. Mi s-a recomandat tritico (fara efect), apoi cipralex dupa care ma simteam bine.. In timpul tratamentului cu tritico si cipralex am avut cateva halucinatii vizuale, olfactive si auditive. Si am avut parte de 2 scurte episoade psihotice (cred eu, de care nici nu prea mi-am mai adus aminte a doua zi), care au constat in conversatii telefonice cu prietenul meu foarte urate, jicnitoare, agresivitate verbala, neputinta... Nu am dat importanta cuvenita acestor stari, pana in urma cu aproximativ 2 saptamani. Atunci am avut niste stari de veselie si grandoare, amestecate cu agitatie si nervozitate, agitatie caere crestea de la o zi la alta, la fel si "puterea" mea de munca. Am mers la doctor(intre timp m-am amai documentat asupra bolilor, respectiv tulburarilor psihice), unde mi s-a propus internarea, insa am refuzat-o.
Diagnosticul: episod maniacal indus. Mi s-a dat tratament: Zyprexa 10 mg/zi, Depakine (1000mg/zi) si xanax 3-4 buc de 0, 25g/zi. Acum ma simt mai bine.
Uneori sunt bucuroasa, uneori putin trista, alteori agitata, certareata si astea toate in decurs de 1 zii.
Intrebarile mele sunt urmatoarele: a mai patit cineva sa ceva:
Celelalte 2 "iesiri" ale mele au fost tot manii?
Oare sunt bipolara? Cat timp voi mai lua Zyprexa?
Doctorii mereu spun ca esti bine. Voi cei de aici puteti sa aveti curajul sa va exprimati liber, deschis.
In asteptarea raspunsurilor d la voi, va doresc numai bine!

Buna ziua,
Pare intr-adevar o tulburare bipolara. O astfel de afectiune nu se vindeca, ci se trateaza si se tine sub control. Pacientii corect tratati, si care ajung sa se cunoasca foarte bine si sa colaboreze bine cu medicul care ii trateaza ajung sa duca o viata normala. De ce spun asta? Pentru ca e foarte important sa ajungeti sa va dati seama cit mai repede cind incepe sa se schimbe dispozitia. Adica, de ex., de la primele semne de nevoei redusa de somn, sau nevoia sa faceti foarte multe lucruri deodata, sau expansivitate neobisnuita, fara o cauza clara, trebuie sa mergeti la dr. ca sa vi se ajusteze tratamentul pentru perioada aceea. Dimpotriva, pot exista perioade de depresie, trebuie sa invatati sa le simtiti si pe acelea cit mai repede, pentru ca necesita uneori tratament diferit decit cel de baza. Apoi, tratamentul de fond pentru tulburarea bipolara trebuie facut MEREU. Zyprexa ramine de vazut cit trebuie luat, asta se mai ajusteaza in functie de parerea medicului curant si de cite episoade psihotice ati avut in antecedente. Dar tratamentul care stabilizeaza dispozitia, ca Depakinul (sau Carbamazepina, sau Litiu, sau Orfiril sau ce alte optiuni mai exista), acela trebuie luat mereu. Dar, din nou, e foarte important sa va cunosteti, si sa va cunoasteti boala, si sa va dati seama devreme de "pasa" in care sinteti intr-o perioada. Va poate ajuta si psihoterapia, dar numai linga tratamentul de baza. Daca pe parcurs aveti intrebari, puteti reveni, am sa va raspund.
Multa sanatate,
Dr. Ileana Constantin
Medic rezident psihiatru

Va multumesc mult! Am sa tin cont de sfaturi, mai ales ca am un copil de crescut...

Sa nu te superi pe mine ca ti-am raspuns asa la rubrica domnului Tulceanu, n-am stiut ca ai si tu probleme.

Astazi mi s-a intamplat ceva ciudat, aproape ca nici nu ma pot exprima. Stand am serviciu am simtit ca mi se umple trupul si sufletul cu o mare cantitate de energie. Cred ca a durat cateva secunde, dar in momentele acelea mi-a "trecut" prin cap ca pot sa-mi iau zborul, priveam masinile de pe strada si mi se parea ca pot "trece" peste si prin ele...Mi-am revenit repede cu o imensa durere de cap, care mi-a trecut destul de repede. Am continuat ziua in mod placut.
S-a mai confruntat cineva cu asa ceva? O fi episod maniacal sau psihotic?

miu anastasia: nu pot sa ma supar pe tine, vorbesti atat de frumos...

Ma bucur ca nu te-ai suparat, ma mai exprim si eu stangaci.
Cat priveste intrebarea ta, am sa iti povestesc ceva: eu stateam mult in biserici pentru ca eram necajita si bolnava, ma rugam mult si dezvoltasem pana la urma un delir mistic, adica halucinatii auditive injurioase legate de biserica, Dumnezeu etc.
La un moment dat am avut in biserica o stare asemanatoare cu a ta.
mi se parea ca ma inalt de la pamant. Atunci credeam ca m-am inbunatatit spiritual.
Acum imi dau seama ca era o forma de exaltare legata tot de boala.
Se poate datora si unei circulatii proaste sangvine, eu am tensiunea mica.
Concluzia este sa nu dai atentie la stari bizare, sunt pe fond de boala, nu este ceva grav, dar nu ti le incuraja, nu te sugestiona pe aceasta linie.
pana la urma este bine ca ai avut o stare buna si nu rea, fie ca era ea bizara sau lipsita de simtul realitatii.
Asta este parerea mea, sa nu ti incurajezi singur aceste senzatii.
Eu judec acum la rece ce mi s-a intamplat si mei atunci.

Pentru Anastasia:
De ceva vreme incoace raspund pe forum, de multe ori la aceleasi intrebari la care ai si tu postate comentarii. Ti-am scris doar pentru ca am vrut sa iti spun ca sint impresionata de felul extrem de pertinent, modest si echilibrat in care obisnuiesti sa scrii. Stiu cit de dificil este, cu o boala ca cea pe care o ai, sa desfasori o activitate organizata precum ce pe care o ai tu pe acest forum. Am vrut doar sa iti spun felicitari, si mi-as dori pentru pacientii mei sa se poata descurca cu boala lor asa cum o faci tu.

Multa sanatate si numai bine,
Dr. Ileana Constantin
Medic rezident psihiatru

Multumesc doamna sau domnisoara Ileana Constantinescu, pe moment nu ma simt prea bine, cred ca se schimba vremea si eu sunt meteosensibila.
Iau doctorii mai multe si sper ca imi voi reveni.
Doamne ajuta tuturor!

Din pacate, am avut o (re)cadere la sfarsitul saptamanii. Cred ca de la oboseala din cursul saptamanii, ceva emotii la serviciu, mi-am adus aminte si de niste suparari mai vechi, cert este ca sambata m-am trezit prost dispusa, cu sentimentul inutilitatii, al zadarniciei... Duminica am fost cam fara astampar, cam agitata, seara mi-am adus aminte de supararile care mi-au cauzat (spun eu) boala si am inceput sa plang, apoi am inceput sa rad in hohote, apoi sa plang si sa rad in acelasi timp, pana cand m-am sufocat; efectiv n-am mai avut aer si n-am mai putut articula nici un cuvant... Eram si intr-un loc public...
Cred eu ca mi s-a tras de la micsorarea dozei de Zyprexa, de la 10 la 5 mg, la sfatul dr, deoarece imi produsese somnolenta. Am marit eu doza din nou la 10 mg. Maine merg din nou la dr.
Ma gandesc: oare sunt intr-adevar bolnava? Mie mi se pare ca sunt intr-un somn care nu se mai termina si din cand in cand apare cate un mic cosmar. Astept sa ma trezesc cat mai repede si sa uit toate cosmarele astea care imi fac rau.

Draga Robymat, si primavara este de vina.
Primavara si toamna sunt mai greu suportate de catre persoanele bolnave de nervi.
Eu insami ma simt cam rau, nu pot face nimic, am stari depresive.
Si eu mi-am marit doza de Zyprexa, cu stirea medicului.
Partea buna este ca aceste pase proaste nu tin cat lumea, sunt trecatoare, alternand cu perioade de liniste nervoasa implicit sufleteasca.
Draga mea, eu am aceasta afectiune de 15 ani si jumatate, sunt patita, e adevarat ca oamenii nu seamana intru totul, dar din auzite si din experianta stiu ca perioadele critice sunt trecatoare.
Obisnuieste-te cu ideea ca esti mai sensibila, fereste-te de stress si oboseala, de emotii mari. Hraneste-te sanatos si incearca sa fii mai optimista, si eu ma voi stradui sa fac acelasi lucru.
Multa sanatate!

Draga Robymat... referitor la episodul cu "trecutul in zbor prin masini"... mi-ai amintit de criza pe care a avut-o sotia mea in 2003. Pe atunci era doar prietena mea. (Ea sufera de tulburari afective bipolare din anul 2000. ) Atunci ea a vrut sa sara in fata garniturii de la metrou... dar nu din depresie... dimpotriva... credea ca e... Isus. sau fiica Lui... ori ceva asemanator si a vrut sa opreasca... "diavolul". Deodata a sarit spre metroul venind in viteza cu cuvintele "Piei Satana!". Abia am reusit sa o prind si sa o pun la pamant. Cu greu am reusit sa o aduc pana acasa. M-am gandit de multe ori ce s-ar fi intamplat daca nu eram atunci cu ea si mai ales cat de gresit ar fi judecat oamenii gestul ei. Cu siguranta toti (cred ca si eu) ar fi spus ca ea ar fi vrut sa se sinucida, cand nu a fost asta. Am facut paralela cu episodul tau... si m-am gandit la cati oameni despre care auzim de la stiri ca "s-au sinucis"... si nu au avut asemenea intentie. Ai intrebat daca asa ceva este episod maniacal sau psihotic... Nu sunt doctor, dar cred ca este vorba de un episod psihotic de tipul manie (expansivitate), alternativa fiind dupa cum se stie depresia, care de asemenea se incadreaza tot la episoade psihotice in cazul bipolarilor, nefiind cauzata de ceva anume care logic sa o determine, ci de boala in sine, parerea mea. Sanatate!