internare bolnav psihic

Sora mea nu a putut sa reziste fara xanax si i-a fost reintrodus in dozaj mai mic. Pe langa zyprexa i s-a mai introdus si orfiril. Acum se simte mai bine (nu mai are tremuraturi si agitatie), doarme (si noaptea sichiar si in timul zilei) si a inceput sa manance (nu mai are nici greata). Multumesc pentru sfaturi, va doresc sanatate.

April01, dragă doamnă, persoana despre care povestiți, s-ar putea să aibă o tulburare maniacală, bipolară. Desigur că în primul moment ne gândim cum să izolăm o asemenea persoană ca să nu-și facă rău sieși sau altora în jur. Chiar dacă, încercăm să ne dăm silința ca să abordăm o atitudine mult mai afectuoasă și înțelegătoare față de persoana respectivă, ne trec tot felul de temeri și frici, să știți că Iubirea este cea care le lipsește. Ca să reușești din vorbe să-l convingi că lucrurile nu stau așa cum le istorisește, ar fi greu și nici nu cred că vreo reușită ar apărea ori cât v-ați da silința. Dacă va ajunge într-o structură spitalicească va fi supus unui protocol deci ceva obligatoriu la îndemâna prescripțiilor gândite probabil de un consiliu de medici.
N-aș vrea să minimalizez eforturile lor, sunt situații și situații, însă în cazul în speță am experiența fiului meu. De mai bine șapte ani medicina alopata clasică, medicamente grele, terifiante, nu e că i-au fost de ajutor. A început acum vreo patru ani să manifeste reacții catatonice după ce a ieșit dintr-o internare de câțiva ani la un spital de psihiatrie, nu-i dau numele decât în privat eventual..deci cum spuneam a fost externat cum că este ok, nu detaliez, dar din punctul meu de vedere manifesta o bucurie excesivă, cum să vă explic, că era bucuros peste măsură era pentru mine o bucurie imensă, însă eu observam că era vorba despre ceva disimulat, am numit -o artificială, curioasă.. avea o serie de medicamente tratamentul propriu zis de urmat. Încercam să manifest înțelegere și afecțiune față de starea lui. Când se apropia faza de lună plină, se ițeau și mici nemulțumiri în mintea lui și pricepeam că nu este totul OK. Ar fi avut nevoie și de o consiliere psihologică, dar el nu-și dorea și nu reușeam să-i conving..nu puteam forța nota.
Încet, încet vroia să renunțe la câte un medicament pentru că unul îl îngrășase prea mult, altul îi aducea stări de vomă și amețeală, altul îl ținea adormit toată ziua și se trezea tot fără vlagă... deci tot cam așa câteva luni când i s-a întâmplat să se manifeste o puternică criză catatonică...ceea ce a însemnat că pentru trei nopți și zile stătea în picioare aproape nemișcat ore în șir. Dacă insistam să fiu lângă el, își schimba locul, poziția, ba mă certa că îl deranjez dintr-o conversație interesantă și tot așa. L-am potolit după câteva zile pricepând că are o emoție puternică negativă din copilărie și am reușit să-l prind în brațe, să-l mângâi vreo câteva minute și să-l urnesc, acesta este cuvântul și să-l pun în pat și pentru vreo 15 ore a dormit. Au mai urmat vreo două astfel de episoade, ultima luna trecută după sau în timpul lunii pline din 7/8 martie. Eram la lucru în altă parte, mătușa mea era acasă cu el și nu știa ce să facă. Băiatul are peste 30 de ani și era bine în ianuarie când am plecat..de primă urgență l-am internat în acea noapte când m-am întors, era nemâncat, nehidratat de cca o săptămână. A stat două săptămâni în psihiatrie de unde l-au trimis la ATI unde a început să fie alimentat prin sondă, iar în unele zile respira cu masca de oxigen. Îl vizitez tot la trei zile nefiind în aceeași localitate de domiciliu. Telefonez zilnic, iar acum am să vă povestesc ceea ce are să vă uimească. De câteva zile am cerut ajutorul unei persoane care lucrează cu bioenergia chiar și de la distanță. I-a reglat câmpurile energetice, noi avem șase corpuri de energie și cu, corpul fizic, spunem că avem șapte. De pe o zi pe alta băiatul meu este refăcut, este încă în spital în aceste zile, mănâncă singur, nu mai acceptă sonda, are toate valorile normale, medicii de la ATI sunt surprinși. Doar trei dintre ei au crezut în terapia cu bioenergie de la distanță și nu au avut încotro decât să accepte ce hotărâsem să fac. Adică să apelez la această persoană. S-a întâmplat în aceste zile și acum el cere de mâncare și se simte excelent. Am fost ieri și va fi mâine următoarea vizită.
Ceea ce eu am înțeles până aici, s-a efectuat o curățare puternică energetică care îl ajută să conștientizeze mai bine ce este, cum este și așa mai departe. Chiar prea multe nu mă pricep să spun eu acum. Am telefonat în schimbul de dimineață, iar doamna doctor de gardă mi-a spus că le-a cerut și mere pe lângă mâncare, de bucurie a fost o infirmieră și i-a cumpărat...Nu sunt povești ce eu vă scriu aici, sunt uluită de toate aceste întâmplări fericite și astfel mi-am dat voie să povestesc. Nu am dat detalii despre mine, despre noi, dar vă asigur că medicina alopata clasică este musai să colaboreze cu cea alternativă.