Tanatofobie de la TSPT
Buna ziua,
Am 29 de ani si cred ca sufar de ceea ce se numeste "tanatofobie", adica frica nejustificata de moarte. Recent am trecut prin cateva evenimente cu legatura, respectiv moartea unui prieten de familie (la care se pare ca am tinut mult, acesta fiind factorul declansator), moartea unei rude si moartea unui profesor de facultate. Toate aceste evenimente au avut loc in interval mai scurt de o luna.
Dupa primul eveniment am intrat direct in stres post-traumatic, cu stare de anxietate permanenta, atacuri de panica, dificultati de respiratie si tot tacamul. Dupa ce simptomele s-au mai estompat, am trecut usor-usor la aceasta obsesie ca voi muri si eu in curand. Ba chiar mi-am fixat si o data pe care eu am vazut-o probabila, punand cap la cap mai multe ganduri si intamplari. Acum, data aceea se apropie si sunt din ce in ce mai tensionat. Si aceasta se produce in mod inexplicabil, dat fiind faptul ca in credinta si ideologia mea de viata moartea nu este sfarsitul. De fapt cred ca cel mai mult ma tem de suferinta pe care ar produce-o moartea mea familiei.
In fine, daca mi se intampla sa nu mor la data "stabilita", adica pe 6 iunie, ma tem ca vor urma si alte "deadline-uri" pe care mintea mea le va impune. Sunt destul de ingrijorat, fiind si in perioada de sesiune, nu ma pot concentra la studiu, gandurile fiind axate numai pe acest aspect. Avand in vedere faptul ca inca sunt student si posibilitatile materiale sunt limitate, imi puteti recomanda un psiholog/psihiatru care ma poate ajuta sa depasesc aceasta "criza"?
Va multumesc!
Am 29 de ani si cred ca sufar de ceea ce se numeste "tanatofobie", adica frica nejustificata de moarte. Recent am trecut prin cateva evenimente cu legatura, respectiv moartea unui prieten de familie (la care se pare ca am tinut mult, acesta fiind factorul declansator), moartea unei rude si moartea unui profesor de facultate. Toate aceste evenimente au avut loc in interval mai scurt de o luna.
Dupa primul eveniment am intrat direct in stres post-traumatic, cu stare de anxietate permanenta, atacuri de panica, dificultati de respiratie si tot tacamul. Dupa ce simptomele s-au mai estompat, am trecut usor-usor la aceasta obsesie ca voi muri si eu in curand. Ba chiar mi-am fixat si o data pe care eu am vazut-o probabila, punand cap la cap mai multe ganduri si intamplari. Acum, data aceea se apropie si sunt din ce in ce mai tensionat. Si aceasta se produce in mod inexplicabil, dat fiind faptul ca in credinta si ideologia mea de viata moartea nu este sfarsitul. De fapt cred ca cel mai mult ma tem de suferinta pe care ar produce-o moartea mea familiei.
In fine, daca mi se intampla sa nu mor la data "stabilita", adica pe 6 iunie, ma tem ca vor urma si alte "deadline-uri" pe care mintea mea le va impune. Sunt destul de ingrijorat, fiind si in perioada de sesiune, nu ma pot concentra la studiu, gandurile fiind axate numai pe acest aspect. Avand in vedere faptul ca inca sunt student si posibilitatile materiale sunt limitate, imi puteti recomanda un psiholog/psihiatru care ma poate ajuta sa depasesc aceasta "criza"?
Va multumesc!
5 comentarii
Buna seara,
Daca sunteti din Bucuresti puteti lua trimitere de la medicul de familie si puteti veni la o evaluare psihologica in care vom vedea care sunt cauzele (este posibil sa fie foarte diferite de ceea ce credeti dumneavoastra) si vom gasi si cele mai bune solutii de rezolvare a situatiei.
Daca nu sunteti din Bucuresti puteti urma acelasi traseu dar adresandu-va unui spital de psihiatrie din apropierea dumneavoastra. Recomandarea de a merge la un spital de psihiatrie este datorata faptului ca acolo veti gasi psihologi cu experienta si evaluarea va fi gratuita.
Daca sunteti din Bucuresti puteti lua trimitere de la medicul de familie si puteti veni la o evaluare psihologica in care vom vedea care sunt cauzele (este posibil sa fie foarte diferite de ceea ce credeti dumneavoastra) si vom gasi si cele mai bune solutii de rezolvare a situatiei.
Daca nu sunteti din Bucuresti puteti urma acelasi traseu dar adresandu-va unui spital de psihiatrie din apropierea dumneavoastra. Recomandarea de a merge la un spital de psihiatrie este datorata faptului ca acolo veti gasi psihologi cu experienta si evaluarea va fi gratuita.
Buna seara,
Va multumesc pentru raspuns. Sunt din Bucuresti. Stiam ca evaluarile psihologice nu sunt decontate de casa de asigurari, ba mai mult decat atat eu sunt asigurat la OPSNAJ si apar tot felul de dificultati atunci cand trebuie sa vizitez un specialist (lipsa de fonduri sau imposibilitatea acceptarii biletului de trimitere OPSNAJ).
Va multumesc pentru recomandare. Nu ma sperie o vizita la un spital de psihiatrie, stiu ca inca sunt rational si constient de starea in care ma aflu. Ma tem insa de un eventual atac de panica din ziua respectiva, iar situatia cu stresul examenelor vine doar ca sa amplifice intreaga mea labilitate. Chiar as avea nevoie sa vorbesc cu un specialist.
Va multumesc pentru raspuns. Sunt din Bucuresti. Stiam ca evaluarile psihologice nu sunt decontate de casa de asigurari, ba mai mult decat atat eu sunt asigurat la OPSNAJ si apar tot felul de dificultati atunci cand trebuie sa vizitez un specialist (lipsa de fonduri sau imposibilitatea acceptarii biletului de trimitere OPSNAJ).
Va multumesc pentru recomandare. Nu ma sperie o vizita la un spital de psihiatrie, stiu ca inca sunt rational si constient de starea in care ma aflu. Ma tem insa de un eventual atac de panica din ziua respectiva, iar situatia cu stresul examenelor vine doar ca sa amplifice intreaga mea labilitate. Chiar as avea nevoie sa vorbesc cu un specialist.
Așa cum ți-a spus și colegul e bine să mergi într-un spital de psihiatrie pentru că ai posibilitatea să te vadă și psihiatru și psiholog pentru un diagnostic sigur.
Dacă vei primi tratament e bine să faci în același timp și psihoterapie, de obicei psihoterapia cognitiv-comportamentală dă rezultate mai rapide.
Faptul că decesele din ultima vreme te-au influențat negativ arată că ai o structură fragilă, cu scheme cognitive disfuncționale care au reacționat rapid când au fost stimulate de evenimentele la care ai fost martor. E important să-ncerci să-ți stopezi gândurile negative pentru că de modul cum gândești și verbalizezi îți determini funcționarea. Faptul că îți repeți că îți e teamă de un atac de panică și percepi examenele ca un factor de stres, nu face decât să stai într-o permanentă alertă și să îți provoci acele stări. Încearcă să nu mai vezi în examen o sursă de stres ci o provocare prin care să îți demonstrezi că poți și să vezi cât ai evoluat. Un examen picat nu-i neapărat o nenorocire, ci îți spune că mai ai de muncit pentru a atinge un anumit barem. Gândește-te la un sportiv care nu reușește să se clasifice în finală, dar muncește în continuare și nu se lasă până nu obține titlul la care visează.
Oricâte întâmplări ai pune cap la cap, nu ai de unde să știi când ai să mori tu, nimeni nu știe asta, nici cei mai buni medici nu pot aproxima o dată a morții, nici măcar pentru cei în comă, nu-ți atribui niște supra puteri, pentru că nu ai cum să le ai.
Nu spui la ce facultate ești, dar dacă încerci să te vizualizezi la sfârșitul facultății făcând ceva ce-ți place și considerând examenele trepte pentru a ajunge la scopul tău, nu ți se vor mai părea așa de grele. Orice obiectiv atins este prețuit mai mult atunci când știi că ai făcut eforturi să-l atingi.
La 29 de ani ai resurse să poți depăși orice obstacol. Important este să fii conștient de acest lucru și să-ți activezi și resursele aflate în stare latentă.
Dacă vei primi tratament e bine să faci în același timp și psihoterapie, de obicei psihoterapia cognitiv-comportamentală dă rezultate mai rapide.
Faptul că decesele din ultima vreme te-au influențat negativ arată că ai o structură fragilă, cu scheme cognitive disfuncționale care au reacționat rapid când au fost stimulate de evenimentele la care ai fost martor. E important să-ncerci să-ți stopezi gândurile negative pentru că de modul cum gândești și verbalizezi îți determini funcționarea. Faptul că îți repeți că îți e teamă de un atac de panică și percepi examenele ca un factor de stres, nu face decât să stai într-o permanentă alertă și să îți provoci acele stări. Încearcă să nu mai vezi în examen o sursă de stres ci o provocare prin care să îți demonstrezi că poți și să vezi cât ai evoluat. Un examen picat nu-i neapărat o nenorocire, ci îți spune că mai ai de muncit pentru a atinge un anumit barem. Gândește-te la un sportiv care nu reușește să se clasifice în finală, dar muncește în continuare și nu se lasă până nu obține titlul la care visează.
Oricâte întâmplări ai pune cap la cap, nu ai de unde să știi când ai să mori tu, nimeni nu știe asta, nici cei mai buni medici nu pot aproxima o dată a morții, nici măcar pentru cei în comă, nu-ți atribui niște supra puteri, pentru că nu ai cum să le ai.
Nu spui la ce facultate ești, dar dacă încerci să te vizualizezi la sfârșitul facultății făcând ceva ce-ți place și considerând examenele trepte pentru a ajunge la scopul tău, nu ți se vor mai părea așa de grele. Orice obiectiv atins este prețuit mai mult atunci când știi că ai făcut eforturi să-l atingi.
La 29 de ani ai resurse să poți depăși orice obstacol. Important este să fii conștient de acest lucru și să-ți activezi și resursele aflate în stare latentă.
Bună seara doamnă,
Vă mulțumesc din suflet pentru răspunsul dumneavoastră! Am o programare pe data de 11 iunie la un medic psihiatru. Vreau să vă întreb, din experiența dumneavoastră, există vreo probabilitate ca acest simptom al anxietății să vină pe fond endocrinologic? Nu am precizat în mesajul inițial dar starea mea generală mai include și dificultați de înghițire, gât uscat, voce răgușită, amețeală, transpirație abundentă, senzație de sufocare, dureri ale musculaturii și încheieturilor, toate apărute în general seara și manifestându-se în "valuri". Adică jumătate de oră mă simt foarte rău, apoi îmi trece dintr-odată.
În acest sens am și o programare la Endocrinologie, dar abia pe 18 iunie.
Vă mulțumesc pentru ajutor!
P.S. Uitasem să precizez faptul că dimineață mă trezesc excelent, dar nu ține decât 15-20 de minute și apoi începe această stare, care trece pe parcursul zilei și revine seara cu precădere.
Vă mulțumesc din suflet pentru răspunsul dumneavoastră! Am o programare pe data de 11 iunie la un medic psihiatru. Vreau să vă întreb, din experiența dumneavoastră, există vreo probabilitate ca acest simptom al anxietății să vină pe fond endocrinologic? Nu am precizat în mesajul inițial dar starea mea generală mai include și dificultați de înghițire, gât uscat, voce răgușită, amețeală, transpirație abundentă, senzație de sufocare, dureri ale musculaturii și încheieturilor, toate apărute în general seara și manifestându-se în "valuri". Adică jumătate de oră mă simt foarte rău, apoi îmi trece dintr-odată.
În acest sens am și o programare la Endocrinologie, dar abia pe 18 iunie.
Vă mulțumesc pentru ajutor!
P.S. Uitasem să precizez faptul că dimineață mă trezesc excelent, dar nu ține decât 15-20 de minute și apoi începe această stare, care trece pe parcursul zilei și revine seara cu precădere.
Până nu-ți face investigații la endocrinologie, nu ai cum să știi. Așteaptă să vezi rezultatul investigațiilor. Și încearcă să nu te mai gândești la ce va fi. Pentru orice problemă care apare e important să iei decizia de a o rezolva. Iar tu primul pas l-ai făcut.Important e să te ții de programări, iar când ai un diagnostic să urmezi sfatul medicilor.
Dacă psihicul e bun, se grăbește vindecarea. Temerile și gândurile negative fac rău și stagnează de multe ori și efectul medicamentelor.
Dacă psihicul e bun, se grăbește vindecarea. Temerile și gândurile negative fac rău și stagnează de multe ori și efectul medicamentelor.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 51Am inceput sa ma panichez ca am vreo boala grava
- 3Anxietate, atacuri de panica, stres post-traumatic
- 4Mi-e frica mare de moarte
- 6Frica de moarte permanenta
- 8Tanatofobie.Mi-e frica tare de moarte de mic copil.
- 1Sunt disperat.Cunm scap de tanatofobie!??
- 14Cine mă scăpa de tanatofobie mă scăpa chiar de moarte
- 34Cum sa mă vindec de tanatofobie?(frica exagerata de moarte)
- 1Oficial care e tratamentul pentru tanatofobie?
- 3Mi-e frica mult de moarte și chiar și sa adorm în fiecare noapte
- 4Cum pot sa scap de anxietatea și gândurile negative?
Mai multe informații despre: Tulburarea post-traumatica de stres frica de moarte
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: