Tentativa de suicid-tulburare schizotipala-ajutor!!!

Buna ziua,

Aceasta intrebare se adreseaza in special medicilor psihiatri sau psihologilor, dar orice sfat avizat este foarte binevenit. Acum cateva saptamani am postat un subiect referitor la tulburarea schizotipala, diagnostic pus mamei logodnicului meu si am primit unele lamuriri referitoare la manifestarile bolii, dar intrebarile referitoare la reactia sau mai bine spus lipsei de reactie pe care o are la tratament au ramas nelamurite, probabil nu am stiut cum sa le adresez. Pentru detalii va rog sa cititi prezentarea anterioara, nu vreau sa abuzez de spatiu repetand. Acesta este link-ul:

http://forum.romedic.ro/arataprod.php?id_cat=29&id_sub_cat=116&id_prod=17179

Aseara, cand a ajuns acasa, logodnicul meu si-a gasit mama stand la chiuveta cu robinetul pornit, uitandu-se la sangele care curgea dintr-o taietura foarte urata deasupra inchieiturii! Ea sustine ca s-a tatiat curatand ceapa. Ni se pare cam absurda aceasta explicatie, desi era ceapa pe masa. Eu nu am fost acolo, simpla mentionare a numelui meu provocand accese de furie si violenta, dar nici eu, nici el nu credem ca asa s-au intamplat lucrurile. Nu a mai spus nimic, nu a dat detalii. Manifestarile absente, tacerea si lipsa de reactie ne ingrijoreaza din ce in ce mai tare, ea avand deja 8 saptamani de tratament medicamentos si cate 3 sedinte de psihoterapie pe saptamana la care nu merge de bunavoie.
Nu stim ce se intampla si cum este posibil ca dupa atata timp sa nu avem nici un fel de reatcie pozitiva la acest tratament!!!
Suntem disperati si extrem de ingrijorati. Va implor ajutati-ne!!!
Va raman indatorata si va multumesc!
Cu stima,
Corina.

Buna ziua,
Am vazut ca imi era adresata o intrebare intr-un mesaj anterior al dv; imi cer scuze pentru ca nu v-am raspuns, de abia acum am citit mesajele dv.
Mama logodnicului dv nu pare a avea in acest moment o tulburare de personalitate. Probabil de fond o fi schizotipala. DAR, din ce ati povestit pina acum si in mesajul asta pare a fi franc psihotica. Nu stiu cu ce face tratament, ar fi important sa precizati. Pentru ca tratamentul acestor episoade se face in 90% din cazuri in spital, se trateaza destul de dificil, si, da, e posibil la 8 saptamini sa nu raspunda inca. In acest caz trebuie ori schimbat, ori crescuta doza ori altceva in functie de situatia particulara. Ce trebuia facut era dusa la spital atunci la momentul la care ati gasit-o asa; e ori o tentativa de suicid dar mai probabil un fel de comportament delirant dat fiind contextul.Ar fi internat-o atunci si lucrurile sint mai bine in felul asta. De obicei lucrurile astea nu trec de la sine. Spuneti-mi cu ce primeste tratament. Alte detalii: vi se pare ca aude vreodata voci, vorbeste incoerent, confunda persoanele cunoscute cu altele sau sa nu va recunoasca, probleme cu somnul, comportament bizar etc.
Multa sanatate,
Dr. Ileana Constantin
Medic rezident psihiatrie

Buna ziua,
Multumesc din suflet pentru raspuns. Momentan nu stiu exact ce pastile ia, o sa aflu de la logodnicul meu, eu nu am fost la ea si medicul care se ocupa de ea a interzis categoric orice contact intre noi, chiar si orice referinta la mine, chiar si mentionarea numelui meu ca sa nu "se produca daune iremediabile". Nici la telefon nu putem vorbi daca este de fata. Imediat ce aflu medicamentel va spun. Stiu ca s-au facut 2 tentative de a i se da ceva mai puternic si s-a umplut de besici pe tot corpul, asa ca s-a renuntat.
Nu stim daca aude sau nu voci pentru ca nu spune nimic dar are convingerea ca ea cunoate viitorul si stie totul despre altii - eu fiind acum obiectul acestei clarviziuni, desi nu ma cunoaste propriu-zis, dupa cum v-am spus; de foarte multe ori vorbeste incoerent, atunci cand o face, dar de cele mai multe ori are o privire fixa care trece prin orice si nu scoate un sunet si nu se misca. Cat despre un comportament bizar, da: se trezeste in toiul noptii si umbla prin casa, intr-o noapte logodnicul meu (care de cand a inceput calvarul doarme acolo, sotul ei plecand de acasa pt ca nu o suporta asa) s-a trezit cu ea pe marginea patului privindu-l fix. In acelasi timp se imbraca extrem de gros:ciorapi+pantaloni si bluze de toamna-iarna pentru ca ii este frig!!! Iar acum cateva saptamani s-a luat la bataie cu o colega de serviciu pe motiv ca nu a vrut sa porneasca aerul conditionat!
A fost vazuta de doi medici si ambii au spus ca internarea trebuie sa fie ultima solutie pt ca trebuie sa in contact permanent cu familia si realiatile cotidiene. Mie mi se pare ca ar fi mai sigur pentru ea sa fie internata pentru ca nu are cine sa o supravegheze: sotul, desi s-a mutat in apartamentul fiului, peste drum, nu vrea sa stea cu ea, face foarte rar vizite pentru ca ii este si frica de ea si, in general este mai "moale" si nu poate sa-i faca fata (ea l-a si atacat); logodnicul meu lucreaza de dimineata pana seara ca sa poata sustine financiar tratamentul si cheltuielile curente, ea avand un venit infim, iar eu nu am voie nici sa ma apropii de zona in care sta sa nu ii fac vreun rau. As fi dispusa sa stau cu ea dar atata timp cat lui i s-a spus asa, nu accepta si poate ca este ok asa, nici eu nu vreau sa o agit, sau sa o provoc in vreun fel pentru ca considera o provocare la adresa ei simpla mea existenta.
A venit la mine acasa, unde stateam amandoi, m-a insultat si injurat imposibil de reprodus sau imaginat de la un om de varsta ei si chiar a incercat sa ma loveasca pentru ca "exist in viata fiului ei". Acesta a fost momentul cand a realizat logodnicul meu ca are intr-adevar o probleme. Initial ne daduse pe amandoi afara din apartamentul in care stateam.. A inceput sa nege realitatea in sensul ca stia ca am fost amandoi la parintii mei si la o nunta impreuna acum un an, a spus ca nu este adevarat, desi aveam chiar expusa o fotografie din acea vacanta...Precizez ca relatia dureaza de mai bine de 3 ani si, desi am aflta ulterioa ca de la inceput nu i-a placut de mine, timp de aproape 2 ani imi trimitea prajituri duminica, mai ales cremes pt ca stia ca imi place... Deodata s-a intors cu 180 de grade fara sa fi avut vreun contact inafara de cele mentionate anterior.
Cu toate acestea, cand am sugerat sa fie internata, intr-o clinica privata, am adus argumente, dar a fost interpretata ca rea vointa. El nu vrea sa o interneze ca sa nu inceapa sa"imite" ce vede acolo si multe altele.
Sper ca nu v-am plictisit cu aceste detalii, dar sper sa va poata ajuta sa va faceti o idee mai clara. In aceste conditii nu mai stim cum sa o facem sa comunice cu noi, cu fiul, de fapt...
Acum a facut mancare, dupa 2 luni, necomestibila, dar de apreciat. Asta am luat-o noi ca un progres.. Nu stiu daca este sau nu.
Ni s-a spus ca va dura 6 luni in aceste conditii de tratament. Eu sper sa isi revina, nu stiu in ce masura, mi-as dori cat mai mare, dar as vrea sa stiu ce am putea face sa aiba o calitate a vietii decenta.
Inca o data va multumesc din suflet si sper ca nu am abuzat de timpul dumneavoastra cu atatea detalii.
De indata ce am informatii despre medicatie, le transmit.
Cu deosebita consideratie,
Corina.

Buna ziua,
Doamna, trebuie sa recunosc ca nu am auzit in viata mea asemenea sfaturi de la un psihiatru. Adica, sa vi se garanteze ca nu va mai avea nici o criza violenta, sa vi se spuna ca va dura 6 luni si apoi sa isi revina, sa vi se spuna sa nu o internati si ca dv puteti face "daune ireversibile"??! Doctorii astia care au vazut-o sint psihiatrii, sau alt fel de specialisti? In sfirsit. Cit despre imitat ce vede intr-o clinica...Credeti ca aia de acolo fac cu mult mai rau decit ea? In afara de asta inteleg ca financiar lucrurile nu stau minunat; dupa o internare tot tratamentul ar fi gratuit. Dar, lasind asta la o parte, de fapt, astfel de situatii sint aproape imposibil de gestionat acasa; ramin la ideea ca o internare ar fi lucrul necesar in primul rind pentru ea, apoi pentru fiul sau si apoi pentru dv. Puteti sa imi scrieti oricind doriti si cind aveti info despre medicatie, spuneti-mi ca sa discutam.
Multa rabdare si numai bine,
Dr.Ileana Constantin

Buna Ziua,
Va multumesc din suflet pentru tot ce mi-ati spus. Si mie mi s-a parut extrem de ciudat... nu sunt specialist, dar logica imi spune si mie ca prin aceste interdictii nu se obtine decat o situatie extrem de manipulatorie si o confirmare a ideilor ei, in nici un caz nu poate duce la integrarea in realitate, pentru ca "realitatea" pe care ea o vede este ca fiul s-a nutat din nou cu ea dupa 15 ani si nu mai are contact cu mine, deci exact ceea ce ea isi doreste... Adica in loc sa fie ajutata mi se pare ca este mai adanc cufundata in lumea ei paralela. Ii voi arata logodnicului meu si ceea ce ati spus dumneavoastr si sper sa inteleaga.
Domnisoara medic psihiatru care se ocupa de ea a inceput tot tratamentul prontr-o "observatie" care mie mi-a spulberat orice incredere si anume ca mama luieste unul dintre FOARTE PUTINII oameni la care le creste colesterolul de la stres!!!! (a cerut sa vada analize la inceput). Nu am cunostinte in domeniu, dar mai citesc si eu si urmaresc emisiuni cu teme medicale si eu stiu ca tuturor ne creste colesterolul de la stres. Iar solutia pentru a evita un infafarc sau altceva este sa fie tinuta departe de mine...
Inca nu am informatii despre medicatie, dar revin cu ele.In cazul de fata nu stiu daca va avea sau nu vreo reactie pozitiva, in sensul de a accepta realitatea, desi domnisoara medic i-a spus logodnicului meu ca a inceput sa vorbeasca mama lui in timpul sedintelor, ca este pe calea cea buna si sa nu se mai implice atat de mult in viata ei, sa o lase sa si-o traiasca cum doreste, dar sa-i suna ce noi doi ne vedem si ca ea va accepta asta si-si va reveni. Aseara, la auzul numelui meu a reactinat la fel... nici o imbunatatire. Eu sper ca lucrurile se vor imbunatati, totusi.
Oricum, desi sunt o persoana foarte hotarata si sigura pe mine, simt ca am nevoi de ajutor in aceasta situatie. Incerc sa il sustin si, desi am foarte mare grija la ce si cum spun sa nu las loc de interpretare, incerc sa mentin o nota de optimism pentru nu sunt omul care sa se lase invins vreodata. Caut solutii si, daca ceea ce mi-ati spus dumneavoastra nu va avea efectul scontat, voi avea nevoie de ajutorul dummeavoastra sa pot scoate ceva bun din ceva dezastruos.
Puteti sa-mi spuneti Corina, am 27 de ani si ma simt mai aproape de cineva daca imi spune pe nume...
Cu toata stima,
Corina

Sigur, Corina, astept stiri de la tine in legatura cu medicatia si situatia in general. Daca preferi, poti sa imi scrii -
Numai bine,
Ileana Constantin

Lasati doamna sinuciderea ! Ce Dumnezeu ?! Suntem oameni seriosi !
Am facut un nou topic - > Gratuit: etcetera, etcetera.
Cititi si voi cu atentie.
Cu drag,
Clara
:-)

sarut mana doamna doctora Ileana Constantin Eu sunt Ciocan, v-am mai scris .mi s-a pus diagnosticul de tulburare schizotipala(la punerea diagnosticului a fost in urma urmatorului simtom:mi se parea ca sunt urmarit de un coleg de camin, care imi transmitea telepatic ca vine acasa la mine ca sa ma omoare;atunci am fugit de acasa pe campuri, prin padure convins ca acesta e in urma mea ca sa ma omoare;si asta mi-o transmitea telepatiatunci mi s-a pus diagnosticul de tulburare scizotipala sau dupa alt medic:psihoza discordanta.Tratamentul pa care il iau acum este urmatorul:fluanxol(o fiola/la 2 saptamani), Levomepromazin(jumate seara si jumate dimineata), doxepin(2 seara), nitrazepam seara, rivotril(jumate seara si un sfert dimineata)romparkin, pentru a controla efectele negative ale fluanxolului,.Am periopade cand nu imi este teama si perioade cand am o teama f mare de tot si de toate, o frica de ce s-ar putea intampla in viitor, o teama generalizata.Doctorul meu mi-a recomandat ca in perioadele astea de frica sa iau si la pranz jumate de Levomepromazin si jumate de Rivotril.Ce parere aveti de tratament, si ce credeti teama aceasta anunta un nou epison din acesta psihotic sau cum s-o numi?Va multumesc din suflet