Ma va accepta cineva asa cum sunt?

Buna seara,

Nu stiu daca va citi cineva ceea ce postez acum...dar simt nevoia sa scriu aceste lucruri.Am 27 de ani si de cativa ani am fost diagnosticata cu tulburare schizoafectiva si nu am vrut sa accept boala pana anul trecut cand am avut o cadere din vina mea(am incetat sa iau tratamentul pentru cateva luni fara ca familia mea sa stie ce decizie luasem).N-as vrea sa povestesc mai multe detalii despre aceasta cadere, imi amintesc totul si stiu ca mi-am inchipuit lucruri care nu s-au intamplat.Dupa acest mic istoric, revin la un gand care ma chinuie de mult timp :mi-e foarte frica de singuratate si imi pun intrebarea daca un baiat normal, ma va accepta in momentul in care ii voi marturisi acest lucru despre mine(boala mea)?Ar fi mai potrivit sa incerc sa cunosc baieti care sufera si ei la fel ca mine de o boala psihica?Aparent sunt o persoana, , normala, , dar nimeni in afara de familia mea nu stie ce, , ascund, , in sufletul meu(prieteni, rude, cunostinte).Multumesc, o seara frumoasa tuturor!

Gandestete ca esti o persoana speciala... chiar daca suferi de aceasta boala, ai incredere in Dumnezeu ca pentru fiecare are o iesire chiar cand noi nu o vedem. Sincer eu mi-as dori sa cunosc o fata ca tine pentru ca fetele in ziua de azi nu mai sunt cum erau inainte... sincer nu cred ca ar trebui sa te gandesti prea mult la aceasta boala... si sa lasi viata sa-si continuie "traseu". Gandestete ca ai ceva special nu lasa gandurile sa te macine.

Daca vrei sa mai vorbim mi-ar face placere.
Multa sanatate si lumina in suflet!

Draga mea,
esti o PUTERNICA pentru ca ai scris.
Desigur ca vei gasi orice baiat sa va iubiti (reciproc)...
ma intreb, te intreb?
DE CE sa spui, NU doar lui, dar chiar nimanui...
pt. ca, chiar asta-ti lipseste...un prieten, un iubit...si TOTUL va fi ok.
Iti doresc sa fii fericita!
Doamne ajuta!

poate-ti scrie chiar, cineva care citeste acest forum...

Buna,

Va multumesc pentru raspunsul vostru, chiar m-a ajutat faptul ca am marturisit pe acest site sau mai bine zis am recunoscut ce boala am si ca ma simt singura...O sa ma consider de acum inainte o persoana speciala asa cum zice Bogdan si o sa iau lucrurile asa cum sunt, mergand inainte.Multumesc inca o data amandurora, multa sanatate si fericire va doresc si voua!

Ma bucur ca te-am ajutat cu un sfat. Iti doresc multa sanatate si fericire!

Buna liv1,
Am si eu acelasi diagnostic ca tine. Am 31 de ani si as vrea sa ne cunoastem.

Buna Alex,

Si eu as vrea sa ne cunoastem, ti-am lasat un mesaj in privat cu id meu de mess.Numai bine, multa sanatate!

Buna liv1. In urma cu cativa ani am suferit si eu o boala psihica mai precis o puternica depresie. As vrea sa vorbim, sa schimbam cateva idei daca esti de acord. Ti-am trimis un mesaj privat. Numa bine.

Buna ziua, imi doream de foarte mult timp sa-mi pot impartasi ceea ce am trait acum cativa ani in urma, dar ma temeam teribil sa nu fiu criticata, judecata deoarece mi s-a mai intamplat! Insa acum mabucur enorm ca ma pot exterioriza unor persoane care au trecut prin stari asemanatoare sau chiar similare cu ale mele.
Povestea mea e destul de lunga dar voi incerca sa fac un rezumat: acum cativa ani am fost diagnosticata cu depresie.Starile cred ca sunt deja cunoscute tuturor(stari de tristete, plans foarte mult, etc);am fost internata in spital deoarece nu gandeam limpede si plecasem de acasa.Am stat in spital o luna, timp in care doctorii au incercat tot felul de tratamente pentru a ma ajuta sa-mi revin.In 2010 cu acordul medicului terminasem tratamentul ceea ce ma facuse extrem de fericita!La scurt timp dupa, mai exact o luna, am cunoscut un baiat de care m-am indragostit nebuneste, am trait momente ce nu pot fi descrise in cuvinte cel putin pentru mine!Insa dupa doua luni de relatie criza mi s-a declansat din nou, deci am ajuns din nou in spital si evident ca iubitul m-a parasit exact atunci cand aveam cea mai mare nevoie de el! Am suferit enorm si acum imi amintesc franturi din acea perioada desi au trecut 2 ani ranile inca mai exista!
De atunci nu am mai avut nici o relatie pentru ca nu voiam sa mai sufar, si sincer mi-am pierdut increderea in baieti.
Ca multe alte persoane in situatia mea ma intreb daca voi gasi pe cineva care sa ma inteleaga, sa ma respecte si sa ma iubeasca indiferent de problemele de sanatate pe care le am.Ma simt atat de singura si imi doresc o relatie dar in acelasi timp nu mai vreau sa fiu judecata gresit, vreau ca cel de langa sa-mi impartaseasca atat bucuriile cat si necazurile vietii.Uneori am senzatia ca cer prea mult, sau ca sunt prea pretentioasa si din aceasta cauza voi ramane singura:(...
Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea.Astept pareri, sfaturi.orice:)

Buna!
Te inteleg prin ce treci pentru ca si mie mi s-a intamplat la fel. Nu mai fi trista si nu mai plange dupa el pentru ca nu era de tine acel baiat. Daca te-a lasat la greu inseamna ca este un dobitoc. Ba chiar bucura-te ca sa intamplat asta acum si nu mai tarziu, ca ai vazut adevarata lui fata.
La fel ca si tine, si eu mi-am pierdut increderea in fete. Dar eu cred ca nu conteaza de cate ori ne despartim, atata timp cat sintem in viata trebuie sa incercam mereu sa cunoastem oameni noi pana vom gasi in sfarsit jumatatea noastra.
E adevarat, in ziua de astazi mai greu gasesti oameni care sa nu te lase la greu. Cam toti sint pe interes. Atata timp cat pot profita de tine cu ceva e bine, iar cand nu mai au, te lasa. In general baietii profita de fete pentru sex, iar fetele profita de baieti pentru bani. Asta e ce am observat eu.
De obicei persoanele sufletiste sint cele care au trecut in viata prin multe necazuri. Cine n-a simtit pe pielea lui ce inseamna suferinta continua sa o provoace la altii.
Daca vrei sa vorbim, -

Pe mine ma va accepta cineva asa cum sint ? Se pare ca nu... :(

Uneori asteptam sa apara Fat frumos sau dupa caz Alba ca zapada.I
Imi aduc aminte de un mare predicator care spunea de o nunta unde fata avea lovita fata si totusi mirele o iubea si el spunea ca sa nu cautam 'carapace'.Uneori sunt oameni deosebiti 'inauntru ', care pe dinafara nu par deosebiti dar omul dinauntru e magic.Poate de multe ori nu ii vedem asa cum sunt, decat in timp cand incercarile nii arata asa cum sunt, oameni pe care te poti baza.
Eu va doresc ca atunci cand va apare un om dinasta sa il recunoasteti ca fiind omul vostru, si sa va ajute Dumnezeu sa ramaneti impreuna!!
Alex80 da eu cred ca poti gasi omul potrivit!!!

1 la milion

Tu stii draga Bleuciel ca la Dumnezeu nu exista Nu se poate!Stii mai bine ca mine de fapt!
In urma cu cativa ani am vazut un caz la Tv si apoi si la Andreea Marin.O tanara avea mari probleme cu rinichi erau deja cativa ani de cand facea dializa.Si aparatul de dializa nu este atat de complet in functionare ca un rinichi.Femeia deja incepuse sa se simta mai rau (mi se pare ca maxim aprox 10 ani reusesti sa traiesti cu dializa).Avea nevoie de un rinichi.
La un moment dat un puscarias (dar care nu avea o pedeapsa mare) vede anuntul spus la radio si de atunci s-a gandit sa o cunoasca pe femeia asta.Gandul lui era aproape zi si noapte la asta.O cunoaste pe femeie ii doneaza rinichiul si cei doi se indragostesc.El s-a schimbat ca om.Medicul care a vorbit la emisiunea Andreei Marin a vorbit foarte frumos de el si a spus ca o potrivire genetica a rinichiului atata de buna se intalneste doar 1 la 16.000.000.Daca te gandesti femeia asta a avut in tara un om(populatia tarii nu este cu mult mai mare de 16 mil) care se potrivea genetic la rinichi cu el.SI LA INTALNIT!!!Stiti ca la operatiile de rinichi nu ajunge sa gasesti unul, trebuie sa fie compatribil ca operatia sa aiba loc.
Deci 1 la 1 milion e nimic ptr Dumnezeu!!!

Ionica... asa e... dar sa stii ca la emisiunile astea mai sunt si fabricatii... numai asa ca sa se vanda bine produsul, adica emisiunea in cazul acesta.Cine stie cat de buna era potrivirea genetica de fapt!!