exista oboseala cronica?
Suntem casatoriti de 10 ani si nu am avut probleme care sa nu le fi rezolvat impreuna. Dar ceva se intampla, mai ales cu mine si nu mai stiu ce sa mai fac.
Avem doi copii minunati, o fetita de 4 ani si un baietel de 1, 5, stam la parintii mei care sunt bolnavi de ani de zile. Tatal meu e paralizat de 23 de ani, iar mama are Parkinson de 8.
Eram o fire fr sociabila, descurcareata, imi placea sa merg, sa vad, sa vorbesc cu oamenii. Imi si lipseste mult acest lucru caci de cand o am pe fetita (de aprox 5 ani )pierd prietenii, nu mai stiu ce e in lumea asta. Sunt inchisa intre patru pereti si nu mai stiu sa evadez, sa comunic cu cei din jur. Am devenit persoana rea, care vede doar rautatea din jur si mai rau e ca sunt din ce in ce mai nervoasa, nervii ma lasa la orice, imi pierd rabdarea si vorbesc urat. Parca cea care am fost pur si simplu a disparut si orice as face nu pot sa o aduc inapoi.
Probleme sunt in fiecare zi dar ce sa ma fac sa nu ma mai enervez in halul acesta, pe orice fleac?
Cu sotul meu ne am inteles bine, dar din cauza "nervilor" mei relatia noastra nu mai e aceeiasi. ii e groaza de mine caci nu stie cum reactionez, cand imi sare tandara. Nu mai comunicam ca inainte, nu mai pot comunica ca inainte, mai bine tac si cand nu ma vede plang. pur si simplu nu ii pot explica ce e cu mine.
Parintii mei ma scot de multe ori din sarite, dar spun ca sunt bolnavi si de acceea fac ceea ce fac, copii sunt copii si fac traznai. Dar de ce ma enervez in halul acesta ? Nu stiu incotro sa merg, cu cine sa vorbesc. E drept sunt fr obosita, copii nu dorm noaptea, cu ei toata ziua nu e usor. Si de atatia ani oboseala s-a cam acumulat. Dormeam fr bine, acum noptile mi se par groaznice cand ma gandesc ca iar si iar cine stie de cate ori va trebui sa ma trezesc si maine iar voi fi atat de obosita ca de multe ori de abia ma tarasc. Si fiecare noapte e asa, parca copii mei sunt bebelusi tot timpul.
Exista oboseala cronica? sau nervii pot fi afectati si de sex? caci trec luni de zile pana sa facem dragoste si chiar si atunci pur si simplu nu simt nimic, doar oboseala si dorinta sa merg odata la culcare.
As vrea mult sa scap de nervii acestia inutili care imi distrug viata dar nu stiu incotro sa o apuc. Nici timp nu prea am caci nu am cu cine lasa copii sa merg la oras la medic, doar asa pe forum daca nu gasesc cumva un raspuns si o rezolvare.
E groaznic ca la 33 de ani sa nu ma pot controla. Chiar si o banala hartiuta ma poate scoate din sarite, strig, urlu, pe urma ma linistesc ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ce sa fac sa ma controlez? Cum am devenit asa o "pacoste" cand eram o fire deschisa, comunicativa, si care zambeam mereu. Acum am si uitat cum e sa zambesti. Imi vine doar sa plang. Ce s-a schimbat in mine de am devenit asa? sa strig pe toata lumea, copii, parinti, vecini?
Sper cineva sa imi raspunda s-au sa-mi dea o idee ce se poate face in cazul meu. Multumesc
Avem doi copii minunati, o fetita de 4 ani si un baietel de 1, 5, stam la parintii mei care sunt bolnavi de ani de zile. Tatal meu e paralizat de 23 de ani, iar mama are Parkinson de 8.
Eram o fire fr sociabila, descurcareata, imi placea sa merg, sa vad, sa vorbesc cu oamenii. Imi si lipseste mult acest lucru caci de cand o am pe fetita (de aprox 5 ani )pierd prietenii, nu mai stiu ce e in lumea asta. Sunt inchisa intre patru pereti si nu mai stiu sa evadez, sa comunic cu cei din jur. Am devenit persoana rea, care vede doar rautatea din jur si mai rau e ca sunt din ce in ce mai nervoasa, nervii ma lasa la orice, imi pierd rabdarea si vorbesc urat. Parca cea care am fost pur si simplu a disparut si orice as face nu pot sa o aduc inapoi.
Probleme sunt in fiecare zi dar ce sa ma fac sa nu ma mai enervez in halul acesta, pe orice fleac?
Cu sotul meu ne am inteles bine, dar din cauza "nervilor" mei relatia noastra nu mai e aceeiasi. ii e groaza de mine caci nu stie cum reactionez, cand imi sare tandara. Nu mai comunicam ca inainte, nu mai pot comunica ca inainte, mai bine tac si cand nu ma vede plang. pur si simplu nu ii pot explica ce e cu mine.
Parintii mei ma scot de multe ori din sarite, dar spun ca sunt bolnavi si de acceea fac ceea ce fac, copii sunt copii si fac traznai. Dar de ce ma enervez in halul acesta ? Nu stiu incotro sa merg, cu cine sa vorbesc. E drept sunt fr obosita, copii nu dorm noaptea, cu ei toata ziua nu e usor. Si de atatia ani oboseala s-a cam acumulat. Dormeam fr bine, acum noptile mi se par groaznice cand ma gandesc ca iar si iar cine stie de cate ori va trebui sa ma trezesc si maine iar voi fi atat de obosita ca de multe ori de abia ma tarasc. Si fiecare noapte e asa, parca copii mei sunt bebelusi tot timpul.
Exista oboseala cronica? sau nervii pot fi afectati si de sex? caci trec luni de zile pana sa facem dragoste si chiar si atunci pur si simplu nu simt nimic, doar oboseala si dorinta sa merg odata la culcare.
As vrea mult sa scap de nervii acestia inutili care imi distrug viata dar nu stiu incotro sa o apuc. Nici timp nu prea am caci nu am cu cine lasa copii sa merg la oras la medic, doar asa pe forum daca nu gasesc cumva un raspuns si o rezolvare.
E groaznic ca la 33 de ani sa nu ma pot controla. Chiar si o banala hartiuta ma poate scoate din sarite, strig, urlu, pe urma ma linistesc ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ce sa fac sa ma controlez? Cum am devenit asa o "pacoste" cand eram o fire deschisa, comunicativa, si care zambeam mereu. Acum am si uitat cum e sa zambesti. Imi vine doar sa plang. Ce s-a schimbat in mine de am devenit asa? sa strig pe toata lumea, copii, parinti, vecini?
Sper cineva sa imi raspunda s-au sa-mi dea o idee ce se poate face in cazul meu. Multumesc
3 comentarii
E o problema de bilant contabil: trebuie sa dati prea mult si aveti intrari prea mici. Deci, fie scadeti output-ul, fie crestei input-ul, fie actionati pe ambele planuri.
Mai intai trebuie:
-sa va ganditi daca nu aveti vreo posibilitate de a avea o locuinta de minim 2 camere, in care sa stati cu sotul si cu copiii, fara sa va neglijati indatoririle de fiica aunor parinti batrani si, mai ales, bolnavi. De obicei, un apartament in imediata vecinatate a celui parintesc este o solutie optima. Probabil, catre mijlocul anului care incepe azi preturile la locuinte vor ajunge jos, incat ceea ce acum pare ca nu va permiteti, va deveni abordabil.
-eliminati din alimentatie cafeaua si alte stimulate (ceai de ceai, Coca Cola).
-respectati si cereti celorlalti sa respecte un program de somn de 8 ore noaptea, cu stingerea cel mai tarziu la ora 23. Cel mai greu va fi cu cel de un an si jumatate, dar nu imposibil. Va fi spre binele lui.
-reinventati legatura cu sotul. Faceti exact aceleasi lucruri pe care le faceati cand "totul era minunat". Cand v-ati tinut de mana ultima data ?
-refaceti legatura cu Dumnezeu, in confesiunea din care faceti parte. Cand v-ati rugat ultima data ? Cercetati daca viata dv este placuta lui Dumnezeu si modificati ceea ce trebuie modificat, apoi cereti-I ajutorul.
Daca masurile de mai sus nu sunt suficiente si nu observati nici o imbunatatire, nu ezitati sa apelati la ajutorul unui psiholog. La psihiatru, nu aveti ce cauta, problemele dv nu se rezolva cu medicamente, ci cu tehnici de psihoterapie.
Mai intai trebuie:
-sa va ganditi daca nu aveti vreo posibilitate de a avea o locuinta de minim 2 camere, in care sa stati cu sotul si cu copiii, fara sa va neglijati indatoririle de fiica aunor parinti batrani si, mai ales, bolnavi. De obicei, un apartament in imediata vecinatate a celui parintesc este o solutie optima. Probabil, catre mijlocul anului care incepe azi preturile la locuinte vor ajunge jos, incat ceea ce acum pare ca nu va permiteti, va deveni abordabil.
-eliminati din alimentatie cafeaua si alte stimulate (ceai de ceai, Coca Cola).
-respectati si cereti celorlalti sa respecte un program de somn de 8 ore noaptea, cu stingerea cel mai tarziu la ora 23. Cel mai greu va fi cu cel de un an si jumatate, dar nu imposibil. Va fi spre binele lui.
-reinventati legatura cu sotul. Faceti exact aceleasi lucruri pe care le faceati cand "totul era minunat". Cand v-ati tinut de mana ultima data ?
-refaceti legatura cu Dumnezeu, in confesiunea din care faceti parte. Cand v-ati rugat ultima data ? Cercetati daca viata dv este placuta lui Dumnezeu si modificati ceea ce trebuie modificat, apoi cereti-I ajutorul.
Daca masurile de mai sus nu sunt suficiente si nu observati nici o imbunatatire, nu ezitati sa apelati la ajutorul unui psiholog. La psihiatru, nu aveti ce cauta, problemele dv nu se rezolva cu medicamente, ci cu tehnici de psihoterapie.
Cum crezi ca vei fi o mama buna, o prietena buna cu copii tai urland asa? Ce amintiri crezi ca vor avea copii tai cu tine, daca o tii asa?
Sfatul meu e sa faci un pic de ordine, cerand ajutorul sotului, in ceea ce priveste viata voastra si programul copiilor. Nu e normal ca un copil de 5 ani sa se trezeasca noaptea si poate nici cel mic de 1.5 ani.
Nu ezita, cere ajutorul sotului, spune-i ce ne-ai spus noua pe forum si roaga-l sa te ajute.
Sper sa depasesti aceste momente de oboseala marcanta.
Numai bine!
Sfatul meu e sa faci un pic de ordine, cerand ajutorul sotului, in ceea ce priveste viata voastra si programul copiilor. Nu e normal ca un copil de 5 ani sa se trezeasca noaptea si poate nici cel mic de 1.5 ani.
Nu ezita, cere ajutorul sotului, spune-i ce ne-ai spus noua pe forum si roaga-l sa te ajute.
Sper sa depasesti aceste momente de oboseala marcanta.
Numai bine!
Hunc, circumstantele actuale in care traiesti te solicita la un nivel foarte ridicat. Ca sa functionezi bine la un astfel de nivel, ai nevoie si de perioade de pauza, de recuperare si odihna. Altfel risti sa ramai fara energie fizica si psihica. Apeleaza din cand in cand la rude si cunostinte, ori chiar la persoane care ofera astfel de servicii, pentru a primi ajutor in cresterea copiilor si ingrijirea parintilor. Nu trebuie sa le faci singura pe toate si nici nu ai cum sa faci acest lucru.
Ceea ce-ti lipseste acum este timpul alocat pentru tine, pentru ca ai uitat de nevoile tale. Insa, neglijandu-te, nu ai cum sa fii o persoana calma si eficienta asa cum erai inainte.
Abordeaza intreaga situatie ca o problema de rezolvat: care sunt dificultatile, ce alte solutii pot fi gasite, ce au facut alte persoane in situatia ta, care sunt prioritatile etc. Asterne-le pe hartie si schiteaza un plan de organizare a timpului si activitatilor pe care le ai de facut si consulta-te cu sotul tau in privinta ajutorului pe care ti-l poate oferi.
Succes!
Psiholog clinician,
Simina Munteanu
Ceea ce-ti lipseste acum este timpul alocat pentru tine, pentru ca ai uitat de nevoile tale. Insa, neglijandu-te, nu ai cum sa fii o persoana calma si eficienta asa cum erai inainte.
Abordeaza intreaga situatie ca o problema de rezolvat: care sunt dificultatile, ce alte solutii pot fi gasite, ce au facut alte persoane in situatia ta, care sunt prioritatile etc. Asterne-le pe hartie si schiteaza un plan de organizare a timpului si activitatilor pe care le ai de facut si consulta-te cu sotul tau in privinta ajutorului pe care ti-l poate oferi.
Succes!
Psiholog clinician,
Simina Munteanu
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 3obosela cronica, revin cu concluzii si alte intrebari
- 6stare de ameţeală continuă
- 2oboseala cronica sau altceva?
- 1o problema nebuloasa... oboseala continua, obezitate
- 13Lene cronica.
- 6Tumoare cerebrala sau afectiune psihica?
- 66tulburare afectiva bipolara V (tratament nemedicamentos)
- 1Oboseala cronica
- 4Stare de cap greu permanenta si oboseala, somn nelinistit
- 27oboseala cronica
- 9probleme cu tiroida?
- 0Oboseala persistenta, dureri dese de cap, inrosire
- 1Oboseala cronica, lipsa de vlaga si chef de viata
- 8oboseala continua
- 0Mancarimi, iritatii, oboseala
- 2Dureri inima si cap
- 2Oboseala cronica si simptome ciudate
- 5Oboseala cronica și instabilitate
- 0Oboseala, palpitatii cand ma supar sau cand ma aplec
Mai multe informații despre: oboseala cronica
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: