Episod psihotic..

Buna seara!In urma cu 8 luni prietenul meu a fost internat fortat si diagnosticat cu episod psihotic acut.Familia a chemat salvarea pt ca plangea foarte mult, ameninta ca se omoara..spunea ca a fost umilit de niste persoane, ca au ras de el..etc.In prima faza eu l-am crezut si am 'condamnat' oarecum faptul ca l-au internat.in spital i s-a administrat depakine, seroquel si diazepam.Bun, a luat tratam cam o luna de zile si am hotarat sa-l duc la Bucuresti..acolo..toate bune.I s-a spus ca tratamentul este f puternic si cu o schema l-a intrerupt.Incet, incet am inceput sa realizez ca are intr-adevar ceva probleme..pt ca avea anumite fixatii.spunea ca il urasc vecinii si vor sa-i faca rau.A inceput sa vorbeasca ff incet(sa nu-l auda vecinii), pe calculator nu mai intra de teama ca 'dusmanii' pot intra in calculatorul lui.si are si halucinatii auditive (el e foarte convins ca vocile sunt ale vecinilor, nu ca sunt halucinatii)..nu iese afara din casa cu lunile.iese doar cu mine..insa nu stam in acelasi oras..deci iese doar cand am eu posibilitate sa ajung.Acum o luna am reusit sa-l convingem sa mearga la spital..a refuzat internarea insa i-au dat acelasi tratam ca la prima internare.Ideea este ca zilnic imi spune ca nu ii e bn.Are ameteli, doarme f mult si tot timpul este suparat, indispus...Si vrea sa renunte la tratament.Ce e de facut?Chiar nu mai stiu cum sa procedez..nu stiu cum sa ma comport cu el..nu stiu unde sa-l mai duc.Imi cer scz si pt incoerenta comentariului..dar m-a epuizat f tare situatia asta..si neputinta.Nu stiu cum sa-i readuc zambetul pe buze...nu mai stiu ce sa fac :((

din cate spui, sunt semne de schizofrenie ( probabil paranoida ), avand simptome preponderent pozitive, dar si negative. este net-ul plin de exemple si descrieri ; din fericire sau din pacate.
in ceea ce priveste drumul inapoi ( insanatosirea ), catre persoana pe care ai cunoscut-o initial, cu siguranta nu va fi scurt si usor, asta vorbind din perspectiva optimista.

Suspect de schizofrenie paranoida, boala pe viata, pentru care trebuie sa ia medicamente pe viata.

Nu se intrerupe tratamentul deoarece apare episodul psihotic.

De dormit, doarme de la medicamente, e firesc. Pt indispozitie sa ii sugereze doctorului sa i prescrie un antidepresiv.

Nu li se recomanda unor persoane cu astfel de boala copii deoarece pot mosteni boala parintelui sau alta boala psihica.

Este o lovitura pentru mine.il iubesc si imi doream o familie cu el :(Comportamentul fata de mine nu s-a schimbat..la sentimente ma refer, insa..:(Imi este mie f greu sa accept ca sufera de boala asta..el nici nu vrea sa auda.Ba mai mult, vrea sa intrerupa iar tratamentul.Nu stiu cum sa-l conving sa nu faca asta.El crede ca daca ne mutam amandoi si pleaca din blocul ala, o sa-si revina.Trist!!!

Termenul de iubire astazi are conotatii diferite...
Nu stiu daca o persoana cu un astfel de diagnostic poate fi iubita intr-atat incat sa nu il parasiti niciodata.

La reducerea sau renuntarea la medicamente va face epsiod mai devreme sau mai tarziu si acest lucru se va sfarsi tot cu internare. E mai bine sa nu faca episoade si sa ia tratament de intretinere.

Persoanele cu astfel de boli se simt cumplit de singure daca nu au partener.

Da, fac tot posibilul sa-i inteleg starile..si ma repet, neputinta ma termina.Eu constientizez urmarile intreruperii tratamentului, insa el nu.Problema este ca nu reusesc sa-mi mai gasesc cuvintele cu care sa-l conving si in acelasi timp sa nu-l ranesc.Inca nu se discuta de schizofrenie...eu ii spun ca este vorba de o depresie severa si trebuie sa urmeze tratamentul.Imi este teama sa-i spun altceva..pt ca si asa spune ca isi doreste sa moara.Este o situatie dificila.Am auzit ca ar exista anumite injectii care inlocuiesc medicamentele..si ca se face una pe luna..E adevarat?

E adevarat. Sa vb. cu medicul. Sa faca o injectie o data pe luna.

Problema nu e ca tre sa il convingeti, ci ca tre sa il faceti sa constiezeze boala.

Spuneti ca ati vorbit cu un doctor care a zis ca la boala lui, daca nu ia medi, face episod si intra in spital. El e cel care decide. Explicati-i ca asa se comporta aceasta boala. Sunt tineri care o au de 5 ani, 10 ani, 20 de ani. Merg inainte, in general ingrijiti de parinti. Daca nu pot lucra, asta e viata, nu lucreaza si trec asa prin viata. Isi fac pensie pe caz de boala 400 lei.

Multumesc pt raspunsuri, Clara!O sa vb cu medicul..o sa fac tot ce sta in puterea mea..desi imi este f teama ca eforturile mele sunt inutile.Si imi este foarte teama sa nu raman fara el..

Asta nu tine decat de dv.