Fobie sau ce?
Sa incep cu inceputul, de 3 ani de zile sufar de anxietate, totul a pornit de la un atac de panica in urma caruia am chemat salvarea, mi-am facut analize peste analize, tot ce tine de sanatate, patologic vorbind.Am ajuns intr-un final la psihiatru care mi-a dat tratament in urma caruia me-am simtit bine.Dupa ce am lasat tratamentul la indicatie medicului bineinteles m-am simtit bine cateva luni apoi au revenit simptomele pe care le-am avut inainte de tratament plus altele mult mai groaznice..derealizare etc.Ei bine am luat alt tratament dar nu m-am mai simtit atat de bine, am renuntat la el treptat dupa ce l-am luat 7 luni tot la indicatia medicului..am fost cat de cat bine insa acum iar m-au luat starile alea..vreau sa zic ca de fiecare data mi se schimba simptomele..acum sunt mult mai bine pt ca aplic EFT si ma ajuta destul de mult..insa altceva ma preocupa..sa incep cu un exemplu ca sa se inteleaga despre ce este vorba...am fost acum 1 saptamana la peste..toate bune si frumoase pana cand am simtit o derealizare depersonalizare nici nu stiu cum sa ii zis..adica simtem ca nimic in jurul meu nu e real..si imi puneam intrebari de genul..oare e real ca sunt la peste acum..oare visez..oare innebunesc? Banuiesc ca toate astea sunt de la derealizare..dar nu sunt sigura de accea vreau sa imi zica cineva daca e asa sau nu..daca este vorba de derealizare sau incep sa innebunesc...in fiecare zi mi se intampla cate ceva aiurea...spre exemplu ieri a fost SF.Gheorghe..m-am intalnit seara cu un prieten George..i-am zis la multi ani insa in mintea mea era o confuzie destul de urata...'azi e Sf.Gheorghe nu a fost ieri nu?' Inca ceva..cateodata mi se pare ciudat si faptul ca ma cheama cum ma cheama..sunt foarte multe lucruri ciudate..insa as vrea sa stiu daca este de la derealizare, depersonalizare sau e altceva. Imi aduc aminte ca si cand eram mai micuta am avut niste sentimente de ireal dar carora nu le dadeam importanta..banuiesc ca din cauza ca nu am fost tocmai fericita cand eram mica..am crescut cu tatal meu...dorul de mama ma macina..cand intarzia tata de la munca ma gandeam sa nu cumva sa fi patit ceva..imi faceam tot felul de scenarii in cap etc.Cred ca m-am lungit...sper ca m-am facut cat de cat inteleasa...MI-e frica sa nu innebunesc...de aici oare toate starile astea..si intrebarile stupide din capul meu? Astept un raspuns va rog din suflet...
14 comentarii
Buna,
Sentimentul de ireal, la fel ca si cel al depersonalizarii fac parte din manifestarile anxietatii. De fapt, se pare ca in jur de 50% din persoanele adulte au astfel de sentimente, numai ca nu le acorda o importanta atat de mare cum fac cei care sufera de tulburari anxioase. Ai spus ca practici EFT, presupun ca te referi la tehnici de eliberare emotionala? Cum te folosesti de aceste tehnici in general, si cum le aplici starilor de ireal/depersonalizare? Si cum arata viata ta in rest? Din intregul unei zile, in ce proportie crezi ca ai aceste experiente? Mai ai si alte simptome?
Sentimentul de ireal, la fel ca si cel al depersonalizarii fac parte din manifestarile anxietatii. De fapt, se pare ca in jur de 50% din persoanele adulte au astfel de sentimente, numai ca nu le acorda o importanta atat de mare cum fac cei care sufera de tulburari anxioase. Ai spus ca practici EFT, presupun ca te referi la tehnici de eliberare emotionala? Cum te folosesti de aceste tehnici in general, si cum le aplici starilor de ireal/depersonalizare? Si cum arata viata ta in rest? Din intregul unei zile, in ce proportie crezi ca ai aceste experiente? Mai ai si alte simptome?
Aceste tehnici de eliberare emotionala le folosesc in general ca sa imi mai treaca frica atunci cand apare dar nu numai, chiar si cand nu am nimic aplic tehnica..fac asta de trei ori pe zi poate chiar mai mult...Pai percutand punctele imi spun ca chiar daca mi-e frica ca am aceasta senzatie de ireal, ma iubesc, ma respect si ma accept profund si in totalitate..fraza asta o spun de 3 ori percutand punctul din continuarea degetului mic...apoi spun percutand celelalte puncte de pe corp :frica aceasta ca imi va aparea senzatia de ireal..asta sa aduc aminte subconstientului de ce aplic tehnica...iar dupa asta tot percutand punctele de pe corp spun ca totul va fi bine, totul este doar in mintea mea..etc, incep cu optimismul.Din intregul unei zile aceasta senzatie de ireal o am cand imi aduc aminte:) de ea..si cel mai mult la trecerea dintre noapte si zi...deci sunt constienta ca totul este doar in mintea mea avand in vedere ca atunci cand imi aduc aminte apare. Atunci cand am aceasta derealizare cel mai mult ma deranjeaza confuzia din capul meu:"azi am facut aia ? sau ieri? ce am facut eu ieri?, etc, , asta si pentru ca am impresia ca uit f repede si zic impresia pt ca imi dau seama ca de fapt nu uit..sunt constienta de toate lucrurile..numai ca am eu asa o panica in momentul ala.Alte simptome mai sunt..uneori ma apuca o emotie la gandul ca trebuie sa plec undeva singura..sau ca o sa raman singura acasa..dar peste astea trec pentru ca le infrunt..nu este usor dar trec peste fricile astea..mai am un sentiment de frica si cand ma gandesc ca de 1 mai plec la padure si o sa stau acolo si peste noapte cu toti prietenii..dar astea din cauza fricii sa nu mi se faca rau..ceea ce nu mi s-a mai intamplat ce-i drept..totul a fost bine in ultimul timp..nu mi-a mai fost rau.Ma deranjeaza totusi intrebarile astea stupide pe care mi le pun singura. In rest viata mea e una cat se poate de normala..merg la scoala..sunt la postliceala la asistenta medicala..merg in practica la spital..imi merge f bine ma descurc..am note bune...ies cu prietenii desi nu am f multi, am un prieten pe care il iubesc si ma iubeste enorm suntem f bine impreuna..stau la el..ies afara cand e timp frumos, imi vizitez rudele adesea, imi petrec o zi intreaga de vorba cu matusa mea care nu este foarte indepartata de mine ca varsta..radem toata ziua...in rest zic eu ca am o viata ok..numai ca vedeti dumneavostra cateodata problemele astea cu confuzia parca ma opresc sa fac anumite lucruri..desi le fac in continuare..numai ca am eu in cap confuzia si intrebarile astea...Va multumesc mult ca mi-ati raspuns atat de repede..daca se poate mai astept un sfat din partea dumneavostra. Sanatate multa tuturor! Am uitat sa zic, , am 22 ani:)
E parte a anxietatii, multa lume trece prin astfel de stari si de stari de confuzie parca, de ireal si toate cele. Cele mai groaznice stari, pe cand crezi ca esti bine te loveste o astfel de stare si nu mai intelegi nimic. Exerctii de relaxare faci? Incearca si psihoterapie daca simti ca ai nevoie, ajuta mult. Cu stresul si toate cele cum stai ? Cu somnul, activitatile ? :) Ai avut momente cand nu ai facut ceva fiindca simteai senzatia aia neaplacuta de ireal ? Cum faci sa scapi de ea ? Sau cand iti trece ?
Parerea mea este ca te descurci foarte bine numai ca nu realizezi tu asta pana la capat. :)
Ca orice persoana care sufera de anxietate, tinzi sa te subestimezi uneori sau sa te superi pe propriile manifestari, ceea ce nu face altceva decat sa iti ingreuneze munca si sa faca anumite experiente mai insuportabile decat sunt in realitate. Normal ca iti pui si intrebari mai stupide, toti facem asta; dar uite ca totusi ca mai degraba nu eviti. Continui sa faci lucruri chiar daca iti este dificil sau teama, ceea ce inseamna ca in mare parte iti controlezi anxietatea. Te sfatuiesc sa aplici tehnicile acestea de eliberare emotionala si pentru restul lucrurilor pe care inca nu le-ai acceptat in legatura cu tine, si in permanenta sa iti reamintesti de progresele pe care le-ai facut pana acum.
Ca orice persoana care sufera de anxietate, tinzi sa te subestimezi uneori sau sa te superi pe propriile manifestari, ceea ce nu face altceva decat sa iti ingreuneze munca si sa faca anumite experiente mai insuportabile decat sunt in realitate. Normal ca iti pui si intrebari mai stupide, toti facem asta; dar uite ca totusi ca mai degraba nu eviti. Continui sa faci lucruri chiar daca iti este dificil sau teama, ceea ce inseamna ca in mare parte iti controlezi anxietatea. Te sfatuiesc sa aplici tehnicile acestea de eliberare emotionala si pentru restul lucrurilor pe care inca nu le-ai acceptat in legatura cu tine, si in permanenta sa iti reamintesti de progresele pe care le-ai facut pana acum.
Andrei, psihoterapie nu simt nevoia sa fac pentru ca asa cum am spus reusesc singura sa trec peste astea, imi dau seama ca toate simptomele sunt de la anxietate, am spus ce ma derajeaza cel mai tare, chestia cu confuzia peste care insa trec chiar daca imi pun si intrebari stupide, bineinteles ca mi-as dori sa scap de toate deodata, cine nu ar vrea..dar simt ca cu timpul lucrurile se vor rezolva..am fost puternica si inca sunt dar nu foarte pentru ca am avut momente in care m-a daramat anxietatea, plangeam in fiecare zi, nu mai aveam nici o speranta pana cand tot singura imi dadeam seama si imi ziceam ca nu poate sa ma darame intratat de tare o boala ca asta daca ii pot spune asa.Cu stresul sunt bine..am momente cand ma simt f stresata dar cand imi dau seama de asta incerc sa o iau mai incet..nu ma streseaza nimeni..nu am parte de certuri, totul e bine si cei din jurul meu au inteles mereu prin ce trec in mare parte.De dormit dorm, dorm si noaptea, dorm si dupamiaza daca simt sa fac asta..am avut si vise ciudate nu demult dar acum visez, daca visez, lucruri absolut normale.Activitati, am zis..merg la scoala, la spital la practica, ies sa ma plimb, ies la un suc sau sa mananc ceva, in ciuda starilor nu m-am oprit pentru ca am avut intradevar momente cand imi era frica sa ies din casa pana la magazin, si am zis ca nu pot sa ajung atat de rau incat sa nu mai ies din casa...am iesit si am infruntat..mi s-a facut rau un microbuz dar nu am cedat..am mers in continuare cu microbuzul..pentru ca stiam ca trebuie sa infrunt..si mi-a fost mai bine pe zi ce trece.In momentele alea cand simt irealul ala, confuzia o accept asa cum este ca iti dai seama ca nu pot face altceva..o las sa treaca asa simtindu-ma ciudat..am facut ce era de facut chiar si cu starea aia..mai imi zic ca poate sunt si obosita so deaia ma simt asa..incerc sa nu mai bag raul in fata..usor usor imi trece, fac altceva, nu ma focusez pe ea..ma uit la tv, citesc, ma gandesc la ce am facut azi la practica..ca am pus o branula, ca am facut ceva folositor..si..trece ea pana la urma confuzia si irealul:).DOAMNA PSIHOLOG, ma bucur din suflet ca mi-ati raspuns, sa stiti ca mereu ma bucura progresele pe care le fac..mereu ma gandesc, hai ma ca am avut momente mai rele, am trecut peste ele, o sa trec si acum..si sa stiti ca aplic tehnicile si pentru alte lucruri, cum ar fi ca uneori nu ma simt atat de sigura pe mine, nu prea am incredere in mine si aplic si pt asta si multe altele..si multumesc lui D-zeu ajuta f mult. Va multumesc din suflet..acum m-am convins ca orice stare sau intrebare stupida imi vin de la anxietate:)
@Alessandra
Buna, imi pare rau ca nu ti-au trecut simptomele, sau iti trec unele si iti revin altele...tot anxietatea este, si eu am avut probleme mari, nu stiu daca iti mai aduci aminte:P oricum, pana nu trece anxietatea trebuie sa fi constienta ca toate vin de acolo...de exemplu, pe mine daca nu ma doare ceva fizic, am o frica exterioara, loc aglomerat, scap si de ala ducandu-ma...apare sentimentul ala ca nu esti incadrat in peisaj, lipsa de concentrare...ai tu niste probleme interioare care te macina:)
Sper sa te faci bine cat mai curand.
Buna, imi pare rau ca nu ti-au trecut simptomele, sau iti trec unele si iti revin altele...tot anxietatea este, si eu am avut probleme mari, nu stiu daca iti mai aduci aminte:P oricum, pana nu trece anxietatea trebuie sa fi constienta ca toate vin de acolo...de exemplu, pe mine daca nu ma doare ceva fizic, am o frica exterioara, loc aglomerat, scap si de ala ducandu-ma...apare sentimentul ala ca nu esti incadrat in peisaj, lipsa de concentrare...ai tu niste probleme interioare care te macina:)
Sper sa te faci bine cat mai curand.
Mircea, spre rusinea mea nu mai tin minte cand am vb. Am revenit ca vreau sa va intreb ce s-a intamplat cu mine azi noapte. M-am pus sa dorm linistita iar pe la 4 m-am trezit brusc fiind convinsa ca trebuia sa doarma cineva langa mine si nu era...eram asa de confuza ca eram singura si stateam si ma gandeam..ma cine trebuia sa doarma cu mine? Parca nu stiam ce este cu mine, nu gandeam deloc, ma gandeam de fapt la familia mea..parca nu mai stiam ce frati am cn trebuia sa fie cu mine in momentul ala..sunt ff speriata, eram treaza ca tin minte ca am fost si la baie..ce se intampla cu mine, am innebunit sau nu eram treaza complet? Imi este ff frica sa nu ajung sa ma comport ciudat, sa nu mai stiu de mine, aajutati-ma va rog..innebunesc sau a fost ca urmare a unui vis ceea ce mi s-a intamplat? E posibil? Of
Acum 2 ani parca...am vorbit si pe messenger...stiu ca ai fost si in Italia parca, la mama ta, ai intrat pe forum si ai spus ca te-ai vindecat...asta e partea nasoala cu boala asta...trebuie facut tratament intensiv pana cand trece, posibil si cativa ani, pana te maturizezi, pana ai alte ocupatii, etc...
Si la mine a fost vb de o remisie anu trecut, iar acum au revenit o parte din simptome...ce sa-i faci, eu am inceput cu Seroxat de cateva zile.tu ce tratament urmezi mai exact?
Este anxietatea foarte puternica, probabil stare de depersonalizare...totul e confuz, cunosc starea...este una dintre cele mai suparatoare simptome din psihiatrie din ce am vorbit cu mai multi doctori(am citit)
Ce pot sa-ti zic...stai linistita...schimba mediul de viata, apuca-te de ce nu ai avut curaj sau poate n-ai putut din cauza anumitor probleme, o activitate care sa te atraga...si trebuie gasita neaparat o schema de tratament care sa te ajute pana iti revii putin si prinzi din nou incredere:)
Si stai linistita ca nu o sa inebunesti, am trecut prin asta...stiu prin ce infern treci, dar neaparat iesi din starea asta prin activitate, tratament, etc...daca stai si te gandesti intr-una la ce ti se intampla nu rezolvi nimic, stiu ca esti foarte speriata momentan, dar cand or sa treaca simptomele astea, o sa prinzi incredere si apuca-te neaparat de ceva care sa te mentina in priza:)
Si la mine a fost vb de o remisie anu trecut, iar acum au revenit o parte din simptome...ce sa-i faci, eu am inceput cu Seroxat de cateva zile.tu ce tratament urmezi mai exact?
Este anxietatea foarte puternica, probabil stare de depersonalizare...totul e confuz, cunosc starea...este una dintre cele mai suparatoare simptome din psihiatrie din ce am vorbit cu mai multi doctori(am citit)
Ce pot sa-ti zic...stai linistita...schimba mediul de viata, apuca-te de ce nu ai avut curaj sau poate n-ai putut din cauza anumitor probleme, o activitate care sa te atraga...si trebuie gasita neaparat o schema de tratament care sa te ajute pana iti revii putin si prinzi din nou incredere:)
Si stai linistita ca nu o sa inebunesti, am trecut prin asta...stiu prin ce infern treci, dar neaparat iesi din starea asta prin activitate, tratament, etc...daca stai si te gandesti intr-una la ce ti se intampla nu rezolvi nimic, stiu ca esti foarte speriata momentan, dar cand or sa treaca simptomele astea, o sa prinzi incredere si apuca-te neaparat de ceva care sa te mentina in priza:)
Mi-am adus aminte cand am vb..da..imi revenisem nu credeam ca o sa cad iar dar iata ca s-a intamplat..si a fost din ce in ce mai rau. Nu iau nici un tratament, am inceput luna trecuta cu stimuloton si anxiar si cu el am ajuns sa nu mai ies din casa deloc..l-am lasat dp cateva zile si am fost in stare sa ies, sa ma plimb, sa merg la scoala..deci eu una nu mai am de gand sa iau tratament..oricim nu vindeca sunt doar adjuvante, totul eate sa ne schimbam gandirea..e ff greu sincer..ma ajuta f mult eft..dar nu stiu ce sa fac sa imi revin mai repede..
Sunt d-acord cu tine, nu vindeca...sau tin sub control anumite stari.dar apar altele, si la mine este la fel, am inceput cu Seroxat si nu am chef sa ies din casa deloc, ma sperie gandul sa ies in locuri aglomerate, azi o sa plec din Bucuresti si in noaptea trecuta am avut fel si fel de probleme, ganduri legate de iesirea respectiva...
Si eu am fost sceptic cu anumite tratamente, pur si simplu nu eram d-acord cu medici referitor la cum te pot vindeca, da, te pot ajuta la inceput, pe urma trebuie gasit un stil de viata si activitati placute sa te atraga...altfel intrii intr-un cerc vicios...si scapi cu greu...cum de altfel am intrat amandoi si poate multi altii.
Deci si la tine au avut aceste efecte medicamentele...eu credeam ca este doar in capul meu.se pare nu...chiar te fac sa te retragi social, etc.
Din pacate pe mine ma ajuta rivotrilul, dar nici asta foarte mult in ultima vreme...ce sa zic, activitate cat mai multa...
Si eu am fost sceptic cu anumite tratamente, pur si simplu nu eram d-acord cu medici referitor la cum te pot vindeca, da, te pot ajuta la inceput, pe urma trebuie gasit un stil de viata si activitati placute sa te atraga...altfel intrii intr-un cerc vicios...si scapi cu greu...cum de altfel am intrat amandoi si poate multi altii.
Deci si la tine au avut aceste efecte medicamentele...eu credeam ca este doar in capul meu.se pare nu...chiar te fac sa te retragi social, etc.
Din pacate pe mine ma ajuta rivotrilul, dar nici asta foarte mult in ultima vreme...ce sa zic, activitate cat mai multa...
Explicati-mi si mie va rog din suflet ceva..azi m-am intalnit cu nasa mea si m- gandit sa ii zic si eu Paste fericit etc...in mintea mea era cva in genul "daca nu e Pastele si eu ii zic asa aiurea o da creada ca am innebunit.." am impresia ca o sa o iau razna nu stiu ce sa mai fac...ma gandesc ca daca cumva imi inchiui eu ca e. Pastele si ma gafez...ce parere aveti, anxietatea e de vina?
Pentru ca anxietatea este la extrem Alessandra, nu cred ca esti pe drumul cel bun, in primul rand stii foarte bine ca ai mai trecut prin asa ceva, este destul de greu sa treci din nou prin asta, parerea mea ca ai nevoie in continuare de tratament daca nu merge cu terapia pe care o faci in momentul de fata...
Este foarte perversa anxietatea, poti scapa de un simptom si dai imediat de altul, de exemplu scapi de frica ca inebunesti dar revine frica de a iesi din casa, eu am patit-o si iti spun cat se poate de omeneste...nu e ok...
Fizic cum te simti? greata, cap tulbure, ameteli?
Daca fizic esti ok, inseamna ca depersonalizarea asta trebuie neaparat tratata:)
Este foarte perversa anxietatea, poti scapa de un simptom si dai imediat de altul, de exemplu scapi de frica ca inebunesti dar revine frica de a iesi din casa, eu am patit-o si iti spun cat se poate de omeneste...nu e ok...
Fizic cum te simti? greata, cap tulbure, ameteli?
Daca fizic esti ok, inseamna ca depersonalizarea asta trebuie neaparat tratata:)
Pot sa zic ca fizic ma simt bine.Am doar niste palpitatii, am reusit sa trec peste frica ia ca voi pati ceva daca am aceste palpitatii sau cine stie ce am la inima...Insa simptomele mele psihice daca pot sa zic asa sunt mai urate..mi-e frica ca o sa innebunesc deoarece uneori imi pun intrebari de genu acum e real ca eu merg sau ca vorbesc etc..am inteles ca asta e de la derealizare depersonalizare, ok, dar hai sa iti mai zic ceva..ma ingrijorez foarte tare din f multe lucururi..ieri seara am vb cu mama la telefon si mi-a zis ca vrea sa ma vada ca fusese la matusimea si a aflat ca fusesem si eu dupamiaza..eu parca aveam un nor de ceata in cap pentru cateva secunde nu mai stiam daca fusesem..confuzia asta ma omoara..imi pun des intrebari stupide..cum ar fi..plec la magazin sa iau paine..si cand ma intorc ajung in fata usii si ma intreb..aici stau nu?Nu intru cumva in alta casa? dar banuiesc ca astea vin din cauza ca mi-am pierdut f tare increderea in mine..parca nici nu mai stiu cateodata sa vb nu imi gasesc cuvintele...iau f greu decizii...offfnu stiu ce sa mai zic. Cap tulbure am cateodata cand ma trezesc dimineata..ah apropo de asta vreau sa zic ca confuzia aia cea mai mare si intrebari deastea stupide imi pun cel mai des dimineata..sti cum este senzatia aia atunci cand mai ai putin si dormi si poti sa fi constient de ce se intampla dar nu reactionezi si nu iti controlezi gandurile..ei bine asa am si eu..dimineata si uneori in timpul zilei...cand ma simt obosita...da-mi si mie te rog un sfat..mai spune-mi din ce simptome ai avut tu asemanatoare cu ale mele..poate ma ajuti sa inteleg mai bine..
Psihoterapia ajuta la tratarea tuturor formelor de anxietate, cum ar fi:
- anxietatea generalizata;
- tulburarea de panica;
- obsesiile si compulsiile;
- stresul cronic;
- fobia specifica sau sociala etc.
-------------*
Cu bine,
Psiholog Roxana Patrascu
(*modificat de admin)
- anxietatea generalizata;
- tulburarea de panica;
- obsesiile si compulsiile;
- stresul cronic;
- fobia specifica sau sociala etc.
-------------*
Cu bine,
Psiholog Roxana Patrascu
(*modificat de admin)
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 65anxietate-poate impreuna reusim
- 14e posibil sa degenereze in timp anxietatea?
- 3greata, ameteata, stare de anxietate
- 44Vindecarea anxietatii
- 6Teama de batai
- 13Nu-mi revin nicicum
- 4copil -anxios
- 6anxietatea, lesin, glicemie scazuta, teama
- 6ticuri nervoase necontrolate, dureri de cap, oboseala constanta si teama
- 5Stare de greata continua de 2 zile
- 22Dependenta de benzodiazepine-cum ati scapat??
- 4sindrom anxios depresiv
- 24Tulburare de personalitate psihastenica
- 38Masturbarea duce la anxietate?
- 0Metode ultramoderne de tratare a anxietatii (cu sau fara AP) si depresiei
- 6Stari Anxietate la 15 ani.
- 11Nu inteleg. Anxietate sau probleme cu inima?
- 8Copil de 14 ani - probleme in special dimineata
- 4Anxietate, atacuri de panica
Mai multe informații despre: Anxietatea Tulburarea de depersonalizare fobia
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
- Fobia sociala
- Anxietatea
- Fobiile specifice
- Agorafobia
- Tulburarea de anxietate generalizata
- Tulburarea anxioasa datorata unei afectiuni medicale
- Atacurile de panica
- Tulburarea de depersonalizare
- Acrofobia - frica de înălțime
- Anxietatea de sănătate
- Teama de zborul cu avionul - aerofobie
- Anxietatea și alimentația
- Anxietate
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: