Frica de somn

Buna! am shi eu o problema kare ma chinuie de ceva timp, cind vine seara shi timpul sa plec la culcare, ma cuprinde o stare de frica ca nu ma voi trezi pina miine dimineata, parca am o impresie ca voi muri prin somn, ca nu ma voi mai trezi si ma tem pina la groaza sa ma culc. Mentionez ca aceste stari se manifesta mai puternic atunci cind trebuie sa dorm singura, atunci cind dorm cu prietenul meu, am frica de genu asta dar nu asa pronuntata cum atunci cind dorm singura. Chiar si acum cind ma gindesc ca peste trei ore trebuie sa ma culc am o senzatie de frica ca ceva se va intimpla pina miine si nu o sa-mi realizez planurile si degeaba ma gindesc la ziua de miine pru ca nu o voi mai vedea. Inteleg ca sunt prostii si ca totul va fi bine, dar nu pot scapa de frica asta ce ma cuprinde si nu sunt sigura ca voi mai trece inca peste o noapte. Ajutati-ma va rog ! nu am probleme de sanatate dar totusi ma tem foarte mult de somn..mersi

Eu din cauza programului care il aveam la munca nu mai puteam ca sa dorm( nu aveam un program stabil) asa ca cel mai bine o rezolvam uitandu-ma la televizor si de cele mai multe ori adormeam cate o ora dupa care ma uitam in continuare, si asta a durat aproape 15 ani.
De multe ori dormeam doar pe drumul catre munca de aproximativ 50 de minute.
Poti incerca si tu varianta asta.
Astept raspuns daca a mers.

Se spune ca trebuie sa traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima. Asa ca...nu te mai gandi la planuri, traieste clipa si pune-ti capul pe perna linistita. Nu-ti irosi viata panicandu-te, mai bine fa toate lucrurile pe care ti le doresti ca sa nu ai regrete. Spune-le celor dragi ca ii iubesti in fiecare zi, incearca sa traiesti viata la maxim si fi impacata cu tine. Doar asa o sa poti dormi linistita, fara sa mai lasi fobiile sa-ti conduca viata. Nici mie nu-mi place sa dorm singurica dar stai linistita. Nu vine bau-bau peste noi asa din senin. Te intreb daca ai stat vreodata langa un muribund, urmarindu-i reactiile. Eu am stat si pot sa-ti zic un lucru. Draga mea, moartea are o randuiala, bine stabilita. Nimic nu e intamplator si nu se moare deloc usor. Se duce o adevarata batalie intre lumea noastra si lumea cealalta, pentru sufletul prins intre ele. Intr-un fel e...fabulos sa vezi cum muribundul, care acum 5 minute se lupta pentru fiecare gura de aer...se linisteste si se lumineaza la chip imediat ce sufletul il paraseste, ca intr-o eliberare cosmica si neinteleasa de noi, bieti muritori de rand. Priveste moartea ca pe un nou inceput, nu te gandi niciodata ca dupa ce sufletul tau paraseste lumea asta se termina calatoria. Eu am simtit, stand langa bunica mea. Am simtit ca era impacata cu ea si cu noi toti si am simtit ca a plecat intr-un loc mult mai bun decat i-a fost viata pamanteasca. Am simtit acolo, langa ea, o prezenta care o astepta pentru a-i fi calauza. Si acum se zbarleste pielea pe mine cand imi amintesc senzatia. Atunci am stiut ca moartea e doar o trecere spre alta dimensiune, o dimensiune in care durerea, suferinta si alte lucruri lumesti n-au ce cauta. Am stiut ca in timpul vietii pamantene te dezvolti ca individ cat de mult poti iar in timpul vietii nepamantene incepi sa te ocupi si de spiritul tau, aducandu-l la o complexitate greu de imaginat.

@crocoziab: înainte de a ofero un răspuns detaliat... ce vârstă aveţi?

IOnyssa mersi frumos, percep ceea ce spui tu, sunt conshtienta in mare masura ka asa shi este shi ka nu am de ce sa-mi fak griji, o sa incerc sa nu ma mai gindesk la aceasta, mersi

Cristina Stoian : nu am job, am 18 ani shi inva mai sunt eleva la liceu, nu nu sunt din Bucuresti shi nu cred ka voi avea posibilitatea sa vin la cabinet. Da ce e ceva grav ?

Mersi MUlt Cristina !