Hiperhidroza...disperare...ast rasp!!!
Buna.ANdreea787 eu am o saptamana de cand am auferit interventia chirurgicala si te asigur ca sunt niste oameni de nota 10+... atat domnul dr Vasile Popa cat si echipa sa...poti discuta si il poti intreba absolut orice si cu siguranta te va lamuri. Eu sufar de hiperhidroza palmara, axilara si plantara.prin simpatectomia toracica am reusit sa scap de hiperhidroza palmara si axilara...cea plantara exista in continuare, dar pot spune ca s- a mai diminuat.eu avand din copilarie aceasta problema, acum avand 22 de ani, devenise si o problema pe fond psihic...adica in momentul cand realizam ca mainile imi sunt uscate imediat aparea reactia hiperhidrozei.acum dupa op mi-a aparut hiperhidroza compensatorie care pot spune ca apare tot pe fond psihic...aceasta localizandu-se pe spate, abdomen si picioare.dl dr mi- a spus ca trebuie sa astept o perioada de aproximativ o luna, perioada in care aceasta isi va gasi echilibrul.vreau totusi sa ii intreb pe cei care s-au operat la ei cum s-a manifestat transpiratia compensatorie.va multumesc si sper ca ti-am fost de ajutor, iar daca sunt persoane care au anumite intrebari si le pot ajuta cu cea mai mare placere!
Buna curiosule,
Daca ai aceasta problema probabil ai citit din scoarta in scoarta toate articolele posibile existente pe net. Cu siguranta ai petrecut multe nopti intarziate in cautarea unei solutii si parca nici una nu ti se potriveste. Si probabil nici nu ti se va potrivi, pentru ca esti unic si problema ta e unica, situatia e diferita.
Singurul lucru pe care pot sa ti-l ofer este: sa-ti dau exemplu situatia mea.
Poate te inspiri, poate te aduni, poate te linistesti :)
Intotdeauna am transpirat putin mai tare la subrat, nu am fost uscata, dar asta nu ma deranja. Pana la un moment dat.
Cand? Cand a aparut o situatie mai speciala si cand m-am schimbat si eu, fiind pe un teren total nescunoscut si nesimtindu-ma in siguranta am ajuns in anxietate.
Obisnuiam sa am incredere in mine si felul meu de a fi, spunand adevarul in fata fara sa ma gandesc la durerea celuilalt. Nici nu ma gandeam ca exista.
Ceva la un moment dat s-a schimbat puternic atunci cand m-am indragostit. Neprimind inapoi iubirea mult dorita am inceput sa ma gandesc ca e ceva in neregula cu mine.
Am inceput sa ma analizez la infinit si partile care nu-mi placeau le lasam afara. Acum dadusem in cealalta extrema in care nu mai ziceam ce gandeam deloc pentru ca sa nu ranesc cumva pe nimeni. SI ERA GRAV. Era ca si cum as fi lasat pe cineva sa ma calce in picioare doar pentru a nu-l face sa se simta nasol. La un moment dat chiar mi se parea ca oamenii incearca sa ma provoace sa fiu rea. Ma abtineam sa mai spun exact ce gandesc, SI ERA MAI RAU ASA.
Long story short. Era anxietate sociala. Deci o afectiune nervoasa. Cand ma duceam la facultate eram toti intr-o sala foarte mica si stramta si transpiram, aveam impresia ca lumea se uita ciudat la mine ca vede transpiratia de la subrat, ca miroase. Am inceput sa adorm greu noaptea, sa plang, sa ma chinuie toata starea asta de.. DISPERARE. Vroiam sa ma las de facultate. Mama a zis gata. Mergi la psiholog, nu mai stiu ce sa iti zic. Eu ziceam ce crezi ca o sa-mi zica ce nu stiu deja? (stiam deja totul despre afectiune, dar nu si despre tratament) Cum poate sa ma ajute?
In fine, am mers. Am zis ca oricum le incerc pe toate pt ca imi plac situatiile noi si nu mie frica de ele. Ma stimuleaza.
A fost foarte interesant trebuie sa recunosc, am facut terapie de grup in care fiecare era sincer si spunea ce il supara, ce crede despre ceilalti, ce il apasa. Chiar mi-a placut experienta. Ma bucur ca am trecut prin asta si nu este o chestie de care sa-mi fie frica, vazuta doar prin filme. Am luat niste medicamente timp de o luna dupa care am continuat cu terapia.
Am observat ca problema mea s-a rezolvat vorbind despre ea, fiind eu din nou, fiind aproape de oameni, traind in realitate din ce in ce mai mult. O mare parte din mine traia in imaginatie mai demult. Eram cumva mai egoista decat acum, nu-mi placea sa fac parte dintr-un grup sa imi impart cunostiintele. Vroiam sa fiu independenta, dar ma simteam si judecata pentru asta.
Am terminat facultatea cu bine(adica cu greu :))) si m-am angajat. Fericire mare :) Si aici am intampinat probleme la un moment dat si situatia in care ma aflam era ciudata. Aveam un coleg care simtem ca ma judeca sau rade de mine si eu nu ii raspundeam urat. Asta ma chinuia cel mai tare pentru ca imi placea enorm sa domin si sa raspund inapoi. In momentul in care spun ce gandesc parca ma linistesc si nu mai am nicio anxietate. Poate pentru ca simt ca nu ma poate domnina in subconstient, nu stiu. Inca sunt in cercetare pe domeniu asta :)
E important SA NU FII atat de focusat pe tine insuti. Sa privesti oamenii in ochi si sa nu iti fie frica ca te judeca. Sa-ti deschizi ochii bine sa vezi ca nu doar tu suferi. Hiperhidroza axiala aparea in jurul oamenilor, niciodata singura, decat daca faceam sport intens.
Imi schimb bluzele/ tricourile mai des si uneori ma intreb de ce nu am gasit solutia asta partiala si atunci, era atat de simpla. Era nevoie de o schimbare de garderoba si deja rezolvam jumatate din problema. Folosesc deodorantul fara miros de la Vichi aprox 25 lei si sunt foarte multumita.
Partea cea mai grea a trecut si nu cred ca se va mai intoarce pentru ca stiu prea bine solutia.
Deci se poate trece prin ceva dureros si iesi victorios, cu mai multa siguranta si convingere ca viata poate fi cum ti-o faci tu. Asculta-ti inima si spune ce simti, ce gandesti si vei vedea ca nu esti singur. Stii ca vei reusi si toti trecem prin experiente neplacute si tot intre noi le rezolvam. Mai ales aceasta afectiune nu se rezolva de unul singur pe net sau prin carti. Implica-te.
Noapte buna si iti strang mana dorindu-ti success!
Daca ai aceasta problema probabil ai citit din scoarta in scoarta toate articolele posibile existente pe net. Cu siguranta ai petrecut multe nopti intarziate in cautarea unei solutii si parca nici una nu ti se potriveste. Si probabil nici nu ti se va potrivi, pentru ca esti unic si problema ta e unica, situatia e diferita.
Singurul lucru pe care pot sa ti-l ofer este: sa-ti dau exemplu situatia mea.
Poate te inspiri, poate te aduni, poate te linistesti :)
Intotdeauna am transpirat putin mai tare la subrat, nu am fost uscata, dar asta nu ma deranja. Pana la un moment dat.
Cand? Cand a aparut o situatie mai speciala si cand m-am schimbat si eu, fiind pe un teren total nescunoscut si nesimtindu-ma in siguranta am ajuns in anxietate.
Obisnuiam sa am incredere in mine si felul meu de a fi, spunand adevarul in fata fara sa ma gandesc la durerea celuilalt. Nici nu ma gandeam ca exista.
Ceva la un moment dat s-a schimbat puternic atunci cand m-am indragostit. Neprimind inapoi iubirea mult dorita am inceput sa ma gandesc ca e ceva in neregula cu mine.
Am inceput sa ma analizez la infinit si partile care nu-mi placeau le lasam afara. Acum dadusem in cealalta extrema in care nu mai ziceam ce gandeam deloc pentru ca sa nu ranesc cumva pe nimeni. SI ERA GRAV. Era ca si cum as fi lasat pe cineva sa ma calce in picioare doar pentru a nu-l face sa se simta nasol. La un moment dat chiar mi se parea ca oamenii incearca sa ma provoace sa fiu rea. Ma abtineam sa mai spun exact ce gandesc, SI ERA MAI RAU ASA.
Long story short. Era anxietate sociala. Deci o afectiune nervoasa. Cand ma duceam la facultate eram toti intr-o sala foarte mica si stramta si transpiram, aveam impresia ca lumea se uita ciudat la mine ca vede transpiratia de la subrat, ca miroase. Am inceput sa adorm greu noaptea, sa plang, sa ma chinuie toata starea asta de.. DISPERARE. Vroiam sa ma las de facultate. Mama a zis gata. Mergi la psiholog, nu mai stiu ce sa iti zic. Eu ziceam ce crezi ca o sa-mi zica ce nu stiu deja? (stiam deja totul despre afectiune, dar nu si despre tratament) Cum poate sa ma ajute?
In fine, am mers. Am zis ca oricum le incerc pe toate pt ca imi plac situatiile noi si nu mie frica de ele. Ma stimuleaza.
A fost foarte interesant trebuie sa recunosc, am facut terapie de grup in care fiecare era sincer si spunea ce il supara, ce crede despre ceilalti, ce il apasa. Chiar mi-a placut experienta. Ma bucur ca am trecut prin asta si nu este o chestie de care sa-mi fie frica, vazuta doar prin filme. Am luat niste medicamente timp de o luna dupa care am continuat cu terapia.
Am observat ca problema mea s-a rezolvat vorbind despre ea, fiind eu din nou, fiind aproape de oameni, traind in realitate din ce in ce mai mult. O mare parte din mine traia in imaginatie mai demult. Eram cumva mai egoista decat acum, nu-mi placea sa fac parte dintr-un grup sa imi impart cunostiintele. Vroiam sa fiu independenta, dar ma simteam si judecata pentru asta.
Am terminat facultatea cu bine(adica cu greu :))) si m-am angajat. Fericire mare :) Si aici am intampinat probleme la un moment dat si situatia in care ma aflam era ciudata. Aveam un coleg care simtem ca ma judeca sau rade de mine si eu nu ii raspundeam urat. Asta ma chinuia cel mai tare pentru ca imi placea enorm sa domin si sa raspund inapoi. In momentul in care spun ce gandesc parca ma linistesc si nu mai am nicio anxietate. Poate pentru ca simt ca nu ma poate domnina in subconstient, nu stiu. Inca sunt in cercetare pe domeniu asta :)
E important SA NU FII atat de focusat pe tine insuti. Sa privesti oamenii in ochi si sa nu iti fie frica ca te judeca. Sa-ti deschizi ochii bine sa vezi ca nu doar tu suferi. Hiperhidroza axiala aparea in jurul oamenilor, niciodata singura, decat daca faceam sport intens.
Imi schimb bluzele/ tricourile mai des si uneori ma intreb de ce nu am gasit solutia asta partiala si atunci, era atat de simpla. Era nevoie de o schimbare de garderoba si deja rezolvam jumatate din problema. Folosesc deodorantul fara miros de la Vichi aprox 25 lei si sunt foarte multumita.
Partea cea mai grea a trecut si nu cred ca se va mai intoarce pentru ca stiu prea bine solutia.
Deci se poate trece prin ceva dureros si iesi victorios, cu mai multa siguranta si convingere ca viata poate fi cum ti-o faci tu. Asculta-ti inima si spune ce simti, ce gandesti si vei vedea ca nu esti singur. Stii ca vei reusi si toti trecem prin experiente neplacute si tot intre noi le rezolvam. Mai ales aceasta afectiune nu se rezolva de unul singur pe net sau prin carti. Implica-te.
Noapte buna si iti strang mana dorindu-ti success!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 3Transpiratie excesiva
- 5hiperhidroza - transpiratia excesiva
- 5hiperhidroza - recomandare
- 2Hiperhidroza palmara si plantara
- 6Hiperhidroza sau conditie genetica?
- 4hiperhidroza-axiala(transpiratie excesiva)
- 0sunt urmarita de chinurile hiperhidrozei, de 3 ani
- 4Cred ca am hiperhidroza, va rog cititi si ajutati-ma:(
- 0Este Hiperhidroza sau altceva?
- 5Transpiratie excesiva si arsuri ale talpilor !
- 2Hiperhidroza avansata
- 3Incontinenta fecala
- 4Transpiratie excesiva
- 2Hiperhidroza
- 4Hiperhidroza generalizata
- 1Viroza cu hiperhidroza persistenta
- 8Transpir tare mult
Mai multe informații despre: Hiperhidroza
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: