probleme in casnicie

nici nu stiu cum sa incep. am crezut ca voi fi fericita, ca voi avea tot ceea ce nu am avut inainte dar, pe zi ce trece sunt din ce in ce mai dezamagita., Eu cred ca am facut tot ceea ce se poate pentru a salva o casnicie, mai ales ca din aceasta casnicie a aparut si un ingeras dulce, o fetita care este viata mea. Sa incep pe scurt... nu am avut o copilarie prea fericita, am fost crescuta numai de mama, tata venea in vizita servea cafeaua si pleca la familia lui, iar eu ramaneam cu mama, nu pot spune ca mi-a lipsit ceva anume. decat poate un concediu petrecut cu familia la mare (nu am vazut-o niciodata-marea) poate la munte, dar ma gandesc prea departe.la o cofetarie, la un spectacol.ei, dar... cu toate acestea mi-am respectat parintii, l-am iubit si pe tata chiar daca nu l-am avut decat un ceas pe zi pana la varsta de 14 ani, am pe mama care are tot respectul, este o femeie deosebita.am avut discutii pe tema de ce nu suntem si noi o familie normala am judecat-o dar mai tarziu am inteles si sunt alaturi de ea si ma rog sa o am cat mai mult alaturi de mine si de familia mea. FAMILIA MEA.asa cum v-am scris eram eu si cu mama, viata mea se impartea intre servici si casa, mai tarziu si facultate, ... mama, cand eram la varsta de 23 de ani a cazut la pat, m-am trezit ca din femeia puternica pe care o stiam a ramas mobilizata la pat, am reusit sa trec peste asta, si am inceput sa alerg cand la spitale cand la servici, si asa au trecut cativa ani de cand eram singura si eram convinsa ca nu voi mai reusi sa-mi intemeiez nici o familie, dar la 30 de ani a aparut el, ne stiam din vedere, din copilarie si chiar ne simpatizam, eu eram in concediu si invatam pentru examene..., ne-am intalnit (ieseam cu o prietena la plimbare) si am inceput sa ne cautam cu privirea pana intr-o zi cand am inceput sa vorbim. incet au inceput sa reapara acei fluturasi in stomac, uitasem ce inseamna sa fii indragostit, si asa ne-am trezit ca nu mai puteam unul fara celalalt. Mama la inceput nu a fost deacord dar pana la urma a acceptat, statul la pat a facut-o mai posesiva, sau poate teama sa nu ma piarda, . A venit ziua cand s-a mutat la mine, eram ata de fericita ma simteam implinita vedeam familia pe care nu am avut-o, el mai are un frate si o sora, ma incanta ideea de a fi alaturi de familia lui, speram sa fim uniti si sa sa petrecem momente placute impreuna, dar s-a dovedit ca nu se putea, fratii lui nu doreau altceva decat material, sentimente mai putin, fratele lui nu si-dorit niciodata ca sotul meu sa fie realizat, sora lui nu facea altceva decat sa-l atraga la bautura si asa incepeau certurile intre noi. Poate ca ar fi trebuit sa renunt atunci dar ceva din interior nu ma lasa. am descoperit ca acel fat frumos nu era decat un barbat care nu a stiut niciodata ce inseamna responsabiliatea de casa, de familie, si mai mult ca se trage dintr-o familie dezorganizata. Mama lui ( a decedat anul trecut) nu avea prea multe de zis, a facut si ea greseli destule, am incercat sa ma apropii de ea dar fara succes, nu am fost destul de buna...de ce nu stiu...ar fi putut sa ma ajute dar ori nu a inteles (a avut o semipareza si multi spun ca ar fi fost si creierul afectat, ok... dar cum stia sa faca impotriva mea adica...servea cu sotul meu bautura pe ascuns fara sa stiu, cand am rugat-o mia zis ca daca ii cere ii este mila de el., in sfarsit, ca sa fie bine am fost deacord ca sotul meu sa plece in Spania sa lucreze, am preferat sa raman singura, gandindu-ma ca astfel va realiza cat de important este sa ai o familie, aici nu avea servici mai mult de ata avea si cateva pete in trecut care nu-i permitea angajarea., poate ca ma intrebati de ce l-am acceptat, nu stiu nici eu...din singuratate, am crezut ca orice om merita o sansa in viata. si asa a plecat in Spania...iar singura...dar cu speranta ca va veni si ziua cand va fi bine.tocmai aflasem ca vom fi pariniti.eram fericita, si mama mea la fel, .si asa au inceput problemele...la inceput jigniri, sora lui ii bagase in cap ca nu este copilul lui, ma suna ma jignea, pana la urma s-au linistit apele, am nascut la opt luni, probail din cauza stresului, mama saraca era alturi de mine cum este si acum, a inceput sa ma bata, pleca de acasa, ma lasa cu fetita si nu-l interesa nimic, eram in cresterea copilului, s-a angajat de nu stiu cate ori, oricum mi-am promis ca daca in acei doi ani cat am fost incresterea copilului nu se schimba renunt, am reusit in mare parte, nu mai bea, are aproape 2 ani, prin rugaciuni, prin dorinta ca fetita noastra sa creasca in familie, am vrut sa fie alaturi de taticul ei si chiar am reusit, il iubest foarte mult si el tine la ea dar.. totusi nu stiu ce este in capul lui. Si acum vorbeste ffffff urat, ma jigneste foarte tare si asta ma doare pentru ca stiu cate am facut pentru el, nu mi-am batut niciodata joc de el si nici nu l-am lasat sa doarma in strada, am zis ca un rau este usor sa-l fac, dar el nu constientizeaza asta.acum are servici dar. nu stiu ce sa fac vorbeste foarte urat cu mama si asta ma doare foarte tare, as putea spune ca o uraste, poate din cauza mamei lui care a decedat, dar nu am nici o vina.mama ne ajuta cu toata pensia ei.i-am zis ca din luna februarie ne descurcam singuri nu mai accept nici un leu de la mama, raspunsul lui...sa nu mai cera niciodata sa o duc la baie., (mama are un scaun special pentru WC, si cate oi data daca nu eram acsa il ruga pe el... dar asta a fost fffff rar).ma gandesc cu groaza ce va fi cand mama se va duce...imi este mila si de fetita, este fff atasata de el, cand o aud ca ii spune "tata" ma regasesc si eu in anii cand as fi vrut si eu sa strig tata si nu aveam cui.dar ma intreb oare merita efortul asta.ce sa va spun ma ajuta la treburile gospodaresti dar cand se enerveaza, din orice, nu tine cont injura si de fata cu fetita, ma ameninta ca ma bate (de cand s-a lasat de baut nu a mai tras), ca ne paraseste chiar intru-na din zile a spus ca abia asteapta sa plece din casa, cand creste fata va pleca, nu stiu de ce ma uraste, nu stiu daca m-a iubit vreo data.nu stiu ce sa fac.i-am zis ca ar trebui sa fie mandru cu mine. servici bun am, o facultate am.nu da doi bani zice ca pe toate le dobandit cu "."ma doare rau pentru ca nu mai eu stiu cat de greu mi-a fost, si mama la pat, si servici si facultate apoi sarcina toata, sarcina am fost singura,.nu stiu ce sa fac nu cred ca se va schimba. nu vreau sa ma cert cu el de teama sa nu inceapa iar sa bea, pentru ca de multe ori m-a amenintat.Vreau un raspuns, sau o parere. scuze de greseli am scris in fuga

draga Alina, eu daca eram il locul tau il trimeteam la dracu de mult.sa faci un copil eu zic ca e usor sa-l crestii e partea ce-a mai grea.te-a amenintat cu ce?esti in casa ta din cate am inteles si nu trebuie sa stai langa un alcoolic daca el nu vrea sa se trateze.eu sunt o fire mai rece dar in acelasi timp iubesc, dar eu na-s acepta viata asta a ta indentica cu a mamei mele.tot te consideri singura si ai fost singura in momente difsarcinafii singura si oficial.cum crezi ca va vedea fetita ta relatia cu sotull tau, vrei sa ajunga sa intervina in certurile si bataile voastre?eu imi condam mama ca a stat ani de zile si la suportat pe tata un alcolic si bataus.gandestete bine ce fel de copilarie vrei sa_i oferi fetitei tu nu el.numai bine dar asta este parea mea

Parerea mea este ca ar trebui sa-ti gasesti un timp pentru a te analiza si a fi sigura pe ceea ce-ti doresti. Asta ar insemna sa sti cum vrei sa fie viata ta, cine sa faca parte din ea si cum sa se petreaca aceste lucruri. De foarte multe ori speram, dorim, facem eforturi pentru a schimba o persoana draga. Uneori e nevoie sa ne schimbam noi pentru ca acest lucru sta in puterea noastra si sa renuntam sa facem eforturi pentru a schimba pe altii. Cred ca este important sa schimbam ceea ce se poate schimba si sa acceptam ceea ce nu se poate schimba. Ar mai fi un aspect important si anume acela al modelului de relatie si de familie pe care il oferiti copilului. Pentru o dezvoltare armonioasa copilul are nevoie de un mediu securizant, de parinti calmi, echilibrati.

Draga Alina, sotul tau este bolnav, ca multi oameni care se comporta la el. Nici macar nu face asta din rautate caci raul indus de bautura il controleza si il face cum este. Este nevoie de mare vointa sa mai scapi de raul pe care l-ai atras prin bautura si de vina sunt mereu parintii. Poate chiar parintii parintilor lui.. orice buna are o cauza si se prolifereaza si generatii intregi.
Nu este ceva de scuza pt. om - insa vreau sa-ti zic prin asta ca il poti ajuta sa fie cel putin ceva mai normal si mai bun si mai putin prada acelui rau, poate chiar sa se lase de baut. Scrie-mi un mesaj privat dand un click pe id-ul meu si te pot ajuta - exista un leac si pt. astfel de boala si daca nu functioneaza imi poti cere ce vrei tu. Nu este vorba de vindecare completa - nu este posibila fara voia lui - insa doar de o ameliorare sigura mai mult sau mai putina substantiala.

Buna seara sunt noua pe acest forum si mi-ar place da vorbesc cu voi pt ca si Eu am problems in casnicie ca si voi

Ceva asemanator traiesc si eu.Sunt cu sotul de 15 ani casatoriti de 3 si avem un copil de aproape 2 ani.El este un barbat foarte priceput si gospodar dar este dependent de anturajul din copilarie (adica ei sunt prioritari si mult mai prezenti decat noj familia ) si ii place sa consume alcool iar recent sau (cel putin asa stiu eu ) a inceput sa joace si la pacanele.
Am incercat sa am multe discutii in care sa ii spun ca nu e bine ce face (evident ca nu recunoaste nimic din ce face, nici cu păcanele imi spune ca bea doar o bere, ca sta doar in locul cuiva cat respectivul pleaca la baie dar cert e ca banii lipsesc din casa ).Recunosc ca uneori il confrunt mai dur caci am si eu rabdarea mea si atunci el imi vb foarte urat, ma ameninta, ma jigneste pe mine si toata familia ( din nefericire provin dintr-o familie cu parinti care au divortat mama mea a decedat cand aveam 18 ani ). Dupa toate vorbele spuse de el ma simt vinovata : ca poate eu nu sunt ok ca femeie si il indrum spre acele vicii.Am incercat sa fiu si dragastoasa, sa fiu buna gospodina chiar am.si inchis ochii la unele greseli doar doar o mai rari cu anturajul la baute si ce o mai face pe acolo.Mentionez ca frecvent foloseste cuvinte vulgare chiar si in fata copilului si eu ii spun ca nu e ok si ptr asta ma jigneste cum ca eu is paranoia, nebuna etc
Tot ce imi doresc e armonie pentru copil.
Am.discutat cu el si de terapie de cuplu dar nu vrea sa auda ca el nu e nebun doar eu sunt ( sunt o fire mai panicoasa )