Divort cu traume

Povestea mea este lunga si voi incerca sa povestesc esentialul. Sunt intr-o relatie cu sotul meu de 13 ani, 5 ani a fost la dublu cu alta (am acceptat ca o fraiera pentru ca "ma iubea"), de 3 ani suntem casatoriti iar acum domnul vrea divort. El este o fire dura si conflictuala bun doar cand doreste, doar in termenii lui, eu sensibila si introvertita oarecum. L-am acceptat asa cum este fiind prima mea iubire si relatie. In timp am descoperit alt om, un om care m-a transformat si pe mine mult. Din fata vesela, iubitoare sunt copia lui : un om vesnic nemultumit si nefericit. Nu i-am cerut niciodata sa ma aleaga, am avut incredere in el ca ma iubeste si totusi m-a surprins cand mi-a spus : vreau sa ma insor cu tine din senin. Am simtit ca ceva nu este ok insa eram oarba si indragostita peste urechi ca sa vad semnele. Ce semne? Ale unui om cu probleme psihice. Portretul psihopatului pe care l-am studiat cu atentie i se potriveste manusa..A sedus 2 fete naive si s-a jucat cu ele motivand firea lui neinteleasa de pamanteni. Intre timp a mai avut si alte cuceriri, marele macho cauta peste tot inclusiv pe net validarea esentei lui de barbat adevarat. imi pare rau si am regrete pentru ca nu i-am vazut firea violenta, pentru ca i-am acceptat felul cum vorbea cand se supara..asta pentru ca stia sa compenseze dupa..m-a ametit cu comportamente contradictorii "una calda una rece" doar ca sa mentina controlul si sa manipuleze.El insusi zicea despre el ca este un tiran, ca nu e usor sa fii cu el si eu zambeam crezand ca iubirea poate schimba tot.ei bine nu o face. Ca toti psihopatii..omul se plictiseste repede..incet si sigur mi-a calcat in picioare toata stima de sine..m-a facut geloasa, m-a jignea, a ajuns si la violenta.nici cu cei din jur nu are relatii f bune doar cu cei care doreste el, ii plac oamenii sus pusi pe restul ii catalogheaza ca prosti, inclusiv familia mea sau chiar a lui. Am simtit de multi ani ca ceva nu este ok, am devenit geloasa ceea ce a fost un prilej pentru el sa devina violent. Ma provoca mereu..poveste de fosta si la mesele in familie si tot el era cel deranjat cand ii spuneam sa inceteze.pur si simplu nu realiza sau nu ii pasa cat ma raneste.Am devenit "nebuna si paranoica" pentru ca ii reprosam ca este rece si indiferent. Acum sunt zdrobita si ma simt foaret singura.M-a izolat de prieteni si chiar de familie care nu sunt pe masura inteligentei lui, subtil a facut din mine o epava.Nu stiu cum as putea sa vad viata la fel din nou, sunt absolut singura..nu am curaj sa dau divort..el il vrea insa se poarta f urat cu mine ca sa il dau eu= tortura psihica.Sunt ca pe alta lume si imi este frica de schimbare..ar trebui sa plec si din oras dar cel mai rau este ca nu pot sa il uit, sau sa trec peste sentimentele pentru el desi mi-a facut atat de mult rau.Am ajuns sa cred ca am eu probleme.Citesc mult despre dezvoltare personala, am fost si la psiholog dar nimic nu poate vindeca nemernica de inima..Cum sa ma rup?

Mai cititi-va o data postarea, stimata doamna.
Nu aveati cum sa iubiti asemenea om, asemenea comportament.
Nu puteti sa spuneti "iubesc ca m-a batut", "iubesc ca m-a facut geloasa|", "iubesc ca a avut amanta", "iubesc ca m-a jignit" etc. Nu e logic.
E vorba de dependenta.

Daca nu gasiti pe net cartea lui Robin Norwood - Femei care iubesc prea mult, care va demonteaza pas cu pas aceasta relatie de dependenta si va ajuta practic sa depasiti momentul, imi scrieti mailul dv printr-un mesaj si o sa v-o trimit eu in format electronic.

Pot 100 sa vina sa va dea sfaturi. Daca nu va luati inima in dinti sa actionati, nimeni nu va actiona niciodata in locul dv. Mergeti la notar si divortati. Probabil sunt la varsta in care ati constientizat ca oamenii nu se schimba.

Daca sotul este cel care va intretine si parintii nu va pot primi inapoi, poate ca altfel se contureaza situatia.

Incercati sa comunicati cat mai mult cu persoanele in care aveti incredere. Nu se intelege exact din postare ce va retine sa divortati.

Multumesc mult pentru raspunsuri.
Eu zic ca din partea mea a fost si a mai ramas iubire.Asta ar fi motivul pentru care nu pot da divort, stiu ce am simtit pentru el.Dupa ce trece toata furia, dezamagirea si durerea ajung in aceelasi punct in care in care imi este dor de el.E crunt. Mai ales pentru ca el ma raneste constant.Toata lumea imi spune aceelasi lucru..sa merg inainte.Usor de zis si greu de facut pentru ca investitia este enorma :sentimente, timp etc..Stiu ca ar trebui sa fiu rationala insa nu pot, nu imi vad viata fara el.Au fost ani cu bune si rele si imi e greu sa le las in urma ca si cum nu s-ar fi intamplat.Plus ca nu vad alt barbat langa mine, sunt descurajata si nici nu ma mai consider buna sau macar atragatoare.Nu mai am puterea sa o iau de la capat, frica este imensa.Dar sunt nevoita...
Nu stiu multe despre dependenta insa termenul imi spune destule.Multumesc inca o data pentru raspunsuri.