Stare de derealizare sub tratament la primul episod psihotic

Am facut un episod psihotic insa in cei doi ani de la tratament, am avut de 5-6 ori o stare in care mi se parea ca totul in jur este foarte ciudat. Si am aflat ca starea se numeste derealizare.

Eu presupun ca poate am luat ceva substanta care a anulat efectul antipsihoticului. Deci eu ma gandesc ca n-a mai fost suficienta substanta anti-psihotica in sange. Imi fac griji: oare asta inseamna ca nu-mi voi reveni din episodul psihotic?

Bună, din nou,
despre ce antipsihotic este vorba? Ba da, vă veți reveni, starea de derealizare nu este prezentă permanent, fiecăruia ni se pare, câteodată, că lumea e puțin cam bizară, nu-i o noutate pentru vremurile pe care le trăim, mai ales când este vorba de oameni cu o sensibilitate aparte.

Buna Lena,
nu trebuie sa iti faci griji(deoarece ajungi sa te stresezi si mai tare, crescand anxietatea), derealizarea/depersonalizarea nu produce efecte care sa-ti dauneze fizic. Daca ai senzatii cum ca, lumea din jurul tau nu este reala, ca oamenii nu sunt defapt oameni ci un fel de marionete sau ca si cand ai trai intr-un vis, acestea sunt simptomele tipice ale derealizarii. De depersonalizare nu pot sa vorbesc deoarece eu nu am trait-o, insa din cercetari este des intalnita in episoadele de derealizare.
La mine a inceput totul cu un atac de panica, fara nici un motiv, declansat in timpul orelor de curs. Aceste atacuri de panica m-au tinut timp de 3 saptamani, zilnice, uneori chiar de multiple ori pe zi. Plangeam fara motiv si nu voiam sa iau contact cu nimeni, pana cand am primit vestea ca una dintre cele mai importante persoane pentru mine a facut un infarct.dupa 3 zile de stat in spital persoana a murit iar eu am intrat in soc, a doua zi de dupa inmormantare intrand puternic in simptomele de depersonalizare, care timp de 2 zile intregi nu s-au oprit, am inceput sa delirez, nu am putut sa dorm o secunda din cauza panicii si a fricii de a visa. A urmat o saptamana de calvar pentru mine, in care orice lucru, incluziv uitatul la telefon imi declansa un atac de panica. Din teama de a nu innebuni nu am zis nimanui, dar frica a ajuns la asa un nivel de nu puteam sa ma ridic din pat...momentu in care am decis sa imi sun mama, care spre norocul meu este medic, si sa ii spun ce simptomatologie am. Fiind cardiolog, nu stia despre ce este vorba insa m-a programat la psiholog, o prietena de a ei, care din primele cuvinte a stiut exact despre ce este vorba, atunci afland si eu prima oara despre derealizare. Mi-a fost prescris tratament medicamentos ( Arketis si Xanax) pe care l-am luat, efectele simtindu-le deabia dupa cateva zile.
A trecut o luna jumatate de atunci, inca ma lupt cu senzatiile, care acuma pot spune ca sunt la un nivel infim, viata mea revenind la normal.
Nu esti singura, depersonalizare si derealizarea sunt simptome ale anxietatii severe, cu care se confrunta multa lume. Nu-ti fie frica sa ceri ajutor si cel mai important inconjuara-te cu persoanele dragi, care te vor ajuta imens in recuperare. Drumul nu este usor, dar trebuie sa fi puternica! Mergi la psihiatru/psiholog si discuta in detaliu cu acestia care este simptomatologia.
Viata este frumoasa, avem doar una si merita traita din plin!
Iti doresc cu tot dragul sa te faci bine!

Ai iesit din episodul psihotic acum 2 ani. Starile de derealizare tin mai mult de anxietate. Stai linistita.
Mai vin, mai pleaca. Incearca sa nu faci efort intens fizic sau mental.

Multumesc mult Pudi si Clara_p. Multumesc Lui Dumnezeu n-am mai avut de vreo 2 luni stari de derealizare. Acum intr-o luna cica o sa scad tratamentul.

Trumite-mi mesaj pe privat cu mailul tau.
Am gasit o carte de psihiatrie cu psihozele in bolile care te intereseaza.