Tulburare obsesiv-compulsiva - partea a II-a

neata

marushka, m-am cam pierdut in comentariile tale si sincer m-am si descurajat nitel... mai ales la faza cu medicamentele care nu ar avea efect.

prozac, ce sa iti spun, am o zi foarte ciudata. de dimineata am fost la ambasada sua sa cer viza ca as vrea sa imi vizitez o prietena prin noiembrie (sa dea Domnul sa fiu mai bine pana atunci). mi-au dat viza si io in loc sa ma bucur ( ca erau pe langa mine o gramada amarati ca au fost refuzati ) sunt foarte ciudata azi. agitata, deprimata, nu mai stiu nici eu ce e cu mine. tot imi zic ca am o zi proasta, poate faptul ca am fost acolo emotionata m-a afectat (dar acuma ce fac ma inchid in casa, orice stress ma face praf sau stau cu pumnu de medicamente dupa mine?).
reusesc sa imi fac toate treburile de peste zi si sa am grija de copil seara dar peste zi am o mie de ganduri ca nu imi mai iubesc copilul, sotul, fiindca am sentimentele astea de indiferenta asa... nu stiu cum sa le zic. am inceput sa caut pe net (dar in strainatate) ceva site-uri support-grupuri pentru mame cu astfel de pb, nu prea gasesc. in general la "mothers with depression" cam toate solutiile merg pe medicatie si psihoterapie. ceea ce e si drumul meu acum, la inceput e adevarat.
nu stiu, poate ma simt vinovata ca am ales sa imi ofer 2 saptamani de vacanta sa imi vizitez aceasta prietena si as fi vrut sa il las pe Matei la ai mei si in weekend sa merg cu al meu la mare.
nu stiu, chiar nu stiu ce e cu mine azi... am o zi foarte ciudata. este o anxietate amestecata cu deprimare. iar nu am pofta de mancare... nu stiu... mi-e tare teama sa nu cumva tratamentul sa nu fie bun. stiu ca medicul a zis sa am rabdare...cu totii stiti daca ati trecut prin asa ceva cat de greu este sa te simti pe alta lume...
stiu ca Dumnezeu nu m-a parasit si Il rog sa imi arate ce trebuie sa fac pentru ca eu nu mai stiu... mi-e frica ca aceste pastile sa nu ma transforme... nu stiu.
azi sunt jos...

cata77,

de ce crezi asa, de ce te-ai descurajat, din contra eu am adus argumente unde iti numar pe degete ca asta se lecuieste 100 % si nu e numaidecit cu tratament medicamentos.
toti oamenii sunt diferiti, si percep tratamentul diferit.

eu astept sa ma fac bine cu CBT!

pt prozac:

deoarece am vazut mai multi medici diagnosticul e la toti diferit.
1.UK- depresie postnatala, la inceput, apoi au zis ca nu e asa (dupa ce eu le-am pus-o in bot, ca m-am documentat si acolo nu exista asemenea simptome ca la mine; prevaleaza suicide only...)
2. Rep Mold- anxiety, neouroza.
3.UK- somatization, hypocondria, etc.

tulburare obsesiv-compulsiva (asta eu am pus, deoarece la mine inainte de a se erupe sistemul nervos periferic -(term. rusa) 3 ani inainte de asta eu in fiecare zi ma gindeam la diferite prostii tampesti, si bateam in lemn, si sotul ma vedea, si-mi spunea ca asa ceva nu e normal, si ca noi toti avem ganduri dar ele trebuie de ignorat. CUM???

pt prozac: (nu inteleg multe comentarii nu sunt trimisse, ce e asta?)

tratament medicamentos am urmat 2 ani in sir,
si medicii singuri ziceau ca daca nu-ti ajuta, n-are rost sa le iai.
am inceput cu prozac(1 faza, care se da si la copii) apoi faza a doua e fluoxotina, care am urmat 3 luni in sir, mi-a schimbat medicul pe xanax, si la fel nu ajuta.
CBT e rinnd foarte mare, astept din Feb, o sedinta privat e 270 £ ora.

marushka, ziceam ca m-am descurajat pentru ca eu am ales calea medicamentelor deocamdata si vreau sa cred ca este cea buna - medicul (conf dr psihiatru la obregia) zice ca e calea cea buna deocamdata pe care o vom descreste in timp. medicul meu, daca ai citit, mi-a zis ca el nu crede ca am TOC ci doar o tulburare anxios depresiva cu elemente obsesive (oricum nici asta nu e usoara). si ca dupa ce fac un timp tratament medicamentos (care implica la inceput si niste xanax dar mai mult fluvoxaimna - Fevarin) incepem psihoterapia cognitiv comportamentala. nu stiu cand va fi asta, pana acum la mine nu cred ca au fost 3 zile in care sa ma fi simtit la fel (am inceput sa ma intreb daca vor mai fi vreodata). nu stiu, poate azi sunt mai descurajata pentru ca nu ma simt bine, nu stiu...
deocamdata stau si ma intreb daca o fi o idee buna sa plec cu sotul in weekend la mare doar noi fara copil?

marushka, cat are copilul tau? cum te descurci cu el/ea? eu sunt ffff preocupata de cum va afecta ce am eu cresterea copilului. FOARTE.
ieri am google-it "motherhood and depression" si i-am invidiat pe astia din america cate support group-uri poa sa aiba, vorba unei colege si support grupuri pentru cei ce poarta ciorapi rosii. la noi vax albina.
ma gandeam sa incep unul dar nu stiu de unde sa o apuc.

cata77,

eu am doi copii, si ma descurc destul de normal.
unica problema ca eu nu ma simt normal, deci am simptome in fiecare zi, si le-am avut mereu, mai ales cei 2 ani.

aceasta nu se transmite genetic

cata77,

nu te uita ce au cei din US, oricum nu este accesibil populatiei care nu platesc medical insurance.
aici, in UK noi toti platim, dar faza e, ca este rind foarte mare, oriunde nu ai merge, i.e. sotul meu a asteptat un scan la stomac 5 luni in rind, iti imaginezi???

ce folos ca aici sunt asa groups de oameni, sunt absolut useless, iti spun eu din experienta proprie.
eu as prefera momentan sa ma aflu acasa in rep. mold, pt ca mi-ar fi mai accesibil acest tratament.

pt prozac,

ai scris ca sunt oameni in situatie mai rea ca la noi,
stii ceva?
pe mine nu ma interesseaza absolut alti oameni, pt ca am fost prea sensibila toti acesti ani, si uite cu ce m-am ales???
aici Media este foarte dezvoltata in comparatie cu MD, si dimineata cind mergi la servici deschizi un ziar, si se incepe: knife killing, rape, leaukemia, re-possesion of houses, obesity nation, depressed nation, children on prozac, etc.etc.etc.

si uite eu, zi de zi vazind aceste articole m-am tzinknit la cap, si mi s-a fosrmat aceasta obsesive compulsive dezorder...

pe mine, ma intereseaza familia mea, sotul, copii dulci, si BASTA!

astept foarte mult sa mi se inceapa CBT-ul si sa ies din criza asta tampita.

cata77,

nu incerc sa te descurajez,
am zis ca cunosc oameni care s-au cleared pe viata de asta, si erau mai in rea pozitie ca noi.

cunosc personal pe cineva, care locuieste in MD, si a stat de citeva ori in spitalul pshihiatrie chisinau, si nu s-a lecuit la profesori, etc.

a urmat antidepresante pe schema, dar dupa o luna de tratament, a mai repetat peste 2 luni, si peste 4 luni, deci eu nu pot sa zic exact; una ce stiu, ca a fost o schema...
el acuma e in o virsta inaintata, si mi-a zis, ca toate halucinatiile, si slabiciunile si tot anxiety i-a disparut cu totul si omul s-a linistit.

deci fiecare percepe tratamentul diferit.

la mine, sa-ti spun sincer, a fost un experiment al corpului si creerului meu, caci dupa sfatul mai multor medici, si a mai multor pastile, nu intelegeam nimic.
apoi am vazut un psihiatru dotat in chisinau, care mi-a spus ca ma lecuieste 100 % cu pshihanalitica, dar trebuie sa frecventez 1 an de zile, fara nici o pastila.

problema a fost ca eu trebuia sa revin in UK

cata77,

dupa ce eu am inceput sa ma simt rau, imediat am inceput a consulta surse medicale, citi literatura, consulta medici etc.

deci stiu foarte multe despre asta. plus am acces la informatia data in 3 limbi.
este foarte si foarte Normal ca psihicul femeii sa se schimbe odata cu nasterea primului copil, numai ca unele femei sunt mai sensibile decit altele. plus depinde ce body ai, ce tip de boli ai avut in trecut etc.
i.e. daca o femei a avut un avort atunci ea devine mult mai expusa la aceasta boala, etc.
deci sunt mai multi factori.

plus simptomele mele, de ordin vegetativ i.e. amorteala de miini, picioare, le-am intilnit si la unele prietene de ale mele care nu au necesar ginduri bolnave ca mine, deci aici iese si shimbul de hormoni, care se petrece la femeie in body.
pt our bodies a fost un stres mare toata pregnancy, intelegi???
se modifica hormonii, organismul se schimba.
plus alt foactor e SOMNUL! daca pina acuma dormeai, atunci o data cu copilashul, tre sa te scoli noaptea, ei se mai imbolnavesc, si atunci stresul la your body se dubleaza...
depinde mult de caracter, si de femeie, si de bolile pe care le-ai avut in trecut.

draga marushka,
nu numai ca am nascut primul copil acum 1 an si sapte luni. dar el vine dupa 7 ani de tratamente hormonale (printre care si o inseminare) care ele insele mi-au creat stari depresive mai mult sau mai putin avansate. dupa inseminare (cand a fost prima mea sarcina) am pierdut un copil la 7 saptamani si unul la 11. acum, dupa ce am nascut pe Matei, in martie am ramas gravida si am pierdut sarcina la 11 saptamani. dupa aceasta sotul meu a fost diagnosticat cu o boala neurologica destul de grava (in aceeasi saptamana am aflat) si aproape imediat (la 2, 3 saptamani) Matei a inceput cu fel de fel de boli (de altfel nu grave, dar pentru care nu dormeam cate o saptamana iar ziua bineinteles ma duceam la munca, sau stateam tot cu el). Depresia mea a inceput mai demult si starea de anxietate dar apogeul a fost intr-un iunie (la sfarsitul lunii) prin stari paroxistice de panica ce m-au tinut toata noaptea si am zis ca am inebunit. De atunci nu imi mai revin si imi pare rau ca nu m-am dus la medic imediat. Am ascultat fel de fel de idei, ca nu sunt destul de credincioasa (poate ca nu sunt dar nu cred ca Dumnezeu este atat de rau incat sa ma bata asa...), bioenergie (o prostie dupa parerea mea), mai ales cand eu ma stiam cu ganduri din astea obsesive si stari anxioase de mult. In fine, intrebarea tuturor a fost (ce ati pazit doamna 8 ani de la primul atac de panica pana acum sa veniti la medic). Am incercat vreo 2 saptamani sa imi revin cu homeopate dar pentru intensitatea starilor mele erau prea putin - deja nu mai dormeam aproape deloc, sau poate o data la 3 nopti si mancam si mai putin (in prezent cred ca am vreo 47 de kg la 1, 56m).
Doctorul acum mi-a zis ca prefera sa fac acest tratament in timpul unui concediu dar nu am cum - nici de la munca nici de la copil asa ca. merg inainte asa cum o fi.
Starile de anxietate au disparut aproape complet, dorm, mananc nitel mai bine, au mai ramas starile depresive si o oboseala cumplita cu care inca ma mai confrunt.
Mai stau pana miercuri, atunci sun la medic, poate scoate Xanax-ul - oricum sunt inca sub perioada de folosire scrisa pe prospect.
Fratilor, mai sunteti pe aici? RFL, Marushka ce mai faceti?

salut, cata77,

eu sunt aici, si am primit si pe email ca am raspunsuri, dar citeodata, si eu am tapat si comentariile nu apar...

cata77,

din cele scrise am inteles ca primul atac de panica l-ai avut 8 ani? corect?
ce simptome fizice ai avut?
am inteles la fel ca nu ai mers la medic? au disparut ele asa de la sine?
ce stari depresive au ramas? de ce te temi de ele?
aici in UK toata lumea e depresata, se zice Prozac nation-au pus si copii pe prozac.

eu, ma nelinistesc ca am simptome fizice, care nu-mi dau voie sa traiesc:
si ma intreb cind ele o sa dispara, sau o sa fie lecuite pt totdeauna.
eu foarte mult sper si contez pe CBT...

sorry, cata77,

8 ani in urma, ma refeream.

marushka, am inteles ce intrebai, stai cuminte. fizic am simtit ca mor, ca imi plezneste inima de frica, mi-au amortit mainile, am zis ca ma sufoc, panica cumplita. nu m-am dus la dr pentru ca nu aveam tot timpul acest lucru si starile de anxietate le puteam tolera (eram pur si simplu caracterizata ca o persoana "mai panicoasa asa, grijulie"). acum nu le mai pot tolera iar starile depresive ma sperie pentru ca nu ma lasa sa ma bucur de mai nimic, mai ales de copilul meu si sotul meu, de familia mea. imi e teama ca nu voi mai putea munci, ca voi fi o mama si o sotie jalnica. iar starile de anxietate acum apar si din senin - dar ma rog, cum ziceam de cand iau medicatie pe astea le pot tine sub control si nu am mai facut atacuri de panica si chiar si gandurile obsesive parca au mai coborat in intensitate. depresia... am inteles ca tre sa am rabdare si oricum incep si eu CBT, sper cat de curand.

Salutare tuturor,
Ce faceti, cum sunteti?
Eu sunt binisor, dr mi-a marit doza de antidepresiv la maxima posibila si acum asteptam. Daca anxietatea imi va da de furca in continuare, cel mai probabil vom schimba tratamentul. Asta nu pot stii decat dupa doua saptamani.
Va doresc liniste, calm si tot ce voi va doriti:)

Este al treilea mesaj pe care il postez si sper ca macar pe acesta sa il vad. Va intrebam pe toti ce faceti, cum o duceti si asa mai departe.
Mai ales pe cei ce nu au mai scris cam de multisor: Rfl, Adnana?
Marushka, tu cum te simti? Cu Prozac io mai messagesc asa ca de aia pe ea nu o intreb mai nimic. :)
De azi am inceput sa scadem Xanax-ul la mine, ar fi a 6 a saptamana cand il iau. De dormit dorm bine, mananc zic eu bine (dar tot nu cred ca m-am mai ingrasat, tot vreo 47 de kile am). Starile sunt asa si asa, nu pot sa zic ca sunt super bine zilnic. Am momente si momente, cred ca incep sa invat sa traiesc cu chestia asta.
Cel mai naspa e in momentele in care trebuie sa ma relaxez, mai bine zis cand nu am nimic de facut (adica in weekend de exemplu cand ai mei dorm la pranz si eu nu pot), atunci ma apuca toate pandaliile. In general anxietate.
Saptamana viitoare merg la doctor pentru urmatoarea vizita. Vom vedea ce zice, cand incep TCC. Sunt sigura ca asta ma va ajuta.
Intre timp muncesc cu drag si spor 12 ore pe zi, seara joc fotbal in parc cu Matei (alias Banel) si seara incerc o conversatie de 5 minute cu sotul meu dupa care adorm (slava Domnului ca dorm noaptea). Dimineata la trezire (la 6) e cumplit, ma trezesc ffff obosita. Bine ca ma trezesc si ajung la munca. :)
Voi ce mai ziceti?

pt prozac,

pai vezi, si tu ca au inceput sa -ti schimbe si tie tratamentul medicamentos, daca nu te va ajuta, iti dam altceva, dar unde e REZULTATUL???

eu cite antidepresive nu am baut, totdeauna nu mi-au ajutat, la inceput, o luna m-am simtit bine, apoi toate simptomele se intorc inapoi.

cata77,

eu sunt ca de obicei, astept sa-mi vian rindul pt CBT, si imi pun toate sperantele in el, pt ca citesc zilnic despre asta, si procedura este ca incearca sa-ti schimbe gandirea, psihologia, si odata ce ma voi gandi pozitiv, SPER sa dispara toata migrena, apasatul pe ochi, amorteala, etc.
noaptea nu am probleme cu dormitul, totul se incepe dimineata cind imi amortesc picioarele, sau mi le immoaie si sunt foarte slabita dupa o noapte de somn bushtean.
iata eu de ele vreau sa scap cu orice pret, la mama dracului, doar toata lumea are ganduri in cap, si mai bune si mai rele, de ce ale mele sint insotite de simptome fizice...???

tu ai scris, ca vrei sa te obisnuiesti cu asta...
NEVER!!! eu o sa inving toate acestea, sunt TARE.

Draga Marushka, ce sa iti spun, fiecare cum crede. Eu zic ca nu ar fi bine sa generalizam. La unii merge cu medicamente, la unii nu. Aici incercam sa ne sustinem, nu sa ne demoralizam ca tratamentele sunt rahaturi.

Spui ca ai luat multe antidepresive. Cat timp ai facut tratament cu unul dintre ele pana sa realizezi ca nu este bun de nimic? Nu neg ca si eu as vrea sa nu fi luat vreodata aceste medicamente si sa nu fi fost nevoie, crezi tu ca e cineva ca simte ca pe o placere aceste afectiuni si tratamente?

Dar doctorul meu de exemplu are o schema (in care se va incadra la un moment dat si CBT - dar mi-a zis clar ca o voi face in momentul in care voi fi destul de ok dupa tratament medicamentos ca sa pot sa si fac ceea ce imi va zice psihoterapeutul pentru ca nu este usor si este sau macar trebuie sa fie life changing) si mi-a explicat ca medicamentele isi vor face efectul initial cam intr-o luna jumate si ca tratamentul pentru a preveni revenirea simptomelor este de 6-8 luni (cum scrie si pe prospect de altfel, cel putin la Fevarin). Este FOARTE important sa nu le opresti brusc, pe TOATE scrie ca simptomele vin inapoi si mai rele. Asa ca... depinde.

Eu iti doresc ca CBT sa fie tot ce iti doresti dar iti pot da mesaje in care sa citesti de oameni care zic ca e apa de ploaie. Deci fiecare cu experienta lui. Nu trebuie sa generalizam. Si eu cred si sper din tot sufletul sa ajute pentru ca si eu voi face si am mari sperante dar vezi sunt si altii care gandesc altfel de ea.

Sa dea Dumnezeu sa te ajute, se pare ca mai ai cam mult de asteptat, sincer nu stiu cum poti... eu simteam ca inebunesc cand imi era rau. Acum pot munci si am o viata sa zic 80% normala in majoritatea zilelor. Slava Domnului!

cata77,

nu demoralizez pe nimeni, daca viata e in culoare roza atunci cind realitatea e rahat, cum ai zis tu, atunci sorry, draga, ca eu nu o vad asa.
despre tratamentul meu medicamentos, eu am urmat strict dupa instructia medicului, faza a fost ca am avut norocul/ne-norocul sa vad mai multi din diferite tari, asta deoarece eu ca persoana sunt o luptatoare in viata si foarte insistenta, si n-o sa ma dau batuta de asta.

medicamentele le-am urmat strict dupa instructia medicilor.
am avut norocul/nenorocul sa vad mai multi specialisti, vorba ceea - cite bordee atitea obicee.
se mirau unii de altii ce prostii au facut, dar asta e.
deaceea si m-am refuzat de medicamente. ultima data a fost in UK cind dupa 3 luni de fluoxotina continuu, m-am plans la medic si mi s-a spus:

n-are rost sa continuu daca nu-mi ajuta. apoi au schimbat cu xanax-ul, care la fel nu m-a ajutat.

cata77,
daca timp de 3 luni nu s-a schimbat nitel macar in wellbeing al meu, si medicul singur a realizat ca n-are rost sa continuu, atunci mai vrei comentarii la tema asta?

chiar te rog, sa-mi dai websitul unde sunt plasate comentariile negative la adresa CBT, sa vad si eu,

mersi.

Am facut un nou topic - > Gratuit: etcetera, etcetera.
Cititi si voi cu atentie.
Cu drag,
Clara
:-)

Draga Marushka,
iarta-ma ca te-am enervat. Din tonul tau eu asa ghicesc si nu a fost intentia mea. Incetez sa comentez... chiar nu vreau polemici. Mesajul meu a fost cu totul altul decat "daca viata e in culoare roza atunci cind realitatea e rahat, cum ai zis tu". Mesajul meu a fost cel pe care l-am spus foarte clar: sa nu generalizam. Fiecare cu cazul lui. Punct.
Nu vreau absolut nici o polemica. Cred ca avem destule probleme fiecare dintre noi si multe de dus ca sa ne mai incarcam si cu altele.
Iti doresc numai bine, a iti gasesti drumul, imi pare rau ca ce ai incercat nu a mers. Multa sanatate.

Clara, unde e noul topic, tot aici?

Marushka,
Nu-ti inteleg inversunarea si ca atare, daca ai chef sa te certi cu cineva, deschideti propriul subiect si nu imi strica mie subiectul.
Acest subiect s-a dorit si se doreste in continuare sa fie un grup de suport in care fiecare sa-si impartaseasca experientele pozitive sau negative pentru a ne putea ajuta in aceasta grea suferinta.
NU ESTE UN TOPIC IN CARE SA NE DAM UNII MAI TARI CA CEILALTI.
Va invit sa continuam in subiectul TULBURARE OBSESIV-COMPULSIVA partea III-a.
Va multumesc

@tuturor
a. spovedanie din copilarie la un preot bland de parohie, care sa aiba rabdare cu voi si sa nu va intrerupa.
b. reduceti tratamentul treptat
c. dati cu adevarul in fata celor care va supara. Nu mai rabdati si inghititi atat, c-am inghitit destul
d. daca Mantuitorul insusi a fost considerat nebun, nu ne va lasa el pe noi sa mai suferim inca un mileniu, toata viata noastra de aceste boli.
e. cu incredere; eu am avut psihoza maniaco-depresiva. Inca nu m-am vindecat complet pentru ca sunt multe pacate de spovedit dar sunt in curs.
f. am ajuns insa sa rezis la toate loviturile fara medicamente. Ca la scrima. Raspund unde ma acuza cineva de ceva fals cu adevarul in fatza. Da, domne, nu numai ca sunt bolnava, am si act medical pe care pot sa ti-l aduc. Care e problema ta, daca aha a ingaduit Dumnezeu ? Te crezi superior ca tu esti sanatos ori cum ? Faceti si voi un pic pe prostii si nu mai ii lasati pe cei din jur sa va ingroape cu ale lor comentarii rautacioase.

buna.sunt noua pe forum.am fost diagnosticata cu aceasta boala in urma cu doi ani.totul a inceput brusc, prima data am facut atac de panica iar apoi gandurile negative respectiv faptul ca as putea face ceva rau copilului meu. baietelul meu avea atunci 7 luni.am crezut ca sunt nebuna, totul era haotic in capul meu, nu ma puteam concentra parca aveam o ceata pe creer incepuse sa-mi fie frica aveam vise ciudate despre diavol, stafii etc...am apelat la medic dupa apr. o luna.partea proasta e ca eu loc. in austria si nu vb.germana f.bine dar cu ajutorul sotului meu am reusit sa comunicam. mi sa prescris tratament cu cipralex 6 luni, timp in care boala mea sa ameliorat crizele erau de o intensitate mai slaba, mai aveam obsesii cum ca sant demonizata, imi era frica sa raman cu copilul singura pe scurt imi era frica de mine, de gandurile mele de faptul ca s-ar putea materializa. intre timp am fost la preot ma-am spovedit am tinut si putin post, ma rog aproape in fiecare seara incerc sa ma controlez sa duc o viata normala.

dupa ce am intrerupt trat. simptomele au revenit mai puternic imi era frica ca nu o sa ma pot controla, crizele le aveam mai ales dimineata sau cand ramaneam singura cu copilul.am fugit din nou la doctor, dar cel mai rau era ca sotul meu nu vroia sa inteleaga.am primit din nou trat. cu abilify(aripriprazol) am luat din nou 6 luni dar a fost groaznic. eram agitata tot timpul nu ma puteam concentra nu aveam vointa, slabisem iar in tot acest timp trebuia sa fiu sotia si mama perfecta. dupa ce am termionat medicatia m-am simtit bine 2 sapt. dar starile au revenit.am inceput sa ma informez singura pe net sau carti de specialitate, asa v-am descoperit pe voi.ma bucur ca am cui impartasi chinurile prin care trec pentru ca asa ma eliberez si stiu ca ne putem ajuta unii pe altii. in prezent sunt binisor iau trat. cu sertralin si ziprexa si obsesiile sau diminuat iar compulsii nu am avut niciodata.nu am facut psihoterapie dar caut un dct. roman in viena, sper sa am noroc.MULTA SANATATE LA TOTI: