Tratamente pentru agorafobie si atacuri de panica

Nu inteleg ce anume ai cu mine?
Ti-am raspuns civilizat la intrebari, iar tu continui sa ma ataci.
Eu nu vindec, asta in primul rand.
Cine face psihoterapie, deobicei trebuie sa aiba un anumit grad de cultura, pentru a intelege ca "vindecarea" se afla in interiorul sau, nu la cei din exterior.
M-ai intrebat ce pregatire profesionala am, si inloc sa ma apuc sa o insirui pe acest forum, te-am pus sa o vezi tu personal.
Se pare ca ai ceva probleme psihice si de aceea iti recomand sa mergi la un psihiatru.
Este imposibil sa stai 5 ani in terapie si sa nu se produca nicio schimbare. Mai ales ca faci mare confuzie intre un absolvent de psihologie si un psihoterapeut. Ca sa te lamuresti iti pot explica ca un absolvent de psihologie face 4 ani de facultate, iar un psihoterapeut, dupa terminarea facultatii de medicina sau psihologie, face specializare intr-o anumita scoala terapeutica, care nu tine mai putin de 4 ani, si care consta in cel putin 2 ani de teorie, si restul de practica.
Nu exista in Romania psihoterapeut care sa faca 15 ore de specializare. Ori faci o mare confuzie, ori vrei sub orice forma sa denigrezi psihoterapeutii.
Una dintre regulile acestui site, este tocmai aceasta: de a nu vorbi urat, sau denigra medicii sau alte persoane de pe acest site.
Daca nu te opresti aici, voi sesiza administratorul acestui site, sa-ti interzica accesul.

Laura Saed
Psihoterapeut

dragilor acesta nu este un forum sa ne certam ci sa ne ajutam pentru ca aceste boli par a fi nesemnificative la prima vedere, ca uneori nici cei din familie nu te inteleg iar apoi constatam ca sunt cele mai grave.CE ESTE MAI IMPORTANT DECAT CREIERUL.haideti sa ne sfatuim cum sa facem sa ne vindecam repede si bine nu sa ne atacam.Eu nu vreau decat sfaturi cum sa fac sa scap de aceste ganduri negative de aceste crize tampite.As face orice numai sa uit tot prin ce am trcut si so iau de la capat.

DNA DOCTOR un medic mia sugerat sa-mi fac o schimbare majora in viata si aceea este sa fac un copil ce ma sfatuiti. Am 41 de ani un copil de 22 ani reusesc sa ma bucur de toata frumusetea vietii daca fac aceasta schimbare? VA ROG DATIMI IN SFAT eu imi doresc posibilitati am dar ma gandesc la diferenta dintre copii nu-l traumatizez pe celalalt? Va rog respectuos sa-mi raspundeti la acest mesaj

Doamnà Saed, unde ati vazut "atacul" la persoana dumneavoastrà ? Avem fiecare dreptul la opinie si la libera exprimare a cuvântului ! Cititi-va înca o data mejul trimis mie si veti vedea cât de violenta sânteti, ceea nu-i tocmai recomandat pentru un psihoterapeut ! Politetea và obliga sa-mi raspundeti la aceeasi persoana la care m-am adresat eu dumneavoastra. Dumneavoastra m-ati jignit si amenintat, asa ca EU sânt cea care am dreptul sa va reclam administratorului de site ! Timpul si locul nu sânt tocmai potrivite pentru asemenea confruntari.asa ca mai bine gânditi-va cum sa-i ajutati pe cei care au nevoie pe acest Forum.Eu îmi pàstrez fortele pentru activitati necesare vindecarii.

Buna seara d-le sau d-na "ardelean".
Multumesc ca ati intervenit in discutia pe care eu am avut-o cu alt membru al acestui forum.
Daca v-am dat impresia ca ma cert, va asigur ca nu aceasta a fost intentia mea, ci aceea de a ma apara de o persoana care incearca cu disperare sa denigreze psihoterapeutii (iar in acest moment m-a gasit pe mine), atat pe acest forum, cat si prin mesaje private, fara a face diferenta intre o experienta personala si realitate...

In legatura cu intrebarea dvs.
Este important in primul rand daca dvs doriti o schimbarein in acest moment al vietii. Daca va doriti acest lucru, este important sa tineti cont de ceea ce credeti dvs ca v-ar aduce ceea ce asteptati, sau cea ce va lipseste, nu ceea ce va sfatuieste altcineva.
Sunteti singura persoana din lume care stie ce este mai bine pt ea.
Parintele isi va vedea copilul ca fiind "copil" toata viata, indiferent de varsta pe care o va avea. Daca va temeti ca fiul/fiica va suferi, poate ar fi mai bine sa aveti o discutie deschisa, sa-i spuneti ce planuri de viitor aveti si sa-i cereti parerea.
Hotararile le luam singuri, dar este bine sa nu excludem persoanele importante din viata noastra, macar pt a le cere parerea.
Cred ca la 22 de ani, copilul dvs este o persoana matura, care are propria viata, si sunt ferm convinsa ca va iubeste si va doreste binele. Indiferent de hotararea pe care o luati, cred ca o sa va sustina, daca aveti o discutie libera cu ea/el.
La 41 de ani, sunteti la jumatatea vietii.
Sunteti o persoana tanara, si plina de viata, care poate intemeia din nou o familie.
Dar inainte de asta, faceti o evaluare a vietii dvs, si clarificati-va ce anume v-ar face fericit pe viitor si care sunt prioritatile in acest moment.
Numai bine.

Laura Saed
Psihoterapeut

Mutumesc respectuos stimata doamna doctor,
Eu imi doresc un copil, este adevarat celalalt are viata lui si este si departe de noi, prioritati nu prea am cred ca ar fi cea mai mare prioritate numai ca sufar de atacuri de panica si nu stiu cum sa scap de ele am inghitit si antidepresive o scurta durata (10 zile in februarie cipralex si vagostabil iar acum in mai 5 zile doar cipralex jumate dimineata )nu pot continua ca imi fac foarte rau.Acum cand fac atacurile iau xanax de 0, 25 care il suport si il iau de vreo 2 ani si care sigur mi-a dat dependenta ca nu pot sta fara el.Sa fac psihoterapie nu am unde sunt din provincie la noi in oras sunt doar psihologi dar nu am incredere.Orasul este mic si risti sa se afle ceva cand esti pers.publica.
Va astept cu mare drag sa-mi mai dati un sfat

In urma cu 22 de ani, am suferit de atacuri de panica, insotite de agorafobie, ajungand la depresie obsesiv-compulsiva.Atunci nu exista psihoterapie si la sfaturile unor cunoscuti, m-am internat la Spitalul de Psihiatrie din Timisoara, unde am stat sub supraveghere si tratament timp de trei saptamani.Dupa externare am mai luat medicatie acasa cam 6 luni.Medicatia la inceput a fost destul de dura deoarece imi provoca stari marcate de somnolenta.Aceasta medicatie a continut neuroleptice, antidepresive, benzodiazepine si hipnotice.Dupa prima saptamana aceste stari de somnolenta s-au diminuat.Dupa aprox.6 luni de tratament sustinut aceste simptome au cedat unul, dupa altul pana la vindecare completa.Acum am 44 de ani si dupa ce am renuntat la tratament, bineinteles la indicatia medicului si treptat, m-am casatorit, am nascut o fata care acum este studenta la o facultate militara, am facut o scoala de farmacie.Sa stiti ca medicatia psihiatrica luata la indicatia unui medic de specialitate si pe perioade scurte de timp nu dau dependenta.Daca ar fi produs dependenta nu as fi avut voie sa am copii deoarece ar fi existat riscul sa se nasca cu anumite handicapuri In concluzie atunci cand te confrunti cu probleme psihice daca iti gasesti terapia potrivita chiar te poti vindeca.
Exista riscuri mai ales in societatea de astazi, cand ai o totala nesiguranta a zilei de maine sa faci depresii.Nimeni nu este scutit indiferent de pregatirea profesionala pe care o are dar cu tratament adecvat si mai ales la timp, cu toate noile descoperiri din domeniul psihiatriei, sa te vindeci.

Intradevar medicatia se ia numai la recomandarea unui medic specialist. Perioada de tratament este stabilita de medic in functie de tabloul clinic, dar si de evolutia bolii.
Ma bucur pentru dumneavoastra ca tratamentul nu l-ati tinut o perioada indelungata.
Si in acelasi timp va felicit ca nu ati devenit dependenta.
Ar trebui sa tinem cont ca oamenii sunt diferiti, si ceea ce dumneavoastra nu v-a creat dependenta nu inseamna ca altei persoane nu ii poate crea.
Recomandabil este sa vorbim cu medicul (dupa ce am citit prospectul de la medicamentul recomandat de el) despre orice nelamurire pe care o avem si sa nu ne "culcam pe o ureche", ca pot sa iau medicamente mai mult de 1-2 saptamani, fara a-mi crea dependenta, ca asa am auzit eu de la diverse persoane care au luat.
Nu toate medicamentele dau malformatii fetilor, probabil cele luate de dvs, nu aveau astfel de efecte adverse, sau perioada la care ati ramas insarcinata dupa ce ati intrerupt tratamentul, a depasit 1-2 luni.
In ceea ce priveste depresia: aceasta este o stare pe care orice om o poate avea la un moment dat si se numeste stare depresiva. Spre exemplu, se poate intampla sa ne trezim intr-o dimineata, sa nu putem sa ne dam jos din pat (sau sa nu vrem), sa ne gandim pesimist in acea zi, sa nu avem chef de nimic, sa avem o stare deplorabila, sa nu vrem sa vorbim cu nimeni, sau sa simtim nevoia sa plangem.
Dar de la aceste stari la tulburarea de comportament depresiva, sau diagnostcul de depresie, exisa diferenta ca aceasta stare (mentionata mai sus), se prelungeste pe o perioada mai lunga de timp, iar starile sunt mai profunde si mai complexe (la acestea adaugandu-se alte manifestari).
Expresia pe care ati folosit-o ca "nimeni nu este scutit indiferent de pregatirea profesionala", este mai degraba ca oamenii pot face depresii, nu profesia pe care o practici da depresie.

Numai bine.
Laura Saed
Psihoterapeut

Stimata doamna sau domnisoara psihoterapeut, nu am recomandat nimanui nimic fara indicatia unui medic specialist (daca ati citit bine probabil ca ati observat), ceea ce eu am postat aici a fost o experienta din viata mea pe care am depasit-o doar prin ajutor medical.In anul 1987 cand eu m-am imbolnavit, nici macar nu am auzit de denumirea de "psihoterapeut" iar locurile la Facultatile de psihologie, erau sub cifra 10, in vreo trei centre universitare.Asa ca eu nu am avut o alta oportunitate decat medicul specialist psihiatru si doar cateva medicamente din categoria celor utilizate in psihiatrie dintre care unele sunt acum considerate depasite.Vreau sa mai subliniez faptul ca in acea perioada am cunoscut in Spitalul de Psihiatrie Timisoara, pacienti care din nefericire erau intelectuali:medici, ingineri, studenti, etc in marea lor majoritate oameni tineri, si din aceasta cauza am tras concluzia ca depresia imbracand diferite forme, precum si alte boli psihice din categoria psihozelor majore, din acest punct de vedere chiar nu alege atunci cand se intampla sa te imbolnavesti.
Cu toate acestea, nu-mi dau seama de ce acum, cand exista psihoterapeuti, psihologi, o medicatie psihotropa extrem de mult diversificata oamenii depasesc tot mai greu depresia.Trag aceasta concluzie de pe acest forum unde multi spun ca au depresie sau fobii de peste un an.Este adevarat ca zilnic ne confruntam cu stari de stres, chiar nesiguranta zilei de maine este un factor important, generator de depresii.In legatura cu faptul ca aceste medicamente utilizate in psihiatrie ar da dependenta (sunt asistenta de farmacie iar sotul meu este farmacist primar) luate pe perioade scurte si la indicatia unui medic specialist psihiatru NU DAU NICI UN FEL DE DEPENDENTA.Chiar nu inteleg frica pe care o manifesta unii fata de acest gen de medicatie.Probabil ca cei mai multi se sperie de simptomele manifestate la inceputul tratamentului, cand ai impresia, datorita somnolentei marcate ca ajungi leguma dar dupa o saptamana (ma repet) nu mai simti decat starea de bine care dupa un somn foarte adanc chiar daca este indus incepe sa ia locul anxietatii.Ceea ce ma intristeaza este faptul ca noi, romanii nu avem educatia necesara de accepta ca psihologul, psihoterapeutul sau psihiatrul ca pe o necesitate, dimpotriva daca unii dintre semenii nostri apeleaza la acest gen de profesionisti sunt etichetati si tratati in mod diferit de societatea zilelor noastre.Atunci cand s-a aflat (in urma cu 22 de ani)ca am fost la asemenea spital(mai ales ca traiesc intr-o comunitate destul de mica )multi intrau in vorba cu mine doar pentru a verifica daca vorbesc coerent iar daca nu l-as fi intalnit pe sotul meu cu care am lucrat aproape doi ani, in timp ce luam tratamentul cat si dupa, vreau sa va spun sincer ca probabil nici astazi nu m-as fi casatorit.Este trist dar este adevarat.

sa-mi spuna si mie daca cineva a luat meprobamat si cum s-a simtit mie mi-a prescris dr neurolog pentru o luna de zile cu neuromultivit astept raspuns va multumesc

da am luat si eu ceva timp , este bun daca ti la recomandat un medic eu ma-m simtit ok , multa sanatate.

da mi la recomandat medicul neurolog doar pe o perioada de o luna de zile dumneavoastra cam cat timp ati luat consum si ceaiuri naturiste si tot degeaba de 6 luni ma lupt cu boala

oameni buni. orice psihoterapeut lucreaza cu materialul clientului. depinde de voi sa lucrati cu voi.

Referitor la postarea lui Arcturus 2008, sunt 100% de acord, dar cu un mic amendament.In China exista facultati de medicina traditionala, iar formarea unui medic urmeaza cam aceiasi pasi ca in Europa, respectiv 6 ani de facultate, internat, rezidentiat, etc.In Europa si America au aparut mari "specialisti" in medicina orientala, care au, in cel mai bun caz cursuri de 1-3 luni de acupunctura la activ(iar pe parafe si-au pus dr.X cu competente in acupunctura).Evident ca acesti asa zis specialisti sunt in cel mai bun caz niste escroci cu diploma(daca au una).Destul de trist ca li se permite sa practice, fara a avea o calificare, acupunctura.Ce parere ai avea daca o infirmiera, dupa un curs de 3 luni, s-ar apuca sa-si deschida un cabinet unde sa dea consultatii si sa prescrie tot felul de medicamente?Probabil ca, oriunde in lumea civilizata, ar fi arestata pt. inselaciune.De ce nu se procedeaza la fel cu acesti "specialisti" in acupunctura, presopunctura, etc., care de multe ori ne fac sa nu urmam sfatul medicilor calificati si bine intentionati, dar care, evident, nu pot face minuni?

buna seara citesc si nu imi vine sa cred sant bolnav de peste 20 de ani am fost in stare agravata.ma rog nu vreau sa va plictisesc, dupa ce am fost dat afara de un doctor docent deoarece spusele mele ar fi de domeniul sf...adjuncta dumnealui ma sfatuit sa merg acasa atat cat mai am de trait..1 saptamana.2.3 poate cu indulgenta cereasca o luna.am plans 2 zile deasupra copilului.am fost ajutat sa ma inbrac de sotie am mers la serviciu asa taras.din cand in cand mai am cate o criza au trecut 20 de ani iau meprobamat numai in caz de urgenta iar cand am crize?ori am facut exces de excitante ori am avut o disputa, incercati sa va tineti mintea ocupata..si nu faceti excese.[am fost internat 6 luni antidepresive.cadavru ambulant], deci.fiti doctorul organismuui dvs., scuze daca am deranjat.