Sindromul maniaco depresiv
Bună!
Acest sindrom “maniaco depresiv” cum se manifestă? se enervează ușor acești oameni ? Mereu vor să fie mai buni ca ceilalți și îi umilesc? Nu le convine nimic?
Vă mulțumesc !
Acest sindrom “maniaco depresiv” cum se manifestă? se enervează ușor acești oameni ? Mereu vor să fie mai buni ca ceilalți și îi umilesc? Nu le convine nimic?
Vă mulțumesc !
9 comentarii
Bună!
Termenul „maniaco-depresiv” a fost înlocuit în terminologia medicală actuală cu „tulburare bipolară”, care descrie mai precis fluctuațiile de dispoziție ale persoanelor afectate. Tulburarea bipolară este caracterizată prin alternanța episoadelor de manie (sau hipomanie, în forme mai ușoare) și depresie, fiecare având simptome distincte.
Episoadele maniacale includ:
- Energie crescută, agitație, iritabilitate.
- Încredere în sine exagerată sau grandiozitate.
- Reducerea nevoii de somn.
- Vorbit rapid, gânduri care "săr" rapid de la o idee la alta.
- Comportament impulsiv sau asumarea unor riscuri neobișnuite.
Episoadele depresive sunt caracterizate prin:
- Tristețe profundă sau disperare.
- Energie scăzută, oboseală, sentimente de inutilitate.
- Pierderea interesului pentru activitățile zilnice.
- Probleme de somn.
- Schimbări în apetit sau greutate.
- Gânduri de moarte sau sinucidere.
Nu este neapărat corect să spunem că persoanele cu tulburare bipolară doresc întotdeauna să fie mai bune decât ceilalți și să-i umilească. Comportamentul pe care îl descrii poate apărea în unele cazuri în timpul episoadelor maniacale, datorită încrederii exagerate în sine și a energiei crescute. Totuși, aceste manifestări variază semnificativ de la o persoană la alta și nu sunt constante.
De asemenea, nu este adevărat că „nu le convine nimic”; aceasta poate fi mai degrabă o perceție externă decât o trăsătură a tulburării. Fiecare episod (fie că este maniacal sau depresiv) poate influența modul în care persoana percepe lumea și interacționează cu ceilalți.
Este important ca persoanele cu tulburare bipolară să primească tratament adecvat, care poate include medicamente (stabilizatoare de dispoziție, antipsihotice, antidepresive) și terapie psihologică, pentru a gestiona simptomele și pentru a menține calitatea vieții. Dacă ai pe cineva apropiat care prezintă astfel de simptome, este recomandat să încurajezi acea persoană să caute ajutor specializat.
Termenul „maniaco-depresiv” a fost înlocuit în terminologia medicală actuală cu „tulburare bipolară”, care descrie mai precis fluctuațiile de dispoziție ale persoanelor afectate. Tulburarea bipolară este caracterizată prin alternanța episoadelor de manie (sau hipomanie, în forme mai ușoare) și depresie, fiecare având simptome distincte.
Episoadele maniacale includ:
- Energie crescută, agitație, iritabilitate.
- Încredere în sine exagerată sau grandiozitate.
- Reducerea nevoii de somn.
- Vorbit rapid, gânduri care "săr" rapid de la o idee la alta.
- Comportament impulsiv sau asumarea unor riscuri neobișnuite.
Episoadele depresive sunt caracterizate prin:
- Tristețe profundă sau disperare.
- Energie scăzută, oboseală, sentimente de inutilitate.
- Pierderea interesului pentru activitățile zilnice.
- Probleme de somn.
- Schimbări în apetit sau greutate.
- Gânduri de moarte sau sinucidere.
Nu este neapărat corect să spunem că persoanele cu tulburare bipolară doresc întotdeauna să fie mai bune decât ceilalți și să-i umilească. Comportamentul pe care îl descrii poate apărea în unele cazuri în timpul episoadelor maniacale, datorită încrederii exagerate în sine și a energiei crescute. Totuși, aceste manifestări variază semnificativ de la o persoană la alta și nu sunt constante.
De asemenea, nu este adevărat că „nu le convine nimic”; aceasta poate fi mai degrabă o perceție externă decât o trăsătură a tulburării. Fiecare episod (fie că este maniacal sau depresiv) poate influența modul în care persoana percepe lumea și interacționează cu ceilalți.
Este important ca persoanele cu tulburare bipolară să primească tratament adecvat, care poate include medicamente (stabilizatoare de dispoziție, antipsihotice, antidepresive) și terapie psihologică, pentru a gestiona simptomele și pentru a menține calitatea vieții. Dacă ai pe cineva apropiat care prezintă astfel de simptome, este recomandat să încurajezi acea persoană să caute ajutor specializat.
Mulțumesc pentru răspuns! Am pe cineva apropiat (iubitule meu și viitorul tatăl al copilului). L-am auzit spunându-i medicului de familie când eram în cabinet, ori ca a fost diagnosticat cu acest sindrom ori ca i s-a spus ca ar exista posibilitatea să aibă acest sindrom. Însă nu am îndrăznit să îl întreb, deoarece se enervează ușor din orice. Când încerc să îi pun ca mă deranjează ceva sau să fac o glumă îmi spune ca mi-am luat nasul la purtare și nu îl respect. Și el în schimb poate să glumească cu mine, dar eu nu am dreptul. A avut niște episoade de mâine, din lucruri mărunte s-a enervat (însă el le vede exagerate) și mă strânge de urechi cu scopul “de a mă trezi” și îi spun ca mă doare și îmi face rău, însă el spune ca nu este adevărat, ca nu mă rănește. Și am senzația ca încearcă prin lucruri mici (stras de ureche) sa își manifeste furia. Toate trebuie să fie cum își dorește el, eu nu contez (deși nu recunoaște) și nu știu cum să procedez în situațiile acestea. Dacă i-aș spune ceva mi-ar spune la fel ca am devenit obraznică și nu îl respect. Îmi este teamă mai multe pentru copilașul care va veni.
Mulțumesc!
Mulțumesc!
Duceti-l la psihiatru sa se trateze. Tratamentul este pe viata in tulburarea bipolara (maniaco-depresiva). Nu trebuie intrerupt.
Să înțeleg ca asta e boala psihică? Îmi este și frică să îl abordez.
E o boala cu care se obtine pensie si handicap. Este o psihoza, da.
Sfatul meu este sa il observati cum se manifesta cu tratament, daca poate lucra (lucru care nu este garantat pe viata, multi cu tulburare bipolara sunt pensionati), cum va intelegeti cu el si abia apoi sa luati o hotarare in ceea ce priveste casatoria.
Sfatul meu este sa il observati cum se manifesta cu tratament, daca poate lucra (lucru care nu este garantat pe viata, multi cu tulburare bipolara sunt pensionati), cum va intelegeti cu el si abia apoi sa luati o hotarare in ceea ce priveste casatoria.
Vă mulțumesc tare mult tuturor! Căsătorie nu va fii. E adevărat ca poate să moștenească copilul această boală psihică ? Ar trebui dupa ce vine pe lume și mai crește să îl duc să discute cu un psiholog/psihiatru ca să prevină ?
Copilul se va naste cu predispozitie catre bolile psihice. Trebuie sa duca o viata linistita, fara stres si fara suparari ca sa nu se declanseze. De obicei aceste afectiuni apar pe la 16, 17 ani, nu cand se naste.
Nu e de folos sa discute cu un psiholog psihiatru ca sa previna. Ci doar daca face vreo boala. Asta mai tine si de Dumnezeu. Rugati-va ca totul sa fie bine.
Nu e de folos sa discute cu un psiholog psihiatru ca sa previna. Ci doar daca face vreo boala. Asta mai tine si de Dumnezeu. Rugati-va ca totul sa fie bine.
Mulțumesc tare mult pentru sfaturi. Vă îmbrățișez și multă multă sănătate și liniște vă doresc
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 23Boala maniaco-depresiva - Cum il salvam?
- 2psihoza maniaco-depresiva este ereditara?
- 485Tulburarea Afectiva Bipolara (Psihoza maniaco-depresiva)
- 10Sufar de depresie, ce sa fac?
- 15am obsesii, oi fi maniaco-depresiva?
- 6cand ai un iubit ce sufera de depresie bipolara
- 33Episodul maniacal ca o criză spirituală
- 8Depresie sau psihoza maniaco-depresiva?
- 3Psihoza etilica?
- 4Schimbări de comportament
- 4Buna. Fostul meu iubit are psihoza maniaco-depresiva
- 6Tratament corect episod maniaco-depresiv
Mai multe informații despre: Boala maniaco-depresiva
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm: