Shit happens! Sau, de ce mi se intampla mie?!

Salutare, tuturor!

Se pare ca rahaturi se intampla! Insa cand citesti despre altii, nu realizezi amploarea trairilor si cat de mult sunt afectate niste vieti! Mai greu de digerat e, insa, cand ti se intampla tie! Atunci, nu mai e la fel! Parca cerul a avut ceva sa iti reproseze...

Povestea mea...

Ne-am cunoscut acum 16 ani si, in urma unei povesti de dragoste frumoase si pasionale, ne-am casatorit! Am vazut-o si o vad, inca, ca fiind mama copiilor mei, femeia pe care am cautat-o si pe care mi-am dorit-o toata viata! Am avut niste ani frumosi, in care am invatat impreuna sa fim o familie! La scoala nu te invata de-astea, nu?! Am respecta-o si am iubit-o profund, cu pasiune chiar! Avem doi copii frumosi de care suntem tare mandri : o fata de 13 ani si un baiat de sase! Sunt ratiunea noastra de a trai! Ce sa mai spun, suntem familia pe care mi-am dorit-o mereu!
Doar ca…
Acum un an si ceva, intr-o duminica dimineata, la cafeaua de dimineata servita la pat doamnei, am adaugat si o floricica langa croissantul proaspat! DA! Fac si dintr-astea! Mi-a facut mereu placere sa o rasfat cu mici gesturi de tandrete! Flori i-am oferit mereu si am facut-o cu drag!
Dupa amiaza a adormit in camera cealalta! I-a bazait telefonul si am sarit sa il inchid, sa nu o trezeasca! Am avut un soc din cauza mesajului de pe ecran:, , O noua zi! O noua dimineata in care sa fii fericita si linistita cat ESTI cu mine!, , Initial, nu am inteles, asa ca am recitit mesajul de cateva zeci de ori! Desi imi bubuia capul, m-am abtinut sa o trezesc pentru ca, NU INTELEGEAM! Ce se intampla? Ce ni se intampla? Cu ce am gresit?
S-a trezit, intr-un tarziu! Am intrebat-o ce e cu acel mesaj si a amutit! Nu putea sa vorbeasca si nici eu rabdare sa inteleg! Daca mai era ceva de inteles! Am tipat, am trantit, am vorbit…, , Nu iti sunt suficient???, , Ce se intampla? Cu ce am gresit?? Nu am fost niciodata la alta si nici nu mi-am dorit asta! Am avut mereu grija sa ii acord atentia cuvenita doamnei din casa mea! Iar, ea mi-a spus mereu ca nu ii lipseste nimic! Doar ca, ne-am instrainat unul de celalalt si ca …a avut nevoie de o reconfirmare a feminitatii ei…cu un coleg de serviciu din alt judet, pe care l-a cunoscut la un team-building si cu care doar a vorbit! Dar, ca nu mai suntem cei care am fost si ca, are nevoie de altceva…Sa simta din nou, sa iubeasca din nou… Ca au fost doar mesaje si atat (celalalt fiind undeva in capatul tarii)!!! Ca noi ne-am pierdut undeva, printre anii trecuti peste noi! Am intrebat-o daca e indragostita si mi-a spus ca nu! Doar ca l-a simtit aproape si ca acela chiar i-a propus (what a fuck???) sa se duca la el cu tot cu copii! Ca fata va intelege si baiatul va intelege si el mai tarziu!
Am intrebat-o cu ce am gresit! Mi-a replicat ca sunt perfectionist in ce fac si ca ea si-a pierdut increderea in ea din acuza mea si ca are nevoie sa si-o recastige!
Initial, am rugat-o sa ne dam o sansa, sa ne revenim ca si cuplu! Sa ne redescoperim! Sa cautam din nou ce am vazut frumos unul la celalalt! (Chiar, nu sunt nici gras, nici stramb si am toate firele de par in cap!) M-a refuzat! A spus ca nu mai poate! Ca vrea sa plec sau sa plece! Am rugat-o sa se gandeasca la noi, la copii (ce urat din partea mea), reactii de om caruia i se naruie viata!
Am cazut, psihic, de tot!
A urmat o perioada tulbure si urata, cu mesaje noaptea de la respectivul si de la ea catre el, mesaje de femeie indragostita! A spus ca pleaca la maica-sa si i-am spus ca ii respect hotararea! Nu a plecat! Se inchidea in baie si ii trimitea mesaje! Sau, statea pe canapea si, cand ii bipaia telefonul, tresarea si m ama urmarea daca am vazut-o!!! Mi se parea degradant sa incerc sa le vad (mesajele), dupa ce o viata am mers pe premisa ca ne respectam si nu am face lucruri care sa il deranjeze pe celalalt! Urat! Fuck! Am murit si am inviat de o mie de ori! Nu mi se intampla mie! Nu eram eu cel implicat! Mi se parea o poveste ireala! Ce nopti urate si grele am trait! Ma intrebam cu ce si cui am gresit! Nu i-am interzis sa se duca cu prietenele sau la petreceri cu colegii, ba chiar o duceam eu! Nu i-am spus niciodata daca a vrut sa faca ceva, sa nu faca!
Am rugat-o de o mie de ori sa termine povestea aceasta, sa incercam sa ne revenim! Am luat in calcul inclusiv sa plec o perioada! Desi, nu mi se pare corect din partea mea pentru copiii mei! Eu ii duceam la gradi, la scoala! Sunt copiii mei dragi!
Am devenit paranoic! Mi se parea ca tot timpul ii vibreaza telefonul! Ca primeste mesaje! Si ca eu trebuia sa fac ceva sa le impiedic si nu reuseam! Am trait sub demnitatea mea acea perioada! Imi era rusine de mine! Dar, nu eu faceam acele lucruri!
Acum e tot tulbure! Vorbim normal, despre copii, casa, datoriile zilnice! Mesajele de noapte cred/ sper ca au incetat! Nu stiu daca mai vorbeste la telefon cu respectivul! Ma uit la ea uneori si constat ca imi pare o straina in casa noastra! Ma simt acrit, imbatranit si imi pare ca viata mi-a trecut repede prin fata ochilor! CA puteam face mai mult! Oricum, am incetat sa ma invinovatesc! Cred ca abia acum am reusit sa ma linistesc!

Nici nu stiu daca astept vre-un sfat sau vre-un comentariu din partea cuiva! Dar, am simtit nevoia sa ma descarc! Si, parte, am reusit! Nu e deloc o poveste, desi as vrea sa fie si sa ma trezesc ca dintr-un vis urat!
Multumesc celor care au avut rabdare pana la urma!

Acea persoana a facut ceea ce dv probabil nu ati mai facut demult, a curtat-o, a facut-o sa se simta bine si i-a sters mintea.
Bine ca s-au rezumat doar la sms-uri.
Altele si-au lasat casa, vila, piscina, servitoarea, soferul cu limuzina, au luat un copil sau pe amandoi, au divortat si s-au mutat la individul din provincie la chirie...
Parerea mea este ca in astfel de cazuri atat la barbati, cat si la femei in cap, dicteaza hormonii. Nu mai gandesc cu mintea, cu ratiunea.
In primul rand eu nu as iesi din casa si nu as lasa-o sa plece la parinti. Ar insemna ca ii dau liber la tot fel de discutii cu persoana aceasta dubioasa care s-a bagat peste familia dv.
I-as da niste telefoane, sms-uri sa stea in banca lui si sa il pun la punct.
Parintii ei daca sunt mai autoritari, mai incisivi, ar trebui sa ii dea niste telefoane de avertizare.
Individul nu are nici un fel de bun simt si daca cu ea face asa, va dati seama ce i-ar face ei daca ea ar marsa la o relatie cu el.
Se arunca direct in gura lupului.
O femeie trece printr-un adevarat razboi psihologic daca i se intampla asa ceva. Nu va ganditi deloc ca ii e usor.
Parerea mea e sa ii faceti dv ce v-a facut el sotiei dv. Pur si simplu incercati sa o recuceriti, sa petreceti timp impreuna in afara casei si cu copii, sa ii cumparati cadouri, flori fara sa puneti nici un fel de presiune sexuala pe ea.
Intrebati-o daca vrea sa divorteze, sa isi ia copii, sa se duca in alt judet, sa isi gaseasca un loc de munca, sa isi faca o casa cu respectivul, deci sa o ia de la zero, sa creasca copiii impreuna, sa ii mute bineinteles la alte scoli din judetul cu pricina si sa mearga impreuna cu respectivul in Rai.
Intrebati-o tintit chiar daca nu sunteti religios: vrei sa mergi in Rai si sa iti petreci acolo Etermitatea cu un barbat care a furat-o casatorita cu 2 copii. Sau e vorba ca si-a pierdut mintile, i s-a urat cu bine si joaca hormonii in ea.
Ea nu e constienta ca nu stie nimic despre acest om in afara faptului ca trimite sms-uri languroase in conditiile in care dv sigur va aflati in casa, ca sot si le puteti vedea numaidecat ?
Un om cinstit, onest, face asa ceva, oricat de indrgostit ar fi ?
Puneti pariu ca telefonul lui e plin la Send numai de astfel de sms-uri catre diferite femei slabe ?
Poti sa te indragostesti si sa iti joace hormonii dupa un astfel de om ? Din pacate da. Se intampla si la case mai mari.
Dar poti sa il iubesti cu adevarat, sa stai toata viata cu el, sa te sacrifici pentru el ? Nici vorba.

Trebuie sa gandesti cu ratiunea in viata, nu cu simturile, cu hormonii.

Parerea mea e sa o sfatuiti sa intrerupa orice fel de contact cu el ca sa se linisteasca.
In cumparati telefon care blocheaza apeluri si sms-uri de la anumite numere, sa o ajutati.
Si o paziti strasnic pina isi revine. Distrati-o, distrageti-i atentia, faceti-o sa-l uite. Si sa constientizeze ca e doar o fantezie. Un fante.
Viata ei e alaturi de dv si de familia ei. Langa dv. Ea nu contientizeaza ca ar rade toata lumea de ea si ar spune ca si-a pierdut mintile daca ar face vreun pas cu acest Casanova ?
Prefaceti-va ca va jucati un pic. Puneti-o sa il intrebe cate femei a avut la viata lui. Si cu cate femei casatorite a mai avut relatii amoroase. In gluma. Puneti-o sa faca asta. Doar se gandeste sa il faca si viitor tata al copiilor dv. Sa nu cumva sa se socheze.
Va dati seama ce potential de boli cu transmitere sexuala mai are si acest barbat ?
Trebuie sa isi revina si sa ii revina mintile si hormonii. Dar asta se intampla in timp. Sa rupa orice legatura cu el. O sa fie greu dar o sa ii treaca. Garantat.

Sa va ajute Dumnezeu sa treceti peste acest episod cat mai curand !

Da...urit de tot...eu as innebuni...sa stai in casa si sa-ti scrii mesaje...dat tu unde esti in viziunea ei, , , disperatul sa nu o piarda poate sa suporte tot?Respectul pentru anii traiti impreuna, tatal copiilor -unde-i?mai jos de podea...cu parere de rau doamna ta nu are frica sa te piarda, ea crede ca cum va decide ea si o sa vre ea asa va fi...dar tu nu ai sentimente?...nu poti avea decizii?..ar fi bine s-o faci sa inteleaga ca decizii poti lua si tu.Acela a chemat-o cu tot cu copii!Ar fi gata sa streseze copiii in asa mod, sa-i ia de linga tata, sa le schimbe locul de trai, scoala.casa, prietenii...pentru o "presupusa fericire?"E cu capul in nori si se ilude amarnic, realitatea e rutina si cu cine o poti condivide zi de zi -aceasta-i iubire!Dar tu faci jocul ei tot convingid-o sa mai incercati, sa reincepeti...si nici nu stii daca mai comunica intre ei... tu ce nu ai nevoie de siguranta?ori una ori alta...sa-ti poti continua viata sa reusesti sa depasesti momentul, atita timp cit exista incertitudinea n-o sa poti sa te linistesti!Sa decida...ca de nu poti decide si tu...poti s-o asiguri, si e clar ca asa va fi, ca iubirea ta oricum va suferi schimbari, ca moare incet incet...ca nu mai ai incredere si daca vrea sa fiti impreuna si alege asta va trebui sa lucreze mult ca sa recistige afectul tau...in nici un caz n-o lasa sa se joace dea viata de familie cu in amorez la distanta, , poate o flateaza acest lucru si se simte super importanta o regina a situatiei, dar sa-ti calce in acest mod viata ta si a copiilor ei nu are dreptu...Tu clar ca te temi ce decizie va lua si nu vrei sa o pierzi...dar cit de usor i-ar fi sa plece sa inceapa totul de la inceput in alta parte?Romanticizmul dispare dupa 2 saptamini si apare rutina, conflictele...idila ia sfirsit..dac decide sa te lase, las-o sa se duca, dar fara copiii, sa incerce sa fie fericita, doar ca daca decide sa se intoarca cine o mai astepta?sau o mai vrea inapoi?sa fie constienta ca astfel facind nu are doi barbati ce o iubesc ci unul care a iubit-o mult...dar nu se mai stie cita iubire a mai ramas si altul pe care timpul nu l-a verificat si nici iubirea lui
In nici un caz nu vorbi cu ea pe tonuri ridicate..calm..daca ea ridica vocea si incearaca sa te invinovteasca zi-i ca vrei ca doi oameni maturi sa decideti cum e mai bine...dac zice ca nu stie ce vrea inca zi-i ca nu e corect fata de nimeni si sa ia o decizie piina miine...ca un lucru egoist sa faci sa traiasca pe cineva in acest cosmar..si dac nu decide, decizi tu.nu deveni dusmanul ei...ca sa nu se coalizeze cu celalalt

Va multumesc pentru ca v-ati rapit timp din viata sa imi raspundeti! Cert e ca de o vreme tot constat ca in jurul nostru se prabusesc cupluri, familii cu ani buni in spate! Avem doua cazuri de amici relativ apropiati in situatia asta! Am spus ca noi suntem altfel…
In mod cert aveti dreptate, in legatura cu curtatul! Datoria barbatului este sa isi respecte, sa isi trateze cu dragoste si tandrete femeia iubita…
Am vrut sa sun si sa rezolv problema …barbateste, cum se spune, insa ea s-a opus cu vehementa, chiar cu crize de isterie, spunand ca respectivul nu are nicio vina si ca sa nu spun si sa nu fac nimic!
Va imaginati ca, la un moment dat, am vrut chiar sa il sun si sa-i spun sa vina s-o ia si sa se spele cu ea pe cap…dar copiii sa ramana cu mine! Acum pare ca mesajele au incetat…Sau se ascunde…Sincer, nu stiu daca imi mai pasa! Ma simt furat, jefuit de sentimente, incapabil sa mai am incredere in ea! Au fost multe minciuni din partea ei, cum ca nu mai tine legatura si ca nu ii mai raspunde la mesaje, iar apoi vedeam mesajele trimise…Dureros si jenant! Va spuneam ca sunt colegi de serviciu (orasele sunt diferite) si vorbesc/ vorbeau si la munca! Nu stiu daca mai vorbesc la telefon, insa nu cred ca mai vreau sa stiu! Parintii ei nu stiu nimic! Sunt oameni cumsecade si cu frica lui Dumnezeu! Mi-e rusine de rusinea lor si nu stiu cum ar reactiona! Nici nu cred ca ar putea sa rezolve ceva, in afara de alte certuri! Crizele au fost doar in casa noastra! Imi spunea intr-una din crize ca nu ne potrivim deloc in gusturi si pareri…Cum, naiba, iti ia 16 ani sa iti dai seama? Nu ne-a adunat nimeni la un loc! Am stiut mereu sa radem si sa glumim cand a fost cazul sau sa fim seriosi atunci cand sittuatia a cerut-o! Nu am avut probleme cu banii…Am avut mereu o situatie onorabila, zic! Dar, se pare ca nu e suficient! Intotdeauna trebuie inca ceva in plus! Sexual, am avut mereu o viata activa si fara probleme! Cel putin sa mi-a spus/ imi zice! M-am considerat intotdeauna un om puternic si pe picioarele lui, capabil sa isi tina casa si masa, cum se spune!
Nu poti sa iti cladesti fericirea pe nefericirea altuia…spune vorba! Dar, viata bate filmul!

Am intrebat-o ce ii lipseste! Mi-a spus ca nu ii lipseste nimic, doar ca simte ca locul ei nu mai e langa mine! Ca a incercat, dar ca nu poate…Ca vrea altceva, ca vrea sa traiasca din nou! Mi-a spus ca i-a dat curs mesajelor acelui individ, doar din cauza ca intre noi lucrurile nu mai mergeau cum trebuie si ca, daca vreau sa fac ceva, sa ii dau zece ani din viata inapoi! ???!!!
Acum mi-am mai revenit, cumva! Am avut momente cand am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare…Familie, copii, totul a zburat ca si cum nici n-a fost! Unde e increderea, unde e respectul pentru valorile familiei, in care am fost crescuti?
Am dat vina inclusiv pe criza de la 40 ani, cu toate cele…Lasa ca le rezolva, ca o sa facem sa fie bine…mi-am spus! Dar, acum nu stiu ce imi doresc! In multe momente imi pare o straina, departe de femeia pe care am iubit-o o viata! Un lucru e cert, e mai greu sa repari decat sa faci de la inceput! Iar inceputul e greu, tare greu!
Cu respect!

Nu te-ai gindit ca cu vehementa nu-ti permite sa-l contactezi pe acelea ca sa nu afli lucruri noi, minciuni noi sau ca chiar ca s-au vazut?Da tie cine-ti da 10 ani din viata?...la voi in familie dominanta este ea.Acum incearca sa se indreptateasca ca tu esti vinovat, ca nu mai sunteti compatibili etc...in asa caz draga de ea sa-si stringa frumos lucrurile si sa se duca sa incerce sa-si faca viata de la inceput..doar ea este nemultumita de cum stau lucrurile?.si i-as anunta pe parintii ei ca iata avem o criza in familie, ea nu mai poate si eu in situatia data nu mai accept sa continuu asa sa ma simt nedorit...luam o pauza incercam fiecare separat sa fim fericiti...si daca ea incearca sa te convinga ca tu si numai tu esti cel insuportabil..ca a pierdut anii cu tine ride-i drept in fata...si zi-i ca-i o mincinoasa nu mai asculta argumentele ei prin care incearca sa se curete de pacate-aiureli...Nu uita meriti sa fii fericit!Sotia ta trebuie sa se trezeasca la realitate, nu te lasa manipulat..ori se schimba ori e libera ce inseamna asta...ea este nefericita si sarmana incearca, dar nu mai poate...? Pai da cum e cu :LABINE SI LA RAU.?

Va multumesc din nou pentru mesaje! Astazi dupa amiaza, am avut o noua surpriza! Am ajuns acasa de la serviciu si am fost invitat sa iau loc pe canapea pentru a discuta!
Recunosc ca acest lucru m-a surprins puţin, dar am acceptat!
Mi-a spus ca nu ma mai iubeste(sâc!!!) si ca nu crede ca ma mai poate iubi! Ca avem multe viziuni diferite despre viata si ca in ultimul timp doar sexul ne-a legat! (Fuck off!) Am intrebat-o daca isi iubeste parintii, copiii...Mi-a spus ca da, sigur, evident! Cum o pot intreba asa ceva!? Atunci am intrebat-o cum poti iubi pe cineva, asa cum spune ca a facut cu mine, apoi brusc sa nu o mai facă?! Cum iubesti? In reprize? Cateva zile? Cativa ani?

A schimbat repede subiectul si mi-a spus ca va vorbi cu mama ei, sa plece la ea cu baiatul! Ca isi doreste sa ne despartim, sa divortam! Ca sa plec eu, ca sa ramana copiii in casa lor! ! ! Evident, cu ea!

I -am spus ca nu am unde sa plec si nici de ce, casa aceasta fiind casa noastra, la cate am uncit de mi-au sarit ochii din cap! Nu am greşit cu nimic, nu beau, nu merg la c... Nu sunt eu cel care isi doreste ruptura, dar daca asta vrea, e libera sa plece!
Cred ca nu s-a asteptat pentru ca a amutit initial, dealtfel fiind foarte vocala! A zis ca va pleca curand!

Sincer, nu stiu ce va face si daca va pleca, dar am obosit sa trag de ea si de relatia si căsnicia noastră!
Dupa asta am avut un ciudat sentiment de liniste, de impacare cu mine! Am senzatia ca am facut mai mult decat trebuia si decat se putea!
Acum vreau doar sa ma linistesc!

Seara buna!

Parerea mea e ca sunteti un barbat care nu lupta pentru familia lui.

Nu ati dat telefon aceluia sa dati cu el de pamant, sa nu mai indrazneasca sa se gandeasca la sotia dv.

Nu i-ati anuntat parintii sa dea si ei telefon si sa stea cu ea de vorba.

Daca mai continuati in acest stil, va treziti ca baga divort si ca va castiga copiii si casa iar dv in strada. Fara nici un fel de gluma. Am vazut astfel de cazuri.

Daca nu mai vreti sa luptati si nici nu cred ca in afara de discutii cu ea nu ati luptat in vreun fel, pasul urmator va fi divortul.

Confiscati-i telefonul cand nu vede si pastrati-l daca se poate ca proba la proces. Justitia romaneasca e foarte nemernica. Daca nu aveti martori si probe din care sa rezulte ca ea s-a inamorezat de altul si vrea sa rupa familia, pierdeti procesul, pierdeti copii si pierdeti si casa. In blocul meu a existat un astfel de vecin. Sotia lui a venit cu martori falsi, a castigat apartamentul si cei 2 copii minori, el a fost dat afara din casa, dormea prin parcuri, pe la Gara de Nord.

Este alegerea dv sa luptati sau nu pentru integritatea familiei. Poate daca vorbesc parintii, prietenii cu ea, se desteapta. Nu aveti de unde sa stiti. Dar in acest moment, dupa cate vad eu ca stau lucrurile, e vorba ca ea vrea sa va dea afara din casa si sa ia copiii. Incercati sa va treziti si sa actionati. Incercati sa strangeti probe clare ale infidelitatii ei, si martori.

Parerea mea este ca te insala cu adevarat si incercind sa te convinga pe tine ca vezi nu te mai iubeste, ca acel barbat e doar o situatie...ea este indragostita, dar si egoista vrea tot si copiii si casa si iubirea.daca pleci faci jocul ei, tu esti acel rau care a plecat, ea este o jertva, de asta si nu va lasa sa vorbiti cu nimeni...o femeie ce nu te mai suporta te alunga sau pleaca ea...dar ea vrea sa fie bine, asa cum vrea ea..este manipulatoare..daca nu te-a convins ieri sa pleci si i-ai dat planurile peste cap in 2 zile iti vine cu alta discutie, cu alte convingeri...din pacate tu auzi din ceea ce-ti zice numai ceea ce vreai sa auzi, te convingi singur pe tine ca lucrurile nu stau chiar asa de rau, dar sotia ta a luat -o razna cu totul...o femeie niciodata nu va dori sa ramina singura, ea te alunga ca sa poata trai libera cu altul...dar si te tine intr-un oarecare mod linga ea ca rezerva, femeile nu sunt ca barbatii ori alb sau negru...azi iti spune ca nu mai vrea, miini iti spune ca mai incearca, poimine ca pleaca, urmatoarea zi ca mai asteapta...la sigur te insala...vorbeste tu cu acel barbat sau chiar mergi in acel oras de unde e si vorbeste ca intre barbati fara amenintari si batai deschis..chiama-i pe parintii ei fara sa-i spui si sotiei la voi si vorbeste si cu ei, nu astepta sa le umple ea urechile cu minciuni...vorbeste-le onest, deschis, dar fii atent sa doverdesti ca inca iti iubesti sotia, ca vrei sa-ti pastrezi familia(ei o iubesc pe ea nu pe tine)ca sotiei tale sa-i fie rusine, zi-le de mesaje, de tentative de reconciliere.si da, mergi la un avocat...consulta-te...si fi-i pregatit..daca trebuie intregistreaz-o ce-ti zice, cum iti confeseaza tradarea...mai pe scurt fii destept si lucreaza pe 2 fronturi...chiar daca ai dubii ca mai merita sa lupti pt ea?..daca o mai iubesti? acum comporta-te ca si cum ai vrea...razbunarea adevarata se serveste rece...cind si daca va reconciliati si ea va fi linistita ca totul decurge bine, atunci poti si sa te gindesti daca o mai vreai sau nu...iar daca baga divort vei putea sa demonstrezi ca tu esti bun si nu ea...oricum de azi calm, rational, amabil...succes

Cand ati scris ca v-a zis ca vrea sa va dea afara din casa si vrea si copiii, am zis ca e ceva stiintifico-fantastic. Femeia asta are un tupeu extraordinar.
Se stie foarte clar ca greu iti gasesti o persoana cu care sa traiesti. Ea chiar daca va incerca, presupun ca va fi dezamagita si va regreta.

Important e sa va puneti in garda si daca o vedeti setata pe divort sa bagati actiunea inaintea ei. Conteaza cine baga primul actiunea. Sunt cruciale probele pe care le aveti si martorii pe care ii aduceti la proces. Nu trebuie sa fie in principiu rudele dv.

Ea vrea eventual sa il aduca pe acel individ chiar in casa pe care ati construit-o cu sudoarea fruntii proprii. Ceea ce mi se pare abject.

Strangeti-va cu calm martori si probe, altfel riscati sa pierdeti procesul si sa fiti dat afara din propria casa.

Trec si eu prin ceva similar lui aspergilius si poate o sa primesc niste opinii, de aceea imi scriu povestea aici.
Dupa 6 ani de la casatorie, timp in care eu am considerat ca ne intelegem bine pt ca noi nj ne-am certat, am aflat prin niste mesaje ca sotul meu m-a inselat. Vestea a venit ca o bomba peste mine. L-am confruntat si a recunoscut senin ca o iubeste su ca ar vrea o relatie cu ea doar ca ea are prieten si nu vrea. Asta era in august 2014.
E drept ca de prin iunie l-am vazut mai distant, mai rece, mai necomunicativ, iesea des si venea tarziu, niciodata cu mine pt ca nici ceilalti nu veneau insotiti, se ingrijea mai mult.
Desi am primit acea bomba am sperat sa fie doar ceva trecator dar el a continuat sa vorbeasca la telefon cu orele din alta camera, unde s-a si mutat, si sa iasa des chiar si de cate 3-4 ori pe noapte. Era consumat de aventura asta si a slabit.
A inceput apoi sa faca presiuni sa ma mut, apartamentul e al lui taica-sau, si sa ma jigneasca si sa imi vorbeasca urat.
In ianuarie 2015 dupa o cearta in care mi-a facut bagajele a trebuit sa plec.
Dupa mutare ma suna in continuare, scurt, sa vada ce fac si apoi a insistat sa divortam ca oricum noi nu mai putem continua asa. Sentintele le-am primit la 1 aprilie 2015.
Din mai a.inceput sa vorbeasca mai des si mai mult cu mine la telefon ajungand sa ne vedem la mine. Ne-am reluat relatia si din octombrie m-am mutat inapoi la el.
Lucrurile au fost ok, am iesit mai mult, am povestit, mi-a spus ca ma iubeste doar ca a intervenit o boala grava in iulie 2016. Si de parca nu era destul, de cateva zile am vazut ca nu e ok. Am crezut ca e din cauza bolii dar mi-a zis ca a aflat ca aia se marita si ca vestea l-a afectat si ca asta inseamna ca mai are sentimente pentru ea. Acum face tot posibilul sa o faca sa se razgandeasca. Nu asculta de nimeni, pare posedat, insista ca o iubeste, ca asta vrea acum sa faca si ca are doar doua optiuni: reuseste sau moare (probabil si din cauza diagnosticului). Mai zicea ca a venut inapoi la mine pt ca la acel.moment nu mai simtea nimic pentru ea si ca a cautat liniste la mine.
Si la nici un an de cand am venit inapoi va trebui sa imi fac iar bagajele.
Voi ce ati face? Unde credeti ca am gresit?