episod psihotic acut... rog sfatul unui psihiatru

Mara Mara
Numele doctorului este Adrian Ionescu si tel. de contact sunt 0238/52.46.18; 0238/71.00.99
Spitalul este situat la 30 km de Buzau, soseaua care duce spre Nehoiu- Brasov, unde se termina localitatea Magura.Se face un drum prin padure care duce spre manastirea Ciolanu. Puteti face o programare telefonic pentru o consultatie. Din start va pot spune ca domnia sa nu interneaza bolnavul fara voia sa. Este destul de greu de ajuns acolo, trebuie sa ai masina. Multa, multa sanatate si sa auzim de bine.

Va multumesc infinit ptr informatie, dar daca dl dr nu interneaza pacientul fara voia sa mi-e teama ca nu ne poate ajuta.
Fir-ar sa fie, o sa vedem ce se putem face.
Inca o data multumiri.

Am o prietena care sufera de depresie si i s-a recomandat sa ia urmatoarele medicamente:zypresa, cipralex si lamotrin, le ia seara inainte de culcare, dar doarme pana la 11-12 ziua, si are o stare de somnolenta mai toata ziua, ma sfatuieste cineva daca e bine sau nu?

Zyprexa este un medicamente care are ca efect secundar producerea somnolentei.
Si eu la inceputul tratamentului cu zyprexa dormeam mai mult si aveam stari de somnolenta. In timp, dupa ce s-a obisnuit organismul cu zyprexa mi-am revenit.mult. Deci curaj, aceste stari ar trebui sa fie trecatoare.

da...asa este..zyprexa da stari de somnolenta..mai ales la inceputul tratamentului cand doza este una mai mare! daca este de 10 mg este normal sa se simta somnolenta! si eu urmez tratament cu zyprexa initial doza a fost de 10mg, acum de aproape un an cu acordul medicului psihiatru a scazut la 5 mg..in prezent starea de sanatate este ft buna.in special daca este asociata cu consumul de alcool starile de somnolenta sunt mai puternice!Oricum consumul de alcool nu se recomanda pe durata tratamentului..desi cazul meu este unul chiar nefericit...se pare ca trebuie sa urmez toata viata tratamentul si sunt tanar am 27 de ani (urmez tratamentul deja de 5 ani).Robymat tu de cat timp iei tratament, cum a sunat disgnosticul tau si cat timp ti sa spus ca trebuie sa urmezi tratametnul cu zyprexa? sper totusi intr-o minune si sa nu trebuiasca sa iau tratament toata viata(este destul de greu de acceptat ideea)!

Doru, eu ma tratez pentru tulburare afectiva bipolara de 1 an si 8 luni cu zyprexa. Am avut inainte de zyprexa si alte medicamente care nu m-au ajutat deloc. De cand ma tratez cu zyprexa ma simt bine. Am inceput cu 10 mg, mi s-a mai reduz doza intre timp la 5 mg de vreo 2 ori dar am avut recaderi. In momentul de fata sunt din nou la 5 mg de vineri si momentan ma simt bine. Doctorita care ma trateaza mi-a spus ca daca ma voi simti bine, in 5, 6 luni voi intrerupe tratamentul.
Tu poate ai avut mai multe recaderi si din acea cauza trebuie sa iei tratament o perioada mai indelungata.
Oricum important este sa te simti bine. Mie doctorita mi-a spus ca mai bine sanatoasa cu o pastila pe zi. Asa, ca nu-ti face prea mari probleme si ia tratamentul cum ti l-a prescris medil tau.
Muta sanatate iti doresc.

pe parcursul celor 5 ani de doua ori am intrerupt tratamentul dar de fiecare data nu m am simtit bine(prima oara pentru 3 saptamani, a doua oara pentru 3 luni).Dar am facut si o greseala elementara:am consumat alcool cam mult! sigur si asta a influentat in mare masura!Mi e teama ca depresia de care am suferit a devenit una cronica...desi diagnosticul initial a sunat asa: episod depresiv sever cu simptome psihotice(am fost si internat pt 3 saptamani intr-un spital de specialitate).Nu eram agresiv, nici pe departe...dar nu ma puteam odihni...asa a inceput totul..aveam si anormal de multa energie...dormeam 2 maxim 3 ore la 24 de ore si asta total anapoda...deci nu noaptea.devenisem si cam bisericos...debutul l as putea pune si pe seama despartirii de fata cu care am stat 3 ani jumatate!ce este foarte important este ca m-am refacut am avut destule relatii de atunci cu diverse fete...chiar si in prezent e ok si din punctul asta de vedere!nina.diagnosticul prietenei tale cum a sunat!a fost si ea internata? si cu internarea asta este cu dus intors!de regula conditiile din spitalele pentru bolnavii psihic lasa mult de dorit si ce mai ti e dat sa vezi si pe acolo este si mai greu de suportat...dar stii uneori pentru a ti revenii cu picioarele pe pamant si cu capul pe umeri mai ai nevoie si de socuri(ei bine spitalele de care vorbesc chiar te socheaza)..amintiri neplacute as da orice ca sa le pot sterge..dar dupa 5 ani inca imi amintesc!lasa ca cei sanatosi si fara probleme ar trebui sa puna mare pret pe asta si sa si traiasca viata din plin...fara excese si cu maxima atentie pentru ca excesele si neatentia sporita duce la astfel de probleme!

Romania tara nefericitilor! In urma unui studiu realizat in anul 2008 sa concluzionat ca 20% la suta din populatia tarii sufera de probleme psihice! Socant de adevarat!

Ha ha... 20% declarati si 80% nedeclarati cu probleme minore :)
Sotia mea ia Zyprexa de multi ani. cu intreruperi... si deoarece atunci cand a intrerupt si a reluat au aparut iar problemele de acomodare de la inceput, cu somnolenta si luarea in greutate, sotia nu mai are curaj sa intrerupa deja de vreo 3 ani cel putin, desi psihiatrul i-a spus ca e bine si poate sa scoata Zyprexa. Se simte f bine si a slabit mult de cand ia si Novothiral.
G

Buna ziua tuturor,
vroiam sa va intreb trei lucruri daca cineva ma poate ajuta:
1. ce se poate face legal atunci cand mama si sotul persoanei bolnave nu fac nimic si nu permit nimanui sa-o interneze per bolnava, in ciuda faptului ca bolnava refuza tratamentul ca fuge de acasa si a incercat deja sa se sinucida, iar boala se agraveaza din ce in ce mai mult.
2. este adevarat ca legislatia Romaniei prevede ca bolnavul sa poata fi internat fortat numai atunci cand acesta este agitat si violent? Nu este suficient ca bolnavul sa refuze tratamentul si sa incerce sa se sinucida ca sa fie un pericol si sa poata fi internat fortat?
3. mama mea nu vrea sa o interneze pe sora mea deoarece i s-a spus ca la spitalul 9 ii tin pe toti agitatii intr-un salon mare in pielea goala, unde se bat intre ei fara ca nimeni sa-i desparta, ca-i lasa sa faca pe ei si ii lasa sa stea in mizerie, ca-i bat insasi infermierii, ca-i tin nemancati, ca pun furtunul cu apa pe ei sa-i calmeze, ca in cazul in care familia le duce ceva de mancare sau schimburi este personalul medical cel care le fura tot si nu le dau nimic. Acesta este motivul ptr care mama mea refuza sa o interneze, si spune ca mai bine asteapta sa se omoara decat sa o duca acolo unde ar innebuni de tot.
Va rog pe toti cei care ati avut experiente de acest gen si ati fost internati la 9, este posibil asa ceva? este posibil ca aceste lucruri sa se intample? poate era asa pe timpul lui Ceausescu, dar acum?
Va rog sa ma ajutati si sa-mi spuneti daca este adevarat, si eventual sa-mi recomandati un medic bun de la spitaul 9. Situatia sorei mele este disperata mai rau ca oricand.
Acum 10 zile, facandu-si pe ascuns un rand de chei, a fugit de acasa numai cu banii in buzunar si s-a dus la mare la Constanta sa se arunce in mare. S-a aruncat in apa dar dupa aceea a iesit singura ptr ca si-a amintit de niste prieteni care locuiesc acolo si s-a dus la ei, iar mama mea si cumnatul meu nici in situatia asta nu au hotarat sa o interneze "ptr ca nu e agitata, si decat la 9 unde e ca in lager mai bine moarta".
Va rog sa ma ajutati cu un sfat sa-mi pot salva sora, va rog.
Multumesc
Mara

Nu pot sa ti dau niste raspunsuri autorizate totusi sper sa ajute: tot ceea ce stiu este ca daca a avut tentaiva de suicid este suficient ca sa o iei de mana si sa o duci la spital indiferent de ora la care se intampla asta...poate fi si doua dimineata...nu este de glumit cu asa ceva si sa spui medicului care este de garda despre asta pentru a putea fi internata!Din cate stiu obligatoriu va fi internata daca sa petrecut asa ceva..despre conditii nu stiu, eu locuiesc in craiova, am trait o experienta similara in anul 2004 desi la mine a fost altceva...nu am vrut sa ma sinucid-asa a fost interepretat gestul-vroiam sa ies din casa la ora 12 noaptea si mi sa inchis fortat usa de catre fratele meu si atunci i-am zis ca sar si pe geam daca nu mi deschide usa(stateam la etajul 1 deci nu poate fi vorba de sinucidere, nu m-as fi aruncat in cap), aveam anormal de multa energie si simteam nevoia sa o consum.Probabil ca nu s ar fi ajuns la internare daca nu si mama mea ar fi avut si ea probleme din anul 2000 si cei de la spital cunosteau situatia-probail s-au gandit ca nefericita boala sa transmis cumva si la mine(ceea ce este foarte probabil sa se intample).Oricum experienta spitalului din Craiova de la Parc a fost una total socanta si as da orice ca sa nu mai ajung vreodata acolo!

Buna ziua!
Varul meu in varsta de 16 ani a fost internat acum 3 saptamani suferind de un episod psihotic, se contrazicea cu toata lumea vorbea despre sfarsitul lumii, o acuza pe mama lui ca i-a schimbat data nasterii in certificatul de nastere si ca a vrut sa bage cutitul in el, se izolase de toata lumea, iesea singur afara foarte des si in ultima vreme devenise foarte violent a lovit-o pe mama lui in spate, aceasta fiind nevoita sa se interneze avand fisura de splina, cand mama lui s-a intors acasa el o ameninta ca o sa o omoare din cauza asta a fost nevoita sa-l interneze involuntar in spital. In spital nu stiu sigur daca i-au mai administrat si alte medicamente dar stiu ca ii dadeau diazepan si datorita faptului ca nu raspundea la ele, era violent cu asistentele, acestea i-au marit doza si am inteles k urmeaza sa-i prescrie un al 3-lea tratament. Dupa 3 saptamani ieri l-am vazut pentru prima oara ca nu vroia sa vada pe nimeni si nu mi-a venit sa cred ca era el, slabise foarte mult datorita faptului ca nu putea sa inghita, nu putea sa vorbeasca ca nu poate sa-si miste limba si muschii fetei de asemenea, si repeta niste gesturi fara rost, mima ca bea apa, se ridica foarte des si dadea mana cu tatal lui etc. Cand l-au dus la spital era solid si se simtea foarte bine in comparatie cu acum...intrebarea mea este, starea asta in care este acum face parte din tratament?

Se vor incerca diferite tratamente pana vor da rezultate. Creierul fiind cel mai complex si greu de inteles.

Pentru new
Se vor incerca diferite tratamente pana vor da rezultate. Creierul fiind cel mai complex si greu de inteles

Inteleg asta, dar totusi e normal sa fie asa "amortit" astfel incat sa nu poata vorbi si sa nu mai poata gandi? Mama lui e disperata crede ca nu va mai vobi vreodata si k nu-si va mai reveni din starea asta..

Da e normal, deoarece e preventiv dupa cum ati spus e violent. Incearca sa-l calmeze prin orice mijloace dar in momentul in care ii va gasi tratamentul isi va reveni si nici macar nu o sa va mai aduceti aminte cum arata cand era bolnav. Important, sa-si ia medicatia si sa urmeze intocmai indicatiile medicului psihiatru deoarece el, cu ajutorul unui psihoterapeut vor indentifica cauza caderii psihice si vor cauta o rezolvare medicamentoasa la inceput, completata cu sedintele la psiholog.

Pt new
Da e normal, deoarece e preventiv dupa cum ati spus e violent. Incearca sa-l calmeze prin orice mijloace dar in momentul in care ii va gasi tratamentul isi va reveni si nici macar nu o sa va mai aduceti aminte cum arata cand era bolnav. Important, sa-si ia medicatia si sa urmeze intocmai indicatiile medicului psihiatru deoarece el, cu ajutorul unui psihoterapeut vor indentifica cauza caderii psihice si vor cauta o rezolvare medicamentoasa la inceput, completata cu sedintele la psiholog.

va rog un sfat,
va voi explica pe scurt cateva detalii ale problemei care ma macina.de cateva zile am aflat de la mama mea(eu nu locuiesc in romania) ca bunica mea(75 ani) are grave probleme psihice...i s-au dat mai multe tratamente, nu stiu sa va spun ce anume, dar ea refuza sa continue tratamentele respective, le ia cateva zile, in care situatia este clar ameliorata, dupa care inventeaza diverse motive pentru a nu le mai lua.cert este ca situatia este critica, chiar si medicul de familie si-a dat seama, prietene de-ale ei au contactat-o pe mama sa-i spuna ca ceva nu este in regula cu ea, face lucruri irationale(ex.este extraordinar de nervoasa, din orice face o tragedie, este dezorientata pe strada asta vara chiar a lovit-o o masina,.este foarte zgarcita la lucruri esentiale, la mancare dar a donat la biserica 75 de milioane, lei vechi, minte foarte mult, minciuni ce nu-si au sensul, iar eu nu stiu exact toata situatia)acum am 2 intrebari 1*cum ar trebui sa procedam daca ea nu vrea sa ia tratamentul si nici macar la o noua consultatie nu vrea sa se duca?se poate face o internare involuntara la recomandarea medicului de familie?.2*cum s-ar putea obtine un certificat ca nu e in deplinatatea facultatilor mintale?fiindca deja ne-a amenintat ca vinde cele 2 apartamente care sunt pe numele ei si da totul la biserica(banii fiind trimisi de mine si respectiv mama mea, niciuna dintre noi nefiind in tara la data achizitionarii) si din pacate nu ar fi singurul caz din familie(sora ei a vandut casa bisericii, bineinteles cu bani fictivi).va multumesc anticipat

In special cei cu probleme psihice au o inclinatie spre credinta explicatia inca nu a fost gasita sau cel putin nu am auzit eu de ea de aceea doneaza bisericii sperand prin aceasta sa si spele pacatele, in fine asta ar fi o explicatie rationala dar pt a rezolva problema poate fi internata in anumite conditii.1. E un pericol pt cei din jurul ei 2. E un pericol pt ea insasi 3.Aveti nevoie de semnatura fiicei cel putin si un medic psihiatru care sa puna diagnosticul samd.Atat pot sa va spun inca nu sunt pus in tema cu legislatia specifica.

PENTRU Mara Mara...sa stii ca in vara lui 2008 tata a stat cateva zile la nr 9 in cladirea lx -9 adica, la domnul dr Marinescu, care i-a gasit din prima tratamentul potrivit.mergi si discuta cu dansul.Sunt si cladiri cu inchisi si fel de fel de situatii cu cei ce nu mai raspund la tratament..nu mai pot fi stapaniti si nu e loc pt toti...tata nici acum nu crede ca a avut ceva, si -a luat tratamentul cateva luni si cand s-a vazut bine nu a mai luat..si dupa vreo 4 luni i-a revenit.de atunci il tratez eu singura cu sirop rispolept zilnic in sticla d apa ce o ia la munca si se simte perfect...alta solutie nu aveam.e capos. zi-mi cum mai e sora ta. SANATATE!putem vb la id arixa10 daca vrei.

Mama mea are sub amigdake doi noduli, unul mare de cam 3 cm in stanga, iar unul foarte mic pe partea dreapta, analizele la sange, leucocite, vsh, hemoglobina au valori normale, e suspecta cu plamanii, oare ce poate fi?
urmeaza de 3 zile penicilina si gentamicina..

Pt Nina
Din pacate nu esti pe forumul de care ai nevoie incearca la infectioase sau cronice imi cer scuze daca gresesc.

Am nevoie de un sfat.

In primavara acestui an am avut un episod psihotic cu elemente de SK. Am fost la un medic psihiatru dar episodul ca atare nu a fost diagnosticat. Nu am fost internata. Medicul mi-a pus diagnosticul de depresie atipica si mi-a prescris un Solian 400 seara. Mi-am revenit din criza dupa cateva zile si am realizat ca fusese mai mult decat atat. Am avut halucinatii auditive. Acum mi-e rusine sa ma duc la medic sa-i spun. Au trecut 5 luni si nu am mai avut nicio problema. Nu stiu cat sa mai continui tratamentul, daca e tratamentul adecvat... plus ma macina teama ca as putea face o recadere. Teama aceasta ma urmareste mereu si ma impiedica sa ma bucur de viata. Orice raspuns e binevenit.

Nu are de ce sa-ti fie rusine sa-i spui medicului de starile tale. El este obisnuit cu asa ceva, nu esti tu prima care a avut halucinatii auditive. Tratamentul trebuie sa il continui o perioada mai indelungata, cel putin 1 an., chiar daca te simti bine Din moment ce nu ai mai avut nici o problema, inseamna ca ai un tratament bun.

In ceea ce priveste o eventuala recadere, nimeni nu stie daca acest lucru se poate intampla sau ba. Asa ca este bine sa nu-ti bati capul cu asa ceva. Ce poti face tu? Sa urmezi tratamentul recomandat de medicul tau si sa te feresti de stres, de nopti nedormite, etc.
Sper ca ti-am fost cat de cat de folos.

Pt. itzi,

Eu zic sa iti raspunzi mai intai la intrebarea urmatoare: Ce este mai puternica... teama ca o sa ai o noua recadere sau rusinea sa ii spui la doctor toate simptomele care le-ai avut? Oricum au trecut 5 luni de atunci fara probleme... exista medicamente pe care psihiatrii le dau in scop profilactic sa previna recaderea sau sa micsoreze durata lor... posibil ca asta se potriveste in situatia ta. Daca au fost/exista cauze de natura emotionala care au determinat/agravat episodul atunci posibil e bine sa le analizezi eventual cu un psiholog (la moda psihoterapeut, suna mai interesant). Sa auzim de bine!
G.

Robymat are perfecta dreptate, nu ai de ce sa iti fie rusine, du-te neaparat la dr si povesteste absolut tot ce ti se intampla. Macar de si-ar da seama toti bolnavii de problema lor si ar vrea sa mearga la dr. eu ma lupt cu sora mea de luni de zile sa o conving sa ia tratamentul si nu vrea, continua sa spuna ca ea nu are nimic, ca problemele ei sunt de alta natura, in timp ce are un diagnostic clar de episod psihotic acut.
Tratamentul trebuie luat, altfel temerile tale se pot adeveri si poti avea o recadere. Faptul ca te simti bine este nemaipomenit, dar incearca sa-ti invingi rusinea si sa mergi la psihiatru.
Multa sanatate.

Multumesc pentru raspuns.
Nu e chiar atat de simplu. Sa-i spun ca a gresit diagnosticul? Intre timp am frunzarit netul si mi-am pus diagnosticul singura. Ce sa fac? Sa caut alt doctor si sa-i povestesc ce mi s-a intamplat? Cel mai greu pentru mine este ca nimeni nu stie. Sotul meu m-a crezut cand i-am spus ca ma urmaresc vecinii. Le-a facut un scandal monstru. Si e convins ca nu am nimic. Am incercat sa aduc vorba. dar a zis ca e o prostie. Pareintii nu stiu. Nimeni nu stie. Si am nevoi sa vorbesc cu cineva despre asta. Incerc sa ma incurajez singura ca totul va fi bine, ca a fost o intamplare, ca a fost de la abuzul de cafea. Uneori reusesc. Alteori nu. As vrea sa treaca macar o zi fara sa ma gandesc la asta.

Nu trebuie sa ii spui ca a gresit diagnosticul, poti foarte bine sa fii sincera si sa-i spui ca din retinere nu i-ai povestit totul cand ai fost la el data trecuta, o sa inteleaga. La fel de bine poti sa mergi la alt dr daca ai impresia ca ti-a gresit diagosticul, la o adica tu trebuie sa alegi ce e cel mai bine ptr tine, aici e vorba de viata ta, si datoria ta este aceea de a face tot ce poti ca sa iti fie bine tie.
nu stiu de unde esti, dar sora mea a fost internata (singura internare pe care a acceptat-o in luna aprilie dupa care a intrerupt tratamentul si nu l-a reluat nici pana in ziua de azi), la Policlinica Titan, da dr Carmen Sandulescu, este nemaipomenita se pare, foarte buna diagnosticiana, si nimereste tratamentul adecvat din prima.
Nu cred ca e bine sa ascunzi asa ceva parintilor, ai nevoie de suportul la toata familia in asemenea momente.
Sigur ca o sa fie bine ai sa vezi, lucrul important este sa mergi la dr si sa faci tratamentul ptr a evita vreo recadere. Cred ca ar fi bine ca si sotul tau sa vina cu tine la dr, sa auda ce iti spune si sa-si dea seama ca nu e o prostie. e mult mai usor sa nege decat sa accepte un adevar atat de crud, astfel te va putea ajuta si el si veti infrunta impreuna aceasta situatie grea.
Imi dau seama cat de greu trebuie sa iti fie, sora mea e intr-o situatie disperata de un an, si eu totusi mai sper sa fie numai un cosmar din care sa ma trezesc intr-o buna zi.
Aici poti sa vorbesti liber de toate temerile tale, noi toti suntem intr-un fel sau altul in aceeasi situatie, asa ca esti intre prieteni.
Iti doresc inca o data multa sanatate.

Pentru Mara Mara,

multumesc pentru incurajari. Sunt din Bucuresti. Am fost la dr. Plavitzu. Am stat de vorba 5 min, mi-a dat reteta si gata. Sotul meu nici nu vrea sa auda. Eu am renuntat sa-l mai bat la cap. Mi-a zis ca totul a pornit de la un fapt real, ca mi-am revenit imediat si ca nu are ce sa fie. Intru pe acest topic pe ascuns... ca se enerveaza. In rest... ce sa zic, merg la servici... asa mai uit de problema mea. Nu ma pot resemna inca.
Multa sanatate surorii tale.