stari de somnolenta.tulburari de comportament:(
Buna ziua..am un prieten care ia urmatoarele medicamente..la inceput lua solian cu carbamazepina..apoi nu a mai luat aceste medicamente si a continuat cu stilnox, imovane iar acum ia seroquel si depakin.va rog mult sa ma ajutati si sa-mi spuneti ce anume ar putea avea pt ca el spune ca are probleme cu somnul si atat dar eu sunt sigura ca el a suferit candva o depresie..mentionez ca ia aceste medicamente mai ales solian de ceva ani...de asemenea se confrunta din ce am observat eu cu stari de nervozitate agitatie..si as spune si tulburari de comportament si de personalitate.
8 comentarii
depakinul se ia numai in epilepsie.I l_a recomandat medicul?
da..toate sunt luate la recomandarea medicului...dar nu cred ca ar avea epilespie pt ca in 2 ani mi-as fi dat seama pt ca stiu cum se manifesta...:(
E dificil de "ghicit" diagnosticul in functie de medicamentele prescrise (daca astea sunt toate).
Este posibil ca afectiunea pentru care a fost tratat initial (solianul este antipsihotic) sa se fi modificat pe parcurs, ceea ce a necesitat schimbarea medicatiei la un moment dat.
In tot cazul, este destul de firesc ca prietenul tau sa iti ofere acele explicatii pe care el le poate tolera (si constientiza). Nu este usor pentru o persoana care se afla sub tratament psihiatric sa faca public acest lucru, pentru ca reactia generala a celor din jur este aceea de autoprotectie si respingere. Dar si aceasta reactie este una naturala, umana, de autoconservare...
Cu alte cuvinte, este normal ca el sa fie cel care decide cat anume sa iti dezvaluie din conditia lui, la fel cum este normal ca tu sa fii pusa in tema in legatura cu anumite reactii imprevizibile ce te pot afecta in mod direct.
Cred ca intr-o relatie de prietenie bazata pe respect, afectiune neconditionata, acceptare si toleranta se poate ajunge la dezvaluirea unor adevaruri atat de delicate.
Este posibil ca afectiunea pentru care a fost tratat initial (solianul este antipsihotic) sa se fi modificat pe parcurs, ceea ce a necesitat schimbarea medicatiei la un moment dat.
In tot cazul, este destul de firesc ca prietenul tau sa iti ofere acele explicatii pe care el le poate tolera (si constientiza). Nu este usor pentru o persoana care se afla sub tratament psihiatric sa faca public acest lucru, pentru ca reactia generala a celor din jur este aceea de autoprotectie si respingere. Dar si aceasta reactie este una naturala, umana, de autoconservare...
Cu alte cuvinte, este normal ca el sa fie cel care decide cat anume sa iti dezvaluie din conditia lui, la fel cum este normal ca tu sa fii pusa in tema in legatura cu anumite reactii imprevizibile ce te pot afecta in mod direct.
Cred ca intr-o relatie de prietenie bazata pe respect, afectiune neconditionata, acceptare si toleranta se poate ajunge la dezvaluirea unor adevaruri atat de delicate.
Va multumesc pentru raspuns...intr-o oarecare masura m-am mai lamurit..e clar deci ca doctora la care el se duce este psihiatru...oricum..nu stiu daca ii voi mai putea fii alturi pentru ca nu ma lasa si prin starile lui de nervozitate ma indeparteaza si mai mult de el...a dat in mine pana acuma de 4 ori fara nu motiv anume..se enerveaza din orice..nu cred ca voi mai putea rezista in conditiile in care el nu ma lasa sa-l ajut si sa-i fiu aproape neconditionat.
Asa este. Siguranta ta este foarte importanta, si deja ti-a fost afectata in mod repetat. Ideal ar fi sa poti vorbi cu cineva din familia lui care stie mai multe despre boala lui si cum se manifesta, sau chiar cu psihiatrul ce il are sub observatie, daca acest lucru este posibil (acesta te poate informa, fara sa dezvaluie aspectele confidentiale din relatia medic-pacient).
Trebuie sa stii care ii sunt limitele de reactie si comportament, dincolo de care incepe sa se simta amenintat si devine agresiv.
La fel, este important sa recunosti semnele care anunta apropierea de aceste limite.
Atata vreme cat relatia voastra de prietenie respecta aceste conditii impuse de starea lui, cred ca lucrurile pot merge spre bine.
Trebuie sa stii care ii sunt limitele de reactie si comportament, dincolo de care incepe sa se simta amenintat si devine agresiv.
La fel, este important sa recunosti semnele care anunta apropierea de aceste limite.
Atata vreme cat relatia voastra de prietenie respecta aceste conditii impuse de starea lui, cred ca lucrurile pot merge spre bine.
exact asta am vrut sa si fac...sa pot vorbi cu doamna doctor la care este..sau macar cu mama lui sa-mi explice exact..dar atat el cat si mama lui au negat..asta este...trebuiau sa se gandeasca ca din moment ce acceptasem aceasta relatie imi asumasem anumite riscuri..au trecut 2 ani deja...asta este nu am decat sa ma indepartez de el si din pacate cu "ajutorul" lui...sunt foarte deprimata..multumesc inca odata pentru toate sfaturile date.
Este posibil sa ascunda anumite lucruri tocmai din teama ca daca le-ai afla s-ar putea sa te indepartezi. Desi, in doi ani de zile, ti-ai dat seama si singura ca exista niste probleme a caror existenta este negata.
Dupa atata vreme in care i-ai stat alaturi, cred ca ti-ai castigat dreptul la o discutie deschisa si responsabila. Or, daca acest drept iti este negat, se ajunge la o situatie nefavorabila tie si calitatii relatiei.
Probabil ca ai ajuns in punctul in care trebuie sa iei o decizie si sa schimbi starea de lucruri actuala, ca sa te poti bucura si tu de viata.
Succes!
Dupa atata vreme in care i-ai stat alaturi, cred ca ti-ai castigat dreptul la o discutie deschisa si responsabila. Or, daca acest drept iti este negat, se ajunge la o situatie nefavorabila tie si calitatii relatiei.
Probabil ca ai ajuns in punctul in care trebuie sa iei o decizie si sa schimbi starea de lucruri actuala, ca sa te poti bucura si tu de viata.
Succes!
Inca odata va multumesc din inima pentru aceste cuvinte si sfaturi..eu chiar nu mai discutasem cu nimeni aceste lucruri pentru ca speram ca le voi putea face fata singura..insa lucrurile au luat o intorsatura neasteptata, , , nu imi ramane decat sa ma resemnez si sa astept sa-mi treaca ceea ce simt pentru el si de asemenea imi va ramane gustul amar din faptul ca am fost oarcum neputincioasa in a-l ajuta si a-l convinge sa ma lase sa-i fiu alaturi...oricum eu cred ca nici el nu constientizeaza prea bine ce are nu vrea sa-si recunoasca lui insusi si sa-si accepte handicapul...numai bine va doresc!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 18Tulburari obsesivo-compulsive (OCD). Exista medici in Cluj care trateaza aceasta boala?
- 3stare de oboseala profunda, nu-si da seama ce-i cu el
- 3oboseala, somnolenta pe tot parcursul zilei
- 2cum pot convinge (sau forta) un tanar de 19 ani sa se consulte psihologic sau psihiatric?
- 8dureri cap, muschi, oase, moleseala, somnolenta
- 2somn in exces
- 5soacra ma distruge din punct de vedere moral
- 4Diagnosticare narcolepsie sau afectiune similara
- 7endocrinolog sau psiholog?
- 8Oboseala inexplicabila
- 9retard psihic sever
- 2comportament normal sau anormal?
- 2schimbare brusca de comportament
- 4subiect comportament deviant al unei adolescente de 16 ani.
- 3Dureri de cap, somnolenta, stari de greata-EXCLUS SARCINA
- 0dureri de cap, somnolenta
- 0Tulburare de comportament/ personalitate multipla/ caracter diferit.
- 0Somnolenta, dureri de cap zgomote in urechi
Mai multe informații despre: Somnolenta tulburarea de comportament
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: