Grup suport pentru atacuri de panica si anxietate 2015.

buna ziua,

numele meu este Alin am 28 de ani sunt din Bucuresti si de 2 luni am atacuri de panica si stari de anxietate.
deschid acest subiect pentru a discuta intre noi si pentru a gasi solutii la problema asta care banuiesc ca este destul de suparatoare pentru toti cei care o au.
merg la psihoterapie de 1 luna si pot spune ca ma ajuta foarte mult, daca la inceput credeam ca a o problema medicala fizizca, acum am realizat ca totul este in mintea noastra si ca putem depasi situatia asta daca luptam putin cu noi.
trebuie sa avem multa rabdare si vointa!!!
haideti sa ne inpartasim experientele sunt convins ca asa ne putem ajuta foarte mult unii pe altii.

o zi placuta,
Alin.

Din păcate văd ca nimeni nu are curaj sa discute despre treaba asta, m-a aşteptam la mult mai mult curaj din partea voastră, credeţi-mă ca anxietatea ( frica) este o problema care se poate rezolva, se poate trata si fără medicamente (in anumite situaţii) in unele situaţii.
Nu sunt psihoterapeut sunt un simplu om care suferită de aceasta problema din luna Decembrie anul 2014 când am avut primul ataca de panica care sa lăsat cu o plimbare la spitalul de Urgenta, după care a urmat 1 luna de plimbări la doctori sa văd ce am, bineînţeles răspunsul la toate investigaţiile a fost ca sunt bine, măcar cu ocazia asta mi am făcut un control medical complet :)) si ştiu sigur ca nu am nimic.
Ştiu cum este sa îţi fie frica de orice lucru care înainte îţi făcea plăcere ştiu cum e sa nu dormi nopţi la rând sa ajungi sa cazi sa îţi spui ca nu îţi mai doreşti nimic de la viaţa ca nu mai ai forţa ( nici măcar sa plângi) ştiu pentru ca le-am trecut, le-am experimentat pe pielea mea, m-a scuzaţi le experimentez pe pielea mea ca nu am scăpat de treaba asta dar mă lupt si nu o sa m-a las doborât de nimic VIAÈšA ESTE MULT PREA FRUMOASA SA NU O TRĂIM.

Buna seara!
Sa ne impartasim din experiente. Anul trecut in februarie am inceput periplul pe la medici, analize bune, totul in regula, dar mie imi era din ce in ce mai rau. Am fost in iulie pentru prima data la un medic psihiatru care mi-a spus ca am anxietate si depresie. Era prima data in viata cand auzeam de anxietate, m-am apucat sa citesc sa vad ce e cu anxietatea. Am primit tratament medicamentos, medicii mi l-au tot schimbat pt. ca unele AD-uri nu le-am suportat, lunile treceau si eu ma simteam uneori mai bine alteori mai putin bine. Acum la un an de zile pot sa spun ca simptomele de atunci au revenit. Somatizarile sunt aceleasi ca atunci. Atacuri de panica, nu am "beneficiat" decat de doua si ultimul a fost tare neplacut. Ma bucur ca psihoterapia iti face bine, inseamna ca ai o chimie cu psihoterapeutul tau. Medicul meu mi-a spus ca daca in 2 - 3 swdinte nu simt o chimie cu psihoterapeutul sa il schimb ca pierd vremea. Si eu am avut multe nopti nedormite, multe framantari.

Buna seara.

Va înţeleg perfect si eu am primit pastile la început dar am renunţat treptat sa le iau de frica dependentei, de când m-am pricopsit cu poveste asta am renunţat la fumat si nu am vrut sa schimb o dependentă cu alta, pe lângă fumat am renunţat la cafea, am trecut pe un regim alimentar mult mai sănătos ca înainte de povestea cu atacul de panica.
Si eu am început sa citesc f mult in legătura cu treaba asta, atacul de panica si anxietatea este raspunsul nostru ca am "apasat prea mult pe niste butoane " sau sigurante este o actiune involuntara a creierului la un lucru pe care nu vrem sa il Mai facem.
Cel Mai des sunt afectati oameni foarte Ambiţioşi, perfecţionişti si cei care vor mai mult, asta v-o spun din propria experienta.
Oameni marcanţi pentru istorie au suferit de anxietate. Ex Sigmund Freud, Tesla sau Newton.
Cher sau Barbara Streisend.
Autosugestia si gândirea pozitivă ajuta foarte mult in rezolvarea problemei.dar si pasilele dacă este cazul.
Renunţaţi la fraza "de ce eu" scoatetio din minte înlocuiţi cu îmi dau voie sau îmi permit sa...
Atacuri de panica am avut 3 puternice, primul care m-a dus si la Urgenta al doilea singur intrun magazin si al 3 a început la volan si sa terminat in casa gata gata sa sun la salvare cu gândul ca m-a duc 😄... dar pe care l-am gestionat cu puţin ajutor (vorbind la telefon) ca sa îmi ia gândul de la el. Plus câteva tehnici învăţate la psihoterapie (respiraţiei ) a si sa nu uit 1 pastila de Aspacardin.

E greu foarte greu sa treci prin asta si dacă nu ai sprijinul familiei sau persoanei/persoanelor dragi este si mai greu si am observat din propria experienţe ca exista momente când eşti bine după care cazi atât de jos de nu îţi mai vine sa te ridici, dar nu trebuie sa ne permitem sa renunţam la lupta, ne permitem oricând sa o luam de la capăt.

Am avut cateva zile bune chiar f. buna, dar azi, cum spui, am ajuns jos. Medicul mi-a spus ca vor fi recaderi, sa invatam sa traim cu ele.
O seara buna!

Eu am avut-o săptămana trecută căderea, a fost atât de puternica încât nici măcar nu mai vroiam sa mănânc nu mai zic de somn, sau relaxare.
Îmi doream sa se termine totul atunci.

Mi-a fost recomandata o carte: Priveste soarele in fata, astazi mi-am comandat-o si eu.

Si eu citesc David si Goliat,
Mi am dat seama astăzi ca de fapt anxietatea m-a făcut sa văd câteva lucruri pe care înainte nu le vedeam si nici nu le dădeam importanta.
Discutam astăzi cu o amica care acum aproape 10 ani a suferit si ea de aşa ceva.
A si un lucru foarte importantă este sportul, el ne ajuta sa ne mutam gândurile.
Tot de ieri m-am decis sa ţin un jurnal cu toate stările prin care trec, sa notez paşi care ii fac.
MA gândesc ca pe viitor o sa ajute si pe altcineva.

Este bine ca timp de o luna de zile sa-ti notezi seara trei lucruri care te-an bucurat in ziua respectiva.

Pentru ea vreau sa lupt, mi-am propus ca oricât de jos ajung întotdeauna sa o iau de la capăt.
Viaţa este frumoasa

@ alinb86

Antidepresivele, medicamente care se dau si in Anxietate, nu produc dependenta.
Daca luati benzodiazepine mai mult de 2-3 luni se poate produce dependenta.
Anxietatea e o boala de lunga durata. Este bine sa v-o tratati ca sa nu ajungeti la senzatii de derealizare si depersonalizare.

Nu consider anxietatea o boala, o văd ca pe o tulburare ( o sensibilitate) peste care putem cu toţii trece.

Diabetul este o boala peste care se poate trece ?

Anxietatea a fost asociată cu dezechilibre ale unor neurotransmiţători.

Neurotransmiţătorii

sunt mesageri chimici care ajută la transmiterea informaţiei între celulele creierului. Atunci când cantitatea de neurotransmiţători (ex. noradrenalină, serotonină, dopamina, epinefrina, norepinefrina, GABA) nu este bine echilibrată, mesajele nu pot fi transmise în mod corespunzător şi pot apărea reacţiile specifice anxietăţii sau/si ale depresiei.

http://forum.romedic.ro/prod/Biochimia_creierului_in_Anxietate_si_Depresie_089758.html

Diabetul este o boala, aveţi dreptate.
De când suferiţi de anxietate?
Eu o consider un dezechilibru in karma noastră dacă vreţi, nu i-l văd ca pe un lucru tragic peste care nu se poate trece, cu toate ca pana acum o săptămana credeam lucrul asta, ca nu o sa mai scap si decide tocmai eu, de ce acum cand aveam toată viaţa înainte si tot aşa.

Dar consider ca se poate, totul tine de voinţa noastră.
Va recomand sa citiţi Lucinda Bassett, un om care a suferit de anxietate ani de zile.
Eu unul încă nu vreau sa folosesc pastile, cred si pot si sunt sigur ca voi reuşi fără pastile, doar cu ajutorul meu si al psihoterapiei.

Eu m-am vindecat de Anxietate dupa un tratament cu un an de Seroxat.

Buna ziua.
Am aproape 28 de ani si de aproape 3 ani sufar de atacuri de panica si anxietate. Am facut tot soiul de analize, toate cu rezultate bune. Am fost internata acum doi ani timp de doua saptamani la Spitalul Obregia din Bucuresti si am luat vreme de un an tratament cu Cipralex. In urma tratamentului m-am simtit mai bine, aveam pofta de mancare, dormeam si daca aveam o stare o puteam controla. Vazand ca ma simt bine am vorbit cu medicul si l-am rugat sa intrerupa treptat tratamentul (daca credea de cuviinta sa faca acest lucru) deoarece vroiam sa raman insarcinata. in luna iulie a anului trecut nu mai iau medicamentele antidepresive ci doar vitamine, magneziu si stresclin si remotiv. Problema este ca ma simt foarte rau. Nu mai fac atacuri de panica propriu-zise insa am permanent o stare de neliniste, tremur, ma inrosesc pe fata, gat si piept, am dureri de cap in special in zona cefei si ameteli puternice. imi simt corpul moale, nu am energie, sunt trista si plang usor. Dar incolo de toate acestea, ceea ce ma sperie cel mai tare este starea de depersonalizare si derealizare continua. Am sentimentul ca nu mai cunosc in jurul meu (desi pot raspunde lucid si corect la orice intrebare mi se adreseaza), totul mi se pare straniu, bizar, ca si cum nu s-ar intampla in realitate. Nu dorm bine, ma trezesc foarte devreme si extrem de speriata. Imi ia ceva timp sa imi dau seama ca sunt in casa cu sotul ca sunt om si traiesc. Am momente cand nu ma mai cunosc pe mine. Nu ma pot aduna, nu ma pot concentra, starea de derealizare ma sperie cumplit. Acum o saptamana am fost la neurolog, am facut si un EEG. Mi s-a confirmat ca nu am nimic neurologic si m-au indrumat din nou catre psihiatrie. Aveam aceasta stare de depersonalizare si derealizare si inainte sa ma internez si sa iau tratament, dar acum este parca mai puternica. Sunt si extrem de deprimata. Ma gandesc ca va trebui sa iau toata viata tratament si nu voi putea sa am un copilas pe care mi-l doresc atat de mult. Tot timpul parca plutesc, parca sunt intr-un vis, tot ce ma inconjoara este straniu si de neinteles pentru mine. Abia imi dau seama ca sunt om si ca traiesc. Nu mananc, nu dorm si am slabit. Daca cineva se mai confrunta cu astfel de stari, scrieti-mi. Va multumesc..

Cum sa va ganditi sa faceti in aceasta stare un copil ?
Atentie mare: senzatiile de derealizare si depersonalizare sunt cele mai urate forme de anxietate. Dv. neluand tratament ati lasat-o sa se dezvolte la maxim, pina v-a ajuns cutitul la os.
Oare cum credeti ca in aceste conditii veti avea un copil sanatos si ca veti putea avea grija de el in mod corespunzator ?

Femeile care suferă de probleme psihice sau depresii în timpul sarcinii transmit aceste afecţiuni şi copiilor, susţin cercetătorii britanici. Specialiştii de la Societatea Britanică de Psihologie au analizat comportamentul a 180 de familii timp de 16 ani, perioadă în care au constatat că starea psihică precară a mamei afectează foarte serios sănătatea copilului. Oamenii de ştiinţă menţionează că starea de anxietate este transmisă copilului, iar acesta va avea probleme emoţionale grave de-a lungul vieţii. Gradul de exprimare este, de asemenea, afectat în cazul copiilor care se nasc din mame deprimate, spun cercetătorii britanici. În astfel de situaţii, potrivit studiului, copiii nu îşi mai pot exprima dorinţele, trăirile şi sentimentele.

De asemenea, rezultatele cercetării au mai arătat că starea depresivă se transmite de la mamă la fiu. Mai mult, studiul a demonstrat că mamele sub 18 ani sunt mult mai vulnerabile. "Mamele tinere au nevoie de foarte mult suport din punct de vedere psihologic, atât înainte de naştere cât şi după venirea pe lume a nou-născutului. Astfel de femei trebuie să participe la tot felul de programe care se adresează nevoilor copilului, dar şi ale mamei", precizează coordonatorul studiului Cerith Waters. Specialiştii de la Societatea Britanică de Psihologie consideră absolut necesare consilierile familiale pentru ajutarea membrilor să treacă peste momentele grele.

Sursa: http://www.gandul.info/magazin/gravidele-care-sufera-de-anxietate-nasc-copii-depresivi-3493893

@ illismaria15

Mergeti de urgenta la medicul psihiatru, reluati tratamentul si numai cand va veni o perioada de remisie, puteti sa va ganditi sa concepeti un copil.
Sper sa aveti mila si de fiinta care se va naste si sa nu va ganditi numai la binele dv. personal si la dorinta de a deveni mama.
Un copil se poate naste sanatos daca mama lui se simte rau si sufera in fiecare zi in care este insarcinata ?
Hai sa revenim cu picioarele pe pamant.

Dna sau domnisoara Clara. Cred ca nu m.ati inteles corect. Am luat tratament vreme de un an si nu l.am intrerupt dupa capul meu ci pentru ca asa mu.a spus medicul fiindca eram ok si ma simteam bine. Totodata medicul mi.a sugerat sa astept o perioada de timp apoi sa incerc sa raman insarcinata. Dansa mi.a spus c a vazut o multime de cazuri in care femei cu anxietate s.au echilibrat in sarcina, si.au revenit si au copii sanatosi. Cat despre varsta mea. Am aptoape 28 de ani, de aceea nu inteleg rostul comentariului despre mamele minore.

@ illismaria15

Eu am inteles foarte corect ce ati scris.
Daca doctorita dv. e de acord ca cu tot tabloul de anxietate pe care il prezentati sa ramaneti si insarcinata, e alegerea dv., e copilul dv., e sanatatea lui.

Copiii care se nasc din mame cu anxietate sunt nervosi, tipa, plang, nu se pot odihni noaptea si le mai dau si pe bietele mame peste cap. Pe langa faptul ca mama e predispusa ca dupa nastere sa faca depresia post partum. Nu se stie exact care e mai rea: depresia sau anxietatea.

De ce nu asteptati sa aveti episod de remisie si apoi sa concepeti ?

Am si o prietena care nu facuse de 5 ani episod psihotic si desteptul de doctor i-a micsorat medicatia ca sa ramana insarcinata. Bineinteles ca a facut episod psihotic, a fost internata la cheie si acum ia cum pumnul medicamente. E de nerecunoscut. Medici inconstienti.

*acela era un studiu

eu nu vreau sa raman insarcinata acum. Vroiam, dar vazand ca fara pastile ma simt extrem de rau, am renuntat deocamdata la aceasta decizie. Vroiam doar sa vad daca mai sunt si alte persoane care experimenteaza aceste stari de derealizare si depersonalizare. Am senzatia ca doar mie mi se intampla, ca sunt un caz singular, si asta ma sperie groaznic.

am vazut ca sunteti o persoana foarte informata pe acest subiect. Sunteti medic sau este vorba despre propria experienta sau cea a prietenilor? va intreb pentru ca sincer nu stiu ce sa mai cred. unii spun ca este bine sa iei medicamente, altii ca ele fac mai mult rau decat bine. problema este ca eu sunt de acord sa iau pastile cateva luni sau un an dar apoi sa pot fi un om normal cum am fost si sa nu fiu dependenta de acele medicamente. sa pot avea si eu un copil. E o mare frustrare pentru mine ca desi am luat pastile un an acum, dupa ce nu le mai iau, ma simt rau de tot. asta inseamna oare ca nu voi putea trai niciodata fara ele si prin urmare ca nu voi putea avea niciodata un copil?

@ illismaria15

Daca dv. va simtiti rau ca la anxietate a trebuit sa luati un an pastile si inca nu s-a vindecat, cum ar trebui sa ma simt eu careia mi s-a spus ca trebuie sa inghit pastile zilnic pe viata si ca nu pot sa fac niciodata nici un copil ?

Din fericire la boala dv. mai aveti si remisii, perioade de timp in care organismul isi revine si nu trebuie sa luati nici un fel de tratament. Intr-o astfel de perioada puteti chiar concepe. Va puteti implini visul.

Depresia si Anxietatea insa sunt boli pe termen lung. Nu zice nimeni ca va trebui sa luati medicatie toata viata, dar in general se ia toata viata in afara de perioadele de remisie. Cautati topicul cu Anxietate incurabila si cititi acolo zeci de cazuri pe perioada mai indelungata.

Eu am avut noroc si am scapat de anxietate (am o boala care a continut si anxietatea) dupa 6 luni de Efectin si un an de Seroxat. De 7 ani nu am mai fost nevoita sa iau tratament sustinut pentru anxietate.

Dar ma lupt si eu zilnic cu si cu stari de derealizare si depersonalizare, nu chiar asa de accentuate si stiu exact prin ce treceti. Astea nu cedeaza decat la tratament.

Cand o sa apara un medic psihiatru pe Romedic sa imi aduceti aminte sa ii punem intrebarea noi cat timp vom mai fi nevoiti sa luam tratament. Nici un medic nu are curajul sa iti spuna si ca tratamentul poate fi pe viata minus perioadele de remisie.

Din experienta si cazurile pe care le-am intalnit: un copil care provine dintr-o mama cu anxietate sau cu orice alta boala psihica

a. poate sa nu dezvolte nimic in timpul vietii
b. poate sa dezvolte aceeasi boala ca mama
c. o boala mai grava cum ar fi tulburarea schizotipala sau schizofrenia

Ganditi-va la toate aceste aspecte inainte de a concepe.
Prietena mea cu depresie bipolara care a avut marele noroc sa aiba o sarcina in remisie, i s-a spus dupa ce a nascut ca va trebui sa mearga cu copilul din 3 in 3 luni la control psihiatric, capusorul lui incepe sa tremure la cea mai mica enervare, nu doarme noaptea, i se dau pastile cu esenta de tei si are foarte multi nervi. Si ea a fost bine pe perioada sarcinii. Ceea ce se transmite este predispozitia ereditara. Depinde ce noroc aveti. Nu poate nimeni din lume sa va spuna dinainte.
Copilul prietenei mele cert ca o oboseste enorm la boala ei si o cheama zilnic pe mama ei sa o ajute, cu toate ca sta acasa.

Cititi acest topic daca vreti sa aflati mai multe despre cazuri de anxietate pe termen lung. Sunt marturiile netrucate ale celor ce au scris pe Forumul Romedic de-a lungul timpului.

http://forum.romedic.ro/prod/anxietate_incurabila_07529.html/

'problema este ca eu sunt de acord sa iau pastile cateva luni sau un an dar apoi sa pot fi un om normal cum am fost si sa nu fiu dependenta de acele medicamente. sa pot avea si eu un copil.'

Ce pacat ca nu putem negocia cu Dumnezeu sa fie totul cum vrem noi... De cele mai multe ori aceste boli psihice care sunt un destin se trag din pacatele stramosilor, faceti-va arborele genealogic, faceti milostenie si fapte bune pentru ei. Intrebati cate avorturi au facut parintii, bunicii, matusile de noi suntem obligati sa suferim asa o viata intreaga.

Dv. multumiti lui Dumnezeu ca daca faceti tratament din timp si stopati aceste stari, aveti sansa ca boala sa va remita. Poate sa remita cateva luni sau cativa ani. Nu aveti voie efort si stres.

Buna ziua

Revin după un Weekend destul de interesant, am ieşit afara, am condus si mi-am dat seama ca sentimentul de frica a dispărut, dar mai ciudat este sa ii simţi lipsa, parca ceva nu e bine.
La un moment dat m-am speriat pentru ca am crezut ca e ceva foarte grav, nu mai eram speriat si nu înţelegeam ce se întâmpla cu mine, nu mai eram eu.
Am discuta cu psihoterapeutul si mia spus ca este efectul terapiei, încep sa vad si sa înţeleg lucrurile altfel si încep sa pot sa le contolez.
Aseară am ieşit sa alerg, m-am hotărât sa fac mai multă mişcare, vreau sa merg la squash(apropo caut parteneri de mers la squash) plus un stil alimentar mult mai sănătos.
Aşa ca consider ca se poate trece peste, nu este ceva de neînvins.

Sa nu faci exces de sport ca si asta iti poate da depresie si anxietate.

Mulţumesc, nu fac, încerc sa o iau uşor cu sportul având in vedere ca am neglijat aspectul asta in ultimii anii.
Am renunţat la Cafea, cola, Pepsi, ceai verde si cel mai important la Èšigara, am văzut ca atunci cand fumam eram încordat, ma analizam mai mult sa văd dacă nu creste pulsul si altele si uite aşa pleca un mic atac de panica.

Te pup, Clara. Ascultati=o pe Clara, pentru ca are dreptate. Ea m-a sustinut si pe mine, anul trecut, cand au debutat anxietatea si atacurile de panica. Pe mine, personal, m-au ajutat pastilele(de 8 luni Cipralex si Rivotril). Fara acestea, nu as fi putut trece peste. Acum, la un an de la debut, sunt 90% ok...

vanda09
Eu nu spun ca pastilele nu sunt bune, dar cred ca exista si alte metode, si eu am luat pastile doar pentru o perioada foarte scurta de timp, dar acum merg la psihoterapie si am inceput sa fac sport plus un regim alimentar mult mai sanatos.
a si am inceput sa citesc despre aceasta tulburare, trebuie sa ne schimbam modul in care gandim, suferim de frica pentru ca ne o producem singuri, daca invatam sa ne controlom gandurile putem sa ne controlam reactiile si automat frica, e doar pareara mea.
eu in fiecare zi immi propun sa fac anumite lucruri, nu mai pot sta in casa, am hotarat sa ies din casa, sa revin la viata normala, anxietate si atacurile de panica sunt raspunsul nostru invonlutar la anumite lucruri pe care nu vrem sa le facem.

Nu mai vrea nimeni sa vorbim despre aceste lucruri?

Vad ca nu vrea nimeni sa iasa la squash, e valabil petru ce din Bucuresti.

vad o groaza de vizite pe topic dar foarte putine comentarii, ma asteptam la mult mai mult curaj.

Buna!

Clara, ce dezastru cu copilul acelei femei.
Dar oare ea nu a discutat inainte cu dr psihiatru despre riscurile unei sarcini in cazul in care mama are tab?
Eu sunt tare speriata de chestia asta cu mostenirea ereditara, vad la fii-mea ca e perfectionista si ma sperii sa nu aiba toc.
In afara de asta, mai strange lucruri si nu le arunca dar asta fac cam toti copiii.
La mine e mai altfel situatia ca am facut toc abia dupa ce am nascut.

In ceea ce priveste anxietatea, va pot confirma si eu ca se vindeca.
Am suferit si eu intr-o prima faza de atacuri de panica pe care le-am tratat cu Velaxin un an si de atunci nu le-am mai avut. (tot asa, refuzam sa cred ca sunt de ordin psihic si refuzam medicatia la inceput).
Anxietatea am cam rezolvat-o si pe asta cu Efectin si in jur de 8 sedinte de psihoterapie.
Deci se rezolva, totul e sa combinati medicatia cu psihoterapia si sa fiti consecventi.

@ katy_p

Cred ca Dumnezeu ti-a dat-o pe fetita ta sa te intareasca si sa fie sprijinul tau la un moment dat. Nu cred ca ai de ce sa te temi. Tu ai facut boala dupa.
Incearca sa o tii departe de mult stres si de tensiunile propice formarii unei astfel de afectiuni.