Simt ca o iau razna!

Salut. De cand ma stiu nu am avut nici un esec, major! Dar acum sunt student in anul 1 la poli si am ajuns in situatia in care nu pot promova anul si trebuie sa-l repet. Am acumulat foarte multe restante in prima sesiune, deoarece m-am angajat imediat de la 1 septembrie si am continuat pana la sfarsitul anului, si m-am trezit in sesiune ca sunt praf. Am renuntat la primele 2 examene ca sa ma pot concentra pentru celealte 3. Dar nu mai puteam invatat. Acum stiam tot. Peste 15 min uitam tot! Trebuia sa am o copiuta pe care sa ma uit ca sa pot continua ideea. A fost o perioada foarte neagra si grea din existenta mea care spre sfarsitul lunii februarie s-a terminat, eram foarte optimist ca le iau in toamna! A venit si sesiunea a 2-a pe care am trecut-o cu bine, doar o restanta ce mi-a ramas. In fine m-am apucat de invatat la jumatatea lui iulie pentru sesiunea de restante, era cam greu, toata lumea la mare, eu inchis in casa si invatam. M-am impacat cu ideea dar invatam superficial. Dar noaptea nu puteam sa dorm, ca te obosit as fi fost ma bantuia faptul ca daca nu iau restantele. La jumatatea lui august m-am pus pe treaba, motivat si tot. A durat cam 2 saptamani, invatasem la 3 materii perfect si la celelalte asa si asa. Cand m-am trezit in sesiune ca am uitat TOT. Si acum am ajuns in halul in care sunt. Nu am avut niciodata probleme de concentrare. La liceu invatam organizat, imi faceam planul lectiei sau planul a ceea ce aveam de invatat. Acum nu prea ma mai pot concentra! Nu sunt distras de nimic doar pur si simplu. Am scris toate astea ca sa va spun acum ca, posibil sa am o depresie. Ma simt un gunoi, i-am dezamagit pe ai mei care mi-au oferit totul si eu i-am facut de ras. Nu ma pot impaca cu ideea! Intru in panica mereu cand ma gandesc ca nu trec anul, ca tre sa repet iar totul, abia ce am scapat. Inainte eram o persoana foarte optimista, si acum sunt, dar nu ma mai ajuta. Am o perioada foarte neagra, cum nu am avut niciodata. Ce considerati ca ar trebui sa fac? Sa consult un medic? Ma simt ultimul om, nu ii mai pot privi in ochi pe ai mei!

Hai hai ca nu-i chiar atat de rau. Asa ti se pare acum dar peste 10 ani nu vei mai simti la fel. Asta este unul din cele mai usoare teste la care te va suspune viata, asa ca inarmeaza-te cu rabdare si vei reusi.
Nu ai dezamagit pe nimeni atata timp cat tu ai facut tot ce ti-a stat in puteri, parintii te vor iubi si sustine in continuare si a repeta anul nu e ceva chiar atat de grav, nu pierzi un an din viata si nu pune la inima totul ca si cand ar fi sfarsitul lumii, organizeaza-te, renunta la servici daca ai posibilitatea si concentreaza-te asupra invatatului daca asta iti doresti. E foarte greu sa te apuci de invatat dupa 6 luni de pauza in care nu ti-ai exersat deloc mintea, insa incetul cu incetul prin exercitiu vei reusi din nou sa acumulezi informatii, trebuie doar sa continui sa inveti. Primul an de facultate este cel mai greu intruct nu esti obisnuit cu limbajul de specialitate, cu termenii, etc, si asta te face sa iti fie si mai greu. Imi aduc aminte ca in primul an de facultate aveam cursuri la care nu intelegeam decat conjunctiile, restul erau cuvinte noi pe care le puteai traduce prin intregi definitii si desi eram o eleva de nota 10 la engleza in timpul liceului, la facultate ( eu am facut un an pauza intre liceu si facultate) dupa un an de pauza nu mai stiam nici sa citesc in engleza. Atat de mult conteaza cateva luni in care nu folosesti anumite informati.
Ideea e ca nu esti ultimul om nicicum, ba din contra, pari un tanar perseverent si muncitor, totodata sti ce vrei de la viata, mai trebuie doar sa te linistesti si sa intelegi ca poti, ca pauza in care nu ai invatat ti-a facut rau si ca trebuie mai multa vointa.
Orice e posibil, trebuie doar sa ai incredere in tine si sa perseverezi. Nimic nu-i greu atunci cand vrei si muncesti pentru acel lucru.
Si eu eram la fel, nu credeam ca voi trece de prima sesiune, la fel nu retineam nimic insa am invatat 8 ore pe zi inca din decembrie si am luat cu brio toate examenele. Am terminat facultatea insa drumul vietii m-a dus intr-o alta directie, nu am profesat niciodata si m-am realizat financiar activand intr-un domeniu care nu are nimic de-a face cu ce am invatat, incredibil cum e viata..

Treaba este ca nu e nici un domeniu care ma atrage. L-am ales mai mult impins de familie. Ca daca urmezi facultatea asta o sa ai un job sigur si bine platit, la inceput ma atragea pentru ca sunt pasionat de telefoane, dar intre timp mi-au taiat elanul felul profesorilor din aceasta facultatea, care te pica pentru ca nu se simt ei bine astazi.. Si nu mai pot invata din placere! Cum o faceam in liceu! Cand eram laudat de profesori pentru rezultatele mele si pentru ca sunt cuminte si muncitor!

Ai incredere in tine si nu te mai subestima, acesta este sfatul meu. Poti daca vrei.

Da, stiu cum sunt profesorii in facultate, acolo esti doar un nume, pe nimeni nu intereseaza cine esti tu ca persoana insa asta nu trebuie sa te demoralizeze. Tu trebuie sa iti faci treaba, vei avea laude mai tarziu in viata, nu ai nevoie de cuvintele profesorilor.

Sincera sa fiu si eu am fost in aceeasi situatie ca tine, am urmat acea facultate pentru ca asa a vrut mama si nu mi-a placut si la sfarsit am realizat ca nu ma voi putea angajaza niciodata in acel domeniu din cauza coruptiei profunde. Facultatea mi-a facut bine in sensul ca mi-a deschis mintea, m-a ajutat sa fiu mai inteligenta si prin urmare sa ma descurc in viata. Incearca sa vezi partea buna a lucrurilor. Nu trebuie sa activezi in domeniu insa cu siguranta dupa ce vei invata cativa ani in facultate nu vei mai fi acelasi om la final.

Multumesc mult pentru raspunsuri respectiv ajutor.M-am gandit, cu putin efor pot sa ma simt si sa fiu mai bine. Dar dupa vor zice ai mei ca nu imi pasa.. Si din pricina asta sunt intr-un impas :(

Ti-e teama de reactia lor?
Cu siguranta iti doresc binele si daca le vei spune ca ai facut tot posibilul si ca ti-a fost greu si datorita faptului ca ai muncit in acest timp, eu cred ca te vor intelege.

Pai au inteles. Si mi-au zis ca asta e. Dar in sufletul lor e altceva, asta am vrut sa zic.

In primul rand reiese ca esti un copil foarte bun, care ITI PASA de ce cred ai tai si parerea lor conteaza, d'asta te si simti ca un gunoi. Sa nu te schimbi!

Faptul ca te-ai angajat denota o maturitate foarte mare, nu esti un copil in care sa pompeze parintii bani si atat. Esti un om responsabil.

Vorbeste cu ai tai de la adult la adult si spune-le ca tie chiar iti pasa ca nu ai luat examenele si ca te vei pregati cum trebuie.

Nu mai stiu cum e acum, daca ai voie in anul urmator cu credite sau ceva in genul...


Cat privesc examenele, din amintiri iti spun ca o sa razi peste cativa ani cand iti vei aminti cata emotie ti-au provocat. Sunt doar examene si atat, ele se iau oricum.

AI subestimat volumul de invatat si acum te simti un pic coplesit.
Insa, faptul ca te-ai mobilizat pentru cateva dintre ele, inseamna ca nu e dracul asa negru.

Cat despre cuvantul depresie, noah, nici pe departe...