Parintii nu sunt de acord cu relatia mea.
Buna ziua! Am 20 de ani si sunt impreuna cu prietenul meu care e mai mare ca mine cu 14 ani.suntem impreuna de aproape 2 ani...Cand aveam 12 ani si parintii mi au cumparat primul telefon am inceput sa vorbesc si eu cu un baiat din acelasi sat...Stiu ca am depasit costul la telefon si tatal meu s a dus la el acasa, iar cand a venit inapoi m a batut...chiar daca eram mica, s a pus foarte tare amprenta asupra mea aceasta situatie.au trecut multi ani si abia cand am implinit 18 ani mi am dat seama ca l am uitat...Inainte cu 2 zile de ziua mea l am cunoscut pe actualul meu prieten.mi am dorit extrem de mult pe cineva in viata mea.Parintii tot imi spun ca e mai mare ca mine si nu are facultate.Tin sa mentionez ca el are un servis si eu fac facultatea de asistent medical..Tatal meu a auzit ca vb cu el, dar nu mi a zis nimic.La craciun cand am vrut sa ies mi a facut scandal, mi a luat telefonul, am crezut ca ma bate iar.Maicamea tot zice ca il vrajeste si tot nu o sa fim impreuna...In familie am trait cam mereu dupa niste reguli..nu am putut sa ies aproape nicaieri.nici in adolescenta nu ma lasau nici macar la prietenii mei care imi erau vecini.acum cand am iesit din disconfortul meu ma simt mai linistita.daca ma credeti urasc cand se face weekend si trebuie sa vin acasa(stau la camin in timpul facultatii).un sfat, va rog
23 comentarii
Bună ziua!
E o situație delicată. Părinții dvs. nu realizează că ați crescut și încearcă să vă impună deciziile lor pentru că nu au încredere în deciziile pe care le luați.
Încercați să stați de vorbă cu ei și asigurați-i că doriți să vă trăiți viața frumos și nu au de ce să-și facă griji.
Diferența de vârstă nu-i o problemă dacă vă iubiți și vă înțelegeți, cât despre studii se pot continua la orice vârstă, dacă acesta este impedimentul. Oricum societatea evoluează, sistemul informațional se schimbă tot timpul și e nevoie de educație permanentă dacă vrei să-ți fie bine și să te poți descurca.
E o situație delicată. Părinții dvs. nu realizează că ați crescut și încearcă să vă impună deciziile lor pentru că nu au încredere în deciziile pe care le luați.
Încercați să stați de vorbă cu ei și asigurați-i că doriți să vă trăiți viața frumos și nu au de ce să-și facă griji.
Diferența de vârstă nu-i o problemă dacă vă iubiți și vă înțelegeți, cât despre studii se pot continua la orice vârstă, dacă acesta este impedimentul. Oricum societatea evoluează, sistemul informațional se schimbă tot timpul și e nevoie de educație permanentă dacă vrei să-ți fie bine și să te poți descurca.
Multumesc frumos pt raspuns! Incerc sa discut cu ei, dar orice as spune raspunsul lor e NU.Aduc tot timpul in discutie ca ii fac de ras, ca m au crescut si eu le fac asa ceva.Uneori chiar ma simt vinovata pt toata situatia asta..Pe mine nu ma deranjeaza absolut deloc ca nu are studii, nici macar nu ma gandesc la asa ceva.Imi place omul de langa mine, imi place ce vad in el si as dori sa traiesc in liniste, as vrea sa nu am parte de lucrurile mai putin frumoase pe care le am avut in familie.
Va rog dati mi un sfat..Mama ma nelinisteste tot timpul, spune ca o sa i "dea foc"..ca stie ea ce sa i faca..ma sperie foarte taree..nu stiu ce sa mai fac..Stiu ca imi vreau binele, chiar daca poate relatia noastra o sa se destrame la un moment, poate nu o sa ne intelegem, dar vreau sa ma dau cu capul singura...
Cat depinzi de parintii tai nu ai ce face, asta este, daca vrei sa scapi, desprinde-te cumva de ei, fi independenta financiar daca se poate, altfel asta este, faci ce zic ei.
Cu tipul de 34 ani nu prea o sa ai viitor, cam au dreptate parintii tai, gaseste si tu pe unu de 22-25, ce naiba ai gasit la asta de 34 ?! Ala are nevoie de una de 30 nu de una ca tine pe care sa o foloseasca ptr sex de fapt, ca el asta vrea pana la urma orice ar zice ca te iubeste pana te zapaceste si asa mai departe.
Faptul ca nu are facultate nu ar conta daca ar fi om si te-ar iubi si ti-ar fi bine cu el, insa nu prea vad...ca e asa.
Fi si tu fata desteapta, ala isi face interesul cu tine si atat, nu te mai certa cu ai tai ptr un sexist de fapt, parintii sunt cu tine si la bine si la rau, ala...vrea fete tinere sa le reguleze si cand se satura iti da cu piciorul.
Ai nevoie de cineva cu care sa-ti faci un viitor, unul mai de varsta ta.
Insa eu te-as lasa sa faci ce doresti tu, aici ei gresesc, ti-as spune ce am de spus te-as lasa cum zici tu, sa te dai cu capul de peresti singura, asa era normal, dar parintii tai sunt mai innapoiati putin educational si intelectual si de aia se comporta ca niste tarani, ca daca erau destepti stiau ca orice ar face, tu tot ce stii aia faci.
Aia cu vraja e minciuna, nu exista asa ceva, alt semn ca parintii tai sunt cam...redusi asa putin.
Eu ti-am zis ce o sa fie, cand gaseste ceva mai bun ptr el, te lasa si aia e, sa fi pregatita daca se va intampla asta, sa nu zici "nu ma asteptam la asta...vai de mine...", la fel si daca te-ar insela si ai afla, sa nu te mire.
Dar deocamdata traieste-ti asta daca te bucura fara sa stie parintii.
Cu tipul de 34 ani nu prea o sa ai viitor, cam au dreptate parintii tai, gaseste si tu pe unu de 22-25, ce naiba ai gasit la asta de 34 ?! Ala are nevoie de una de 30 nu de una ca tine pe care sa o foloseasca ptr sex de fapt, ca el asta vrea pana la urma orice ar zice ca te iubeste pana te zapaceste si asa mai departe.
Faptul ca nu are facultate nu ar conta daca ar fi om si te-ar iubi si ti-ar fi bine cu el, insa nu prea vad...ca e asa.
Fi si tu fata desteapta, ala isi face interesul cu tine si atat, nu te mai certa cu ai tai ptr un sexist de fapt, parintii sunt cu tine si la bine si la rau, ala...vrea fete tinere sa le reguleze si cand se satura iti da cu piciorul.
Ai nevoie de cineva cu care sa-ti faci un viitor, unul mai de varsta ta.
Insa eu te-as lasa sa faci ce doresti tu, aici ei gresesc, ti-as spune ce am de spus te-as lasa cum zici tu, sa te dai cu capul de peresti singura, asa era normal, dar parintii tai sunt mai innapoiati putin educational si intelectual si de aia se comporta ca niste tarani, ca daca erau destepti stiau ca orice ar face, tu tot ce stii aia faci.
Aia cu vraja e minciuna, nu exista asa ceva, alt semn ca parintii tai sunt cam...redusi asa putin.
Eu ti-am zis ce o sa fie, cand gaseste ceva mai bun ptr el, te lasa si aia e, sa fi pregatita daca se va intampla asta, sa nu zici "nu ma asteptam la asta...vai de mine...", la fel si daca te-ar insela si ai afla, sa nu te mire.
Dar deocamdata traieste-ti asta daca te bucura fara sa stie parintii.
Eu il cunosc cel mai bine pe prietenul meu.Stiu ca ma iubeste si nu ma foloseste absolut deloc.Ceea ce crezi tu acum, asta cred si parintii mei.Dupa ce am inceput sa vorbim pe parcurs am pus si problema varstei, si ne am despartit, dar ne am dat seama ca e ceva mai profund de cat noi si am hotarat sa ne dam o sansa...eu iti multumesc pt raspuns si iti respect opinia.multumesc.
Apoi, nu ai niciun drep sa spui ca parintii mei sunt redusi mintal..Uneori din prea multa iubire spun vorbe pe care nici ei nu le realizeaza.eu am cerut un sfat cum ar trebui sa procedez, nu jigniri
Pai am zis ca te-as lasa ca parinte sa faci cum doresti, deci nu am zis ca parintii tai, chiar daca eu cred ca nu vei avea viitor cu el, iti respect ce simti si ce vrei, si este normal sa stai cu el daca doresti.
Insa foarte bine daca zici ca nu e nasol omul, speram sa fie bine ! Asa ca este okey.
Concluzia este ca sa mergi mai departe asa, stai cu iubitul tau, urmeaza ce simti, asta este sfatul, nu conteaza ce zic parintii tai, fereste-te de ei, ascunde-te cumva...ca nu iesi la capat cu ei ! Altfel va trebui sa faci ca ei si sa renunti la el, tu alegi.
Pana la urma la o adica si la o adica sunt n baieti buni si cu facultate si de varsta ta care sunt la fel de okey sau poate mai okey ca acesta, nu ar fi mare problema, poti sa te intelegi si cu unu din ei foarte bine, sa te iubesti la fel de mult si sa-ti placa la fel de mult, poate mai mult, nu este acesta unicul, insa sa vedem cum va merge treaba in timp.
Cu parintii tai este cumva un adevar, un adevar nu trebuie sa fie insulta, poate trebuia sa ma exprim altfel si anume capacitate de intelegere redusa, din moment ce nu au inteles ca tu nu poti face altfel, ca tu te iubesti cu acela, ca este normal sa te lase sa consumi dragostea asta si sa te convingi tu cum va fi, din moment ce spune de vraji adica chestii care nu sunt adevarate, ce reiese ? Te-a si batut, si ce daca ai vorbit mai mult la telefon, un om inteligent discuta cu copilul lui, e alaturi de el, il intelege, deci niste oameni cu cat de cat cap nu se comporta asa, tocmai din prea multa iubire te comporti okey.
Nu are nici o legatura ca de multa iubire sau nu, asta e vrajeala, real ei nu pot gandi mai mult.
Auzi, ca ii da foc aluia...ce-i asta ?
Daca consideri ca au facut bine (ca daca-s inteligenti inseamna ca au facut bine), atunci...fi deacord cu ei, cum se comporta si accepta si aia e, fa ca ei, nu pe deoparte zici ca nu iti convine, pe de alta ca sunt ei okey, lasa-l pe iubit si gata ! Dar nu este o idee buna asta dupa cum si tu zici.
Un parinte cu cap ii zice copilului odata de doua ori de trei ori, ii prezinta argumentele si gata, vede ca nu se poate intelege cu copilul, nu are de ce sa mai insiste, il lasa sa faca ce crede ca orice ar zice, tot aia face copilul, deci e logic.
Ai vorbit la tel mult, asta este, discutam cu tine, iti ziceam ca nu e bine, sa nu se mai repete, si atat !
Intelegeam ca dragostea ta ptr el e mare si ca oricum asa ai simtit sa faci si nu poti controla asta, tocmai din prea multa iubire faceam asa, iar daca greseam si mi se spunea ca nu procedez bine, ma indreptam !
Asa se face ca un parinte luminat la minte si cu caracter bun, ei nu doar ca nu se comporta bine dar practic cum se comporta e si o trauma pentru tine care te poate amprenta pe viata !
De exemplu termenul de idiot este termen psihiatric, nu este o insulta, este doar o descriere a unui om cu anumite trasaturi mintale nasoale.
Insa foarte bine daca zici ca nu e nasol omul, speram sa fie bine ! Asa ca este okey.
Concluzia este ca sa mergi mai departe asa, stai cu iubitul tau, urmeaza ce simti, asta este sfatul, nu conteaza ce zic parintii tai, fereste-te de ei, ascunde-te cumva...ca nu iesi la capat cu ei ! Altfel va trebui sa faci ca ei si sa renunti la el, tu alegi.
Pana la urma la o adica si la o adica sunt n baieti buni si cu facultate si de varsta ta care sunt la fel de okey sau poate mai okey ca acesta, nu ar fi mare problema, poti sa te intelegi si cu unu din ei foarte bine, sa te iubesti la fel de mult si sa-ti placa la fel de mult, poate mai mult, nu este acesta unicul, insa sa vedem cum va merge treaba in timp.
Cu parintii tai este cumva un adevar, un adevar nu trebuie sa fie insulta, poate trebuia sa ma exprim altfel si anume capacitate de intelegere redusa, din moment ce nu au inteles ca tu nu poti face altfel, ca tu te iubesti cu acela, ca este normal sa te lase sa consumi dragostea asta si sa te convingi tu cum va fi, din moment ce spune de vraji adica chestii care nu sunt adevarate, ce reiese ? Te-a si batut, si ce daca ai vorbit mai mult la telefon, un om inteligent discuta cu copilul lui, e alaturi de el, il intelege, deci niste oameni cu cat de cat cap nu se comporta asa, tocmai din prea multa iubire te comporti okey.
Nu are nici o legatura ca de multa iubire sau nu, asta e vrajeala, real ei nu pot gandi mai mult.
Auzi, ca ii da foc aluia...ce-i asta ?
Daca consideri ca au facut bine (ca daca-s inteligenti inseamna ca au facut bine), atunci...fi deacord cu ei, cum se comporta si accepta si aia e, fa ca ei, nu pe deoparte zici ca nu iti convine, pe de alta ca sunt ei okey, lasa-l pe iubit si gata ! Dar nu este o idee buna asta dupa cum si tu zici.
Un parinte cu cap ii zice copilului odata de doua ori de trei ori, ii prezinta argumentele si gata, vede ca nu se poate intelege cu copilul, nu are de ce sa mai insiste, il lasa sa faca ce crede ca orice ar zice, tot aia face copilul, deci e logic.
Ai vorbit la tel mult, asta este, discutam cu tine, iti ziceam ca nu e bine, sa nu se mai repete, si atat !
Intelegeam ca dragostea ta ptr el e mare si ca oricum asa ai simtit sa faci si nu poti controla asta, tocmai din prea multa iubire faceam asa, iar daca greseam si mi se spunea ca nu procedez bine, ma indreptam !
Asa se face ca un parinte luminat la minte si cu caracter bun, ei nu doar ca nu se comporta bine dar practic cum se comporta e si o trauma pentru tine care te poate amprenta pe viata !
De exemplu termenul de idiot este termen psihiatric, nu este o insulta, este doar o descriere a unui om cu anumite trasaturi mintale nasoale.
Faza cu telefonul era de cand eram mai mica..o sa vad cum o sa mearga relatia si las ca timpul sa decida tot.multumesc pt parerea ta si timpul acordat!
Cristina Chris, trebuie să ai în vedere faptul că de multe ori părinții greșesc din prea multă iubire față de copiii lor, prin faptul că nu suportă să-i vadă suferind. Poate și ei au fost victimele unui astfel de sistem de educație, sau au avut experiențe în urma cărora au avut de suferit și nu vor ca și tu să treci prin asemenea momente.
Cheia e la tine. Dovedește-le că ești suficient de matură încât să iei cele mai bune decizii pentru tine, că e viața ta, că dorești să ai propriile experiențe, că relația cu acest băiat nu-ți cauzează. Ai răbdare, schimbările nu se produc peste noapte, au trecut 2 ani de când sunteți împreună, dar la 20 gândești altfel decât la 18 și tocmai pe acest lucru trebuie să pui accent, să demonstrezi părinților că relația voastră a trecut proba timpului și te simți bine în această relație. Încearcă să fii mai apropiată de mama ta, discută cu ea ce te deranjează, pentru că ea discută altfel cu tatăl tău și dacă reușești ca mama să-și facă o impresie bună despre prietenul tău, ai în ea un sprijin în a-l convinge și pe tatăl tău.
Cheia e la tine. Dovedește-le că ești suficient de matură încât să iei cele mai bune decizii pentru tine, că e viața ta, că dorești să ai propriile experiențe, că relația cu acest băiat nu-ți cauzează. Ai răbdare, schimbările nu se produc peste noapte, au trecut 2 ani de când sunteți împreună, dar la 20 gândești altfel decât la 18 și tocmai pe acest lucru trebuie să pui accent, să demonstrezi părinților că relația voastră a trecut proba timpului și te simți bine în această relație. Încearcă să fii mai apropiată de mama ta, discută cu ea ce te deranjează, pentru că ea discută altfel cu tatăl tău și dacă reușești ca mama să-și facă o impresie bună despre prietenul tău, ai în ea un sprijin în a-l convinge și pe tatăl tău.
Ai zis bine, continui relatia si vedem timpul ce va spune, e cea mai buna decizie, asa cum de fapt am gandit si eu cum am zis ieri.
Doamna Ciuperca, parintii ar trebui sa faca un curs de cum sa se poarte cu copiii in asa situatii, chiar curs obligatoriu, ca dintr-o prostie din asta poate sa dea peste cap copilul de nu se poate, tocmai din multa iubire trebuie sa ne purtam frumos, sa fim atenti cu copilul, sa vorbim frumos si sa fim alaturi de el, sa fim destul de inteligenti ca daca vezi ca zici odata de doua ori de trei ori si vezi ca, copilul nu vrea sa faca ca tine, incetezi, il lasi sa faca ce doreste exact cum a spus fata, sa ma lase sa ma dau cu capul de pereti la o adica, ca oricum asta va face.
Solutia este acel curs de cum se poarta cu copiii in adolescenta sau mai in colo.
Nu putem scuza lipsa de experienta, lipsa cunostintelor de cum sa se poarte, cu prea multa aia iubire, dar si rea vointa, ca daca incerci sa le spui parintilor, nu pricep si se poarta."ii dau foc., il blestem..", ce-i asta ? Nici nu vor sa invete nimic, sa se indrepte, ca multe cazuri am intalnit asa.
Parintii care aveau putin de cap, nu se comportau asa absolut deloc, stiau cum sa se poarte fara sa faca vreun curs, stiau ca nu se procedeaza negativ.
Doamna Ciuperca, parintii ar trebui sa faca un curs de cum sa se poarte cu copiii in asa situatii, chiar curs obligatoriu, ca dintr-o prostie din asta poate sa dea peste cap copilul de nu se poate, tocmai din multa iubire trebuie sa ne purtam frumos, sa fim atenti cu copilul, sa vorbim frumos si sa fim alaturi de el, sa fim destul de inteligenti ca daca vezi ca zici odata de doua ori de trei ori si vezi ca, copilul nu vrea sa faca ca tine, incetezi, il lasi sa faca ce doreste exact cum a spus fata, sa ma lase sa ma dau cu capul de pereti la o adica, ca oricum asta va face.
Solutia este acel curs de cum se poarta cu copiii in adolescenta sau mai in colo.
Nu putem scuza lipsa de experienta, lipsa cunostintelor de cum sa se poarte, cu prea multa aia iubire, dar si rea vointa, ca daca incerci sa le spui parintilor, nu pricep si se poarta."ii dau foc., il blestem..", ce-i asta ? Nici nu vor sa invete nimic, sa se indrepte, ca multe cazuri am intalnit asa.
Parintii care aveau putin de cap, nu se comportau asa absolut deloc, stiau cum sa se poarte fara sa faca vreun curs, stiau ca nu se procedeaza negativ.
Costy2008, ai perfectă dreptate.
Când am astfel de situații, eu chem la cabinet toată familia. Numai după ce se lucrează cu părinții situația se rezolvă. De multe ori ofer părinților consultații gratuite ca să nu creadă că-i chem pentru că am nevoie de clienți.
În țările civilizate când se hotărăsc să facă un copil merg și fac anumite cursuri de educație parentală, iar odată ce copilul crește, merg și se consultă cu un psiholog ca să știe cum să gestioneze situațiile întâlnite.
La noi va trece multă vreme până când se va normaliza situația. Fiecare își crește copilul conform modelului învățat și proiectează în copil propriile aspirații, nelăsându-l să-și dezvolte personalitatea armonios.
Sunt convinsă că și în cazul Cristinei terapia de familie ar da rezultate, dar cineva ar trebui să-i convingă să meargă într-un cabinet, nu-i poți duce cu forța.
Altfel, nu văd rezolvarea decât după ce-și dobândește independența financiară, ca să fie în măsură să-și ia propriile decizii, fără teama de-a fi afectată.
Când am astfel de situații, eu chem la cabinet toată familia. Numai după ce se lucrează cu părinții situația se rezolvă. De multe ori ofer părinților consultații gratuite ca să nu creadă că-i chem pentru că am nevoie de clienți.
În țările civilizate când se hotărăsc să facă un copil merg și fac anumite cursuri de educație parentală, iar odată ce copilul crește, merg și se consultă cu un psiholog ca să știe cum să gestioneze situațiile întâlnite.
La noi va trece multă vreme până când se va normaliza situația. Fiecare își crește copilul conform modelului învățat și proiectează în copil propriile aspirații, nelăsându-l să-și dezvolte personalitatea armonios.
Sunt convinsă că și în cazul Cristinei terapia de familie ar da rezultate, dar cineva ar trebui să-i convingă să meargă într-un cabinet, nu-i poți duce cu forța.
Altfel, nu văd rezolvarea decât după ce-și dobândește independența financiară, ca să fie în măsură să-și ia propriile decizii, fără teama de-a fi afectată.
Procedati foarte bine doamna Ciuperca, felicitari, chiar jos palaria ca oferiti consultatii gratuite parintilor in unele situatii, asta mai rar am intalnit.
Da, la noi va dura mult pana se va intampla asta, si este pacat de copiii aia.
In cazul Cristinei sigur ca ar avea efect terapia insa...nu vor vrea consultatii pentru simplu motiv ca, nu considera ca este cazul, asta chiar este caz de psihoterapie. Si tot adevarat este ca pana nu devine independenta financiar Cristina, nu are sanse sa fie bine.
Copilul trebuie sa fie destept si sa nu preia aspiratiile parintilor, si genetica are partea ei, unii preiau, altii nu, deci in aceleasi conditii.
De exemplu un copil intr-o familie unde tata isi bate nevasta, preia si face la fel, altul nu preia, zice ca nu vrea sa faca ca tata, deci...asta este, este si partea genetica in joc in egala masura ca cea psihologica.
Daca unui copil nu i s-au luat jucarii, unul zice "eee sa stea si fara ca nici mie nu mi-au luat..", altul zice invers, sa-i iau ce n-am avut eu.
La psihanaliza un caz interesant care nu am vazut ca s-a sesizat, parintii se cearta, in inconstient copilul zice "aa din cauza mea se cearta, dar altul NU, zice "eee, ce treaba am eu, nu e vina mea, sa se certe".
Nu s-a comentat ce face diferenta asta, tot genetica zic eu, ca pana la urma de ce sa creada ca el e de vina ?!
Undeva e programat sa interpreteze asa, asa cum celalalt e programat altfel si interpreteaza altfel in aceleasi conditii.
Da, la noi va dura mult pana se va intampla asta, si este pacat de copiii aia.
In cazul Cristinei sigur ca ar avea efect terapia insa...nu vor vrea consultatii pentru simplu motiv ca, nu considera ca este cazul, asta chiar este caz de psihoterapie. Si tot adevarat este ca pana nu devine independenta financiar Cristina, nu are sanse sa fie bine.
Copilul trebuie sa fie destept si sa nu preia aspiratiile parintilor, si genetica are partea ei, unii preiau, altii nu, deci in aceleasi conditii.
De exemplu un copil intr-o familie unde tata isi bate nevasta, preia si face la fel, altul nu preia, zice ca nu vrea sa faca ca tata, deci...asta este, este si partea genetica in joc in egala masura ca cea psihologica.
Daca unui copil nu i s-au luat jucarii, unul zice "eee sa stea si fara ca nici mie nu mi-au luat..", altul zice invers, sa-i iau ce n-am avut eu.
La psihanaliza un caz interesant care nu am vazut ca s-a sesizat, parintii se cearta, in inconstient copilul zice "aa din cauza mea se cearta, dar altul NU, zice "eee, ce treaba am eu, nu e vina mea, sa se certe".
Nu s-a comentat ce face diferenta asta, tot genetica zic eu, ca pana la urma de ce sa creada ca el e de vina ?!
Undeva e programat sa interpreteze asa, asa cum celalalt e programat altfel si interpreteaza altfel in aceleasi conditii.
Contează și caracteristicile individuale. Chiar și în aceeași familie, frați gemeni, trăiesc în aceleași condiții(conflicte, tatăl alcoolic este găsit de copii spânzurat, când aveau 12 ani), unul nu are probleme, ajunge să termine o facultate, unul de-abia termină 8 clase, are tot timpul atacuri de panică, apoi la 25 de ani pe un fond depresiv vrea să se sinucidă.
Fiecare om are o poveste de viață, dacă asculți numai povestea, și nu verifici modul de percepție și gândire, te poți păcăli, pentru că poate să facă dintr-o problemă minoră o catastrofă și să-și inducă tot felul de probleme.
Poate ai observat, că eu de fiecare dată recomand o evaluare psihologică la un psiholog clinician cu experiență, pentru că anumite simptome se întâlnesc în cadrul mai multor tulburări, și dacă nu pui un diagnostic diferențial te păcălești, iar un diagnostic pus aiurea poate să facă mult rău.
Fiecare om are o poveste de viață, dacă asculți numai povestea, și nu verifici modul de percepție și gândire, te poți păcăli, pentru că poate să facă dintr-o problemă minoră o catastrofă și să-și inducă tot felul de probleme.
Poate ai observat, că eu de fiecare dată recomand o evaluare psihologică la un psiholog clinician cu experiență, pentru că anumite simptome se întâlnesc în cadrul mai multor tulburări, și dacă nu pui un diagnostic diferențial te păcălești, iar un diagnostic pus aiurea poate să facă mult rău.
Aveti dreptate, insa multi psihologi neaga partea genetica, am observat asta de foarte multe ori, ei pun totul pe seama mediului, nu trebuie sa aiba o afectiune psihica ca sa preia modelul negativ din familie, pur si simplu il preia, iar celalalt nu, ambii sunt sanatosi psihic dar caractere diferite, comportament diferit chiar daca au fost in aceleasi conditii.
Sunt si cei cu afectiuni psihice, dar la aia este cu totul altceva, ca acolo e clar care e treaba.
Normal ca daca nu pui diagnostic diferential te pacalesti si e rau pentru pacient.
Dar mai periculos este cand unii psihologi neaga partea patologica psihiatrica si problema se agraveaza, prietenul meu s-a tratat 2 ani de anxietate, paralel s-a apucat si de psihoterapie, o avea foarte sus anxietatea, medicul i-a zis sa opreasca tratamentul pentru ca el a cam mintit ca e bine, acum observ ca el este inca anxios, nu s-a tratat bine, psiholoaga lui nu l-a trimis la medic, ii zice ca nu e cazul sa se mai trateze, pai nu prea merge.
Medicii zic ca daca tratarea este incompleta, problema poate reveni lent la loc si pierde tot progresul.
Orice aude negativ ii da frica, il apuca durerea de cap, in loc sa se confrunte cu problemele, el fuge, nu isi da seama ca nu e tratat bine, ca daca era, nu mai se anxieta asa.
A marit sedintele de la 2 la 3 pe saptamana, eu stiam ca nu se face asa ceva nicaieri, din contra eu stiam ca se scad pe timp ce trece si se ramane la una pe saptamana, cica au multe probleme de rezolvat si de aia..dar eu nu cred, face asta de 3, 5 ani si eu nu vad vreun progres la el, progresul este strict doar cel dat de tratamentul care l-a facut.
Sunt si cei cu afectiuni psihice, dar la aia este cu totul altceva, ca acolo e clar care e treaba.
Normal ca daca nu pui diagnostic diferential te pacalesti si e rau pentru pacient.
Dar mai periculos este cand unii psihologi neaga partea patologica psihiatrica si problema se agraveaza, prietenul meu s-a tratat 2 ani de anxietate, paralel s-a apucat si de psihoterapie, o avea foarte sus anxietatea, medicul i-a zis sa opreasca tratamentul pentru ca el a cam mintit ca e bine, acum observ ca el este inca anxios, nu s-a tratat bine, psiholoaga lui nu l-a trimis la medic, ii zice ca nu e cazul sa se mai trateze, pai nu prea merge.
Medicii zic ca daca tratarea este incompleta, problema poate reveni lent la loc si pierde tot progresul.
Orice aude negativ ii da frica, il apuca durerea de cap, in loc sa se confrunte cu problemele, el fuge, nu isi da seama ca nu e tratat bine, ca daca era, nu mai se anxieta asa.
A marit sedintele de la 2 la 3 pe saptamana, eu stiam ca nu se face asa ceva nicaieri, din contra eu stiam ca se scad pe timp ce trece si se ramane la una pe saptamana, cica au multe probleme de rezolvat si de aia..dar eu nu cred, face asta de 3, 5 ani si eu nu vad vreun progres la el, progresul este strict doar cel dat de tratamentul care l-a facut.
Să schimbe psihologul.
Și mie îmi vin la cabinet clienți care au umblat cu anii prin alte cabinete, iar eu după 5-6 ședințe(una pe săptămână) îi programez la 2 săptămâni, apoi la 3 și odată creându-le competențe să -și rezolve problemele, ne întâlnim numai dacă au ceva deosebit. Cu mulți țin legătura și văd că au trecut ani, de când nu mai au probleme. Totul este să-și schimbe modul de gândire și percepție.
Apoi în funcție de schemele cognitive unii au nevoi exagerate și apare o discrepanță între ce-și doresc și ce li se oferă. Orice schemă cognitivă disfuncțională dacă e stimulată crează probleme. Totul e din modul de interpretare. Sunt multe de spus.
Și mie îmi vin la cabinet clienți care au umblat cu anii prin alte cabinete, iar eu după 5-6 ședințe(una pe săptămână) îi programez la 2 săptămâni, apoi la 3 și odată creându-le competențe să -și rezolve problemele, ne întâlnim numai dacă au ceva deosebit. Cu mulți țin legătura și văd că au trecut ani, de când nu mai au probleme. Totul este să-și schimbe modul de gândire și percepție.
Apoi în funcție de schemele cognitive unii au nevoi exagerate și apare o discrepanță între ce-și doresc și ce li se oferă. Orice schemă cognitivă disfuncțională dacă e stimulată crează probleme. Totul e din modul de interpretare. Sunt multe de spus.
O sa va scriu pe privat ceva si cand aveti timp si daca doriti, raspundeti, nu e musai maine.
Deocamdata stam asa, astept sa treaca timpul.Ne vedem pe ascuns si asta e cam dificil.m am saturat sa stau departe de vazul lumii, ne dorim sa iesim si inainte de a ne vedea sa nu mai existe frica asta:"unde mergem, ce facem, daca ne vede cineva"Trebuie sa recunosc ca ma panichez foarte tare...
Asta nu rezolvă situația. Părinții vor fi convinși că ți-a trecut, că au avut dreptate, iar pe viitor vor încerca să-ți impună și cu alte situații punctul lor de vedere. Important e să-ți susții ce dorești cu argumente și să nu cedezi în ceea ce te privește. Doar așa se vor obișnui că a venit timpul să te lase să-ți iei deciziile singură.
Dar orice decizie vei lua ai grijă s-o gândești în termeni de avantaje și dezavantaje în prezent, preț plătit, avantaje pe termen lung.
Dar orice decizie vei lua ai grijă s-o gândești în termeni de avantaje și dezavantaje în prezent, preț plătit, avantaje pe termen lung.
Mama mea sta mereu dupa mine, cand ma vede cu telefonul in mana ma ia la intrebari.De cele mai multe ori ajunge la vorbe foarte urate:"o sa i dau foc", "sa vezi cand aude taicatu o sa te omoare".Eu sunt o persoana care pune mai tot la suflet si am avut unele momente cand am cedat psihic, nu mai puteam, nu vedeam rostul vietii, am avut pb si la facultate si cand veneam acasa ma rugam de mama sa nu mai zica nimic, sa pot invata...Uneori ma simt asa de prost fata de ei, imi reproseaza ca am avut de toate, ca m au purtat in scoala si eu ce le fac, ca sunt atatia baieti...
Si mai ma certai ca am spus ca parintii tai au capacitate de intelegere redusa, un om normal nu se comporta ca ei.
Asta este, pana nu devii independenta financiar nu poti face nimic, ramane sa te ascunzi, e o aventura pana la urma, e poate mai incitant cumva.
Mergi asa deocamdata ca nu ai ce face.
Asta este, pana nu devii independenta financiar nu poti face nimic, ramane sa te ascunzi, e o aventura pana la urma, e poate mai incitant cumva.
Mergi asa deocamdata ca nu ai ce face.
Multumesc Costi pt răbdarea ta si pt sfaturi!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 3cum ma protejez... relatia cu mama mea
- 5Soacra mea ma acuza ca i-am facut vraji baiatului ei
- 7sunt confuza...
- 90incerc sa imi fac curaj in a ma sinucide, am ajuns intr-un impas psihic pe care nu al mai pot depasi
- 8Relatia tensionata dintre parinti si copii
- 15Dificultati de relationare cu mama
- 8intre parinti si iubit
- 4Am probleme cu mama mea. Nu ma mai inteleg cu ea.
- 7Nu ma pot intelege cu parintii mei
- 11Parinti si copii
- 5Nu mă înțeleg deloc cu părinții mei
- 2Ce tulburare are tatăl meu?
- 2Situatie delicata parinti
- 2Relatie mama-fiu
- 4Copil preferat versus copil tolerat
- 3Am senzația ca mama iubitului meu nu ma place, sunt disperata
- 2Probleme grave de familie
- 1Am 17 ani si vreau sa plec de acasa..
- 1Cum să procedez ?
Mai multe informații despre: relatia cu parintii