Dragostea ca pedeapsa

am citit undeva ca Dragostea e atunci cand iti pui sufletul cuiva care ti-l va strivi. Si atunci de ce o facem?
mai ales cand n-avem dreptul la ea.cand dragostea devine o pedeapsa.pedeapsa suprema..de a fi condamnat sa nu poti fi niciodata cu cel pe care il iubesti.in mare v-as spune o poveste.Femeie...caatorita cu copii s-a inddagostit de barbat in aceeasi situatie.nu fac parte din categoria celor nefericite in casnicie...n-am trait niciodata pasiunea dar viata mea a fost ca o apa lina si sigura si acum se transforma in torent...can l-am cunoscut pe el...pe net. Cat de reala poate fi o asemenea poveste? dureaza de 4 luni si am devanit dependenti unlul de altul.si aici intervine Tradarea...nu proptiuzisa...ci doar in gand pana in cele mai ascunse ganduri...pana in tot...Cum poti sa te indragostesti de cineva pe care nu l-ai vazut niciodata?
si totusi se poate alfel nu-mi explic foamea si dorul permanent de a lua legatura unul cu celalalt...Cat de tampit poti sa fi tu ca om sa te aventurezi cu tot sufletul intr-o relatie fara viitor si la care nici macar nu-i doresti viitor? N-am vrut dar s-a intamplat si sunt gata sa tradez si sa insel pentru asta.dar sa nu renunt la familie...e viata mea...dar oare fara el nu m-as trada pe mine? Chiar ne completam unde e cazul...suntem diferiti pe alocuri...si mai ales ne intelegem.E oare asa de mare vina?Niciuna din familii nu a simtit nimic si simt ca parca nu are legatura cu ei...E doar visul meu secret...Intelege oare cineva?...ca eu nu ma mai inteleg.stiu doar ca vreau tot...si mi-e frica...mi-e frica.Va multumesc pentru orice sugestie...chiar condamnare...

Se poate intampla si mai mult de atat, si mai rau...sa traiesti dragostea, sa arzi, sa te daruiesti total, sa te imbeti cu fericirea...dupa care sa traiesti despartirea ca un purgatoriu, incinerata de vie, traind in fiecare zi cu durerea ca nu-l mai ai, ca te-a parasit, ca vei muri singura.Sfatul meu:renunta acum, traieste pentru familia ta.Aceasta IUBIRE INTERZISA are pretul ei...foarte AMAR.Crede-ma!

din pacate chiar este posibil si se pare ca at cand este vorba de dragoste nu prea exista nici o regula, , , exista dupa parerea mea multe tipuri de dragoste.dar din ce spui tu te referi la o dragoste totala.obsesiva foarte pasionala care intr-adevar are un pret extrem de mare.eu zic ca si dragostea este tot o nebunie dar cand este alaturi de persoana potrivita si cand este oficiata in fata lui Dzeu si cand este mai ales sincera neconditionata si pura.atunci este probabil singurul paradis adevarat pe care il poate gusta un om pe acest pamant.este singura "nebunie" care nu te distruge ci te "repara" te vindeca.te intareste iti da aripi.dar cazul tau din cate spui este dificil si banuiesc ca trebuie sa alegi.sa risti.sa lasi familia pt a fi cu acea persoana in cazul in care crezi ca este omul cu care ai vrea sa iti traiesti viata. Iubirea interzisa este cea mai dulce la inceput(Este fructul interzis).Dar se merita sa lasi familia copii pt asta ?????E MULT PREA PERICULOS ti-ar spune oricine, si probabil ca asta te face sa te ambitionezi si mai tare in ego-ul tau de a incerca de ati dori sa ai acea persoana.Eu sincer cred ca e o nebunie mai intai de toate, o nalucire.asta este internetul asta este calculatorul.nu ai fost cu acel om...nu te-ai vazut nu i-ai sau nu ti-a atins trupul.RENUNTA.Uita-l...roaga-te la Dzeu sa-ti lumineze calea si vei sti ce sa faci!!!

Da e nalucire...e vis.e imbatare cu apa...e drog.dar toate astea m-i le-am spus si eu.dar nu e joc...Chiar daca pare ciudat am spus n-are legatura cu familia...chiar merge mai bine de o vreme...sunt mai calma mai iubitoare si cu sotul si nu din vinovatie ci pentru ca asa simt si as imprastia iubire si tandrete peste tot in jurul meu.E ceva doar al meu si nu mi se pare nimic murdar.Hai sa nu fim ipocriti dar cati n-ati simtit ca la un moment dat.ne iubim sotii sotiile pentru ca asa se cade, , , copii pentru ca sunt viata noastra..dar oare noi dincolo de a fi sotii si mame mai existam?Eu de asta am ajuns aici.din nevoia de a fi apreciata ca persoana cu nevoile ei...ca femeie.asa neconditionat...de faptul ca apartin cuiva.Nu e vorba de de a lasa pe cineva...nu am mult de oferit...am putin...dar ala 5 % cat imi apartine.ma face foarte fericita...sa-l pot darui lui...Poate o sa ne intalnim vreodata poate nu.poate o sa sufar ca naiba dar ce conteaza?

Conteaza, analizeaza.e imbatator tocmai pentru ca e greu de atins...trairea aceasta platonica aduce culoare in viata ta dar.constat ca deja nu mai esti sincera fata de sotul tau.Lui i-ai spus de nevoia ta acuta de apreciere, de foamea emotiei dupa catre tanjesti?
Si e doar virtual.spui ca vrei tot dar esti pregatita pentru ce urmeaza?Fa un film cu tine si visele acelea consumate, , , ,

Ha, ce mai conteaza !!!!
Stiu ca toate femeile au o perioada in viata cand si-ar dori sa fie altfel, sa fie apreciate pt ce sunt, sa fie iubite si apreciate neconditionat, sa nu fie numai mame si sotii, dar poti sa dai cu piciorul la atitia ani investiti in o familie fericita pentru o aventura? Esti pregatita sa suporti lacrimile copiilor si suferinta sotului ? Poti sa fii fericita pe suferintele lor?
Te inteleg perfect, asta e o altfel de iubire e mai degraba o pasiune, o dorinta de te simti iubita si de alt barbat dar nu te sfatuiesc sa mergi mai departe. Toti barbatii care incearca astfel de relatii nu vor decat o partida buna de sex si apoi pa si la revedere, fara obligatii. Dezamagirea va veni imediat !
Si e dureroasa a dracului !
Faci ce vrei, dar din experienta mea, te rog sa-l lasi in pace ! Revino-ti !!!!
Ali

Multumesc.Vad ca a prind subiectul meu.nu sunt nici asa inocenta nici asa naiva cum par.Da ai dreptate cu partida bnuna de sex.de ce nu mi-as dori si eu una dar nu e numai atat.si nici din partea lui...locuim in colturi opuse ale tarii...suntem doi oameni pentru care familia este si va fi pe primul loc.Si asta nu se va schimba.Nici macar nu stie dupa atata timp din ce oras sunt.Dar ma simt al naibii de bine...si asta n-are legatura cu sexul.mi-a spus la un moment dat...ca nu sunt nici amanta, nici sotie, nici prietena...ci doar balsam pentru suflet.E ceva doar al tau.Si nu ofer niciodata mai mult decat am.Si eu inainte de toate sunt mama...apio sotie...si undeva ratacita...o femeie.Sunt perfect de acord cu parerile...dar nu pot sa nu ma intreb...dar eu.oare n-am ajuns in punctul de a ma trada pe mine.din frica? Oare dorinta de a face mereu doar ce trebuie nu te lasa la un moment dat pe tine in urma?

Ba da, se va schimba totul, inclusiv tu! Deja spui ca te simti bine si nici nu v-ati intalnit!
Si, da, asa zic toti la inceput, ca esti balsam bla bla bla, dar. bine ar fi sa ma insel in cazul tau! Nu generalizez doar imi spun parerea !
Totusi ai grija ce faci!
Ali

Mda, sunt si eu de aceeasi parerea cu majoritatea care au raspuns mesajului tau andora!!Probabil ca acum esti luata de val datorita cuvintelor lui frumoase, calde si induiosatoare dar eu sunt mai mult decat convinsa ca este doar un bun orator si daca ai sa reusesti vreodata sa te vezi cu el, fii sigura ca va fi exact opusul barbatului de care ne vorbesti acum!!Vei ramane cu un gust foarte amar in urma acestei experiente daca nu vei sti sa te opresti la timp!!Dar in multe cazuri omul pana nu se loveste singur cu capul de sus, nu il va vedea niciodata pe cel de jos!!Eu sper din tot sufletul, pt binele tau si al familiei tale sa iti revii!!Iti doresc numai bine si Dumnezeu sa iti calauzeasca pasii si sa te indrume catre calea corecta!!
Alisuk te pupic draguta mea!!

Credeam ca eu sunt pesimista.dar cred ca totusi nu sunt.Sunt o norocoasa a vietii daca pot spune asa.care inca mai cred in prietenie in primul rand dovada atatea mesaje care cred ca sunt cu prietenie.si mai cred ca sunt si barbati buni asemeni femeilor...doar sunt si ei oameni nu chiar daca uneori nu par.Perceptia asupra lor ti-o da tipul de barbat pe care il atragi cred.Am stiut intotdeauna sa-i aleg pe cei buni.si cred a sunt.am fost iubita si am iubit...si am primit mereu mai mult decat am dat.Vad ca e pusa si latura religioasa mi-am pus-o si eu...oare de unde porneste pacatul daca e s-o luam asa? De la gand sau fapta? Mereu chiar si acum m-am rugat un singur lucru cu tarie ;fa Doamne ce crezi ca e mai bine pentru mine.Si daca crezi ca nu e bine nu ma lasa sa o iau pe acel drum...si sa stiti c functioneaza.in lucrurile importante intodeauna a functionat...nu spun niciodata imi doresc asta...ci Arata-mi calea.De asta am incredere...si oricum ce nu ne doboara ne face mai puternici.Mi-as dori sa stiu cum pun si barbatii problema.

Ce-ai mai facut? Ca nu mai dai nici un semn!

La Multi Ani ! intai pentru toata lumea. Multumesc pentru preocupare In timp am invatat ca aici poti gasi prieteni adevarati care sa se preocupe de tine si despre care te intrebi ce mai fac. Vreau sa spun doar un lucru.Mi-e bine, sunt implinita si chiar daca nu e corect sau moral ce fac sunt fericita si nu sunt singura la singuratatea in doi ma refer. Am trecut de mult de varsta la care cred ca Dragostea e eterna asa ca iau cat pot.de va fi ca o petarda.sau un vin care isi trage savoarea din trecerea timpului o sa ma bucur de fiecare clipa.N-am de gand sa las sa-mi afecteze vreodata familia in vre-un fel

Scumpo, esti o tipa sentimentala, din cate scrii. Foarte frumoase cuvinte spui si alese. Iti doresc ca Dumnezeu sa-ti arate calea cea buna si sa fii fericita!
Daca vrei sa mai vb, suntem aici !
te pup
Alisia

Multumesc.D-nei psiholog in special.am inteles cred ca a vrut sa spuna coiincid cu ceea ce eu gandesc despre mine dar nu am stiut de fapt ce se intampla.Totusi nu gasesc site-ul D-nei psiholog..daca m-ati putea ajuta cumva..Stiu si eu ca ma gasesc cumva la o rascruce a vietii care ma va define ca om..ca femeie. Am ajuns aici din nevoia de a fi femeie...nu numai sotie si mama...foarte importante cele mai importante...dar in acelasi timp simt ca Eu am ramas undeva pe dinafara..Fiecare om are nevoie...sa fie si el...nu spun ca solutia aleasa de mine..e cea buna...sau decizia e cea corecta...dar imi asum si orice lucru are pretul sau...ce sa zic? Asa pot acum dupa ce m-am gandit indelung...am incercat sa ma cunosc...si ma intreb ce vreau...am gasit sprijin...am gasit comunicare..si nevoie de afectiune...Nu spun ca va dura am gasit cateva citate de Ande Moreau totusi din care unul spunea...sunt indragostit de tine acum.nu stiu maine nu stiu pentru totdeauna...dar acum asta este..si e mult mai corect asa...
Nu am posibilitatea de a face psihoterapie cu toate ca mi-as dori nu sa m-i se dea solutii ci ca sa vad eu mai bine intrebarile asa ca pentru mine conteaza foarte mult orice punct de vedere

Andora, si eu sunt in aceeasi situatie, nu stiu ce sa fac, simt ca viata mea imi scapa de sub control complet, diferenta este ca iubitul meu nu este casatorit, nu are pe nimeni, nu vrea decat sa las tot ca sa fim impreuna. Copiii mei nu trebuie sa sufere, nici sotul meu, se poarta frumos cu mine si stiu ca ma iubeste foarte mult, si eu tin la el si nu vreau sa sufere, dar atat.Ce simt pentru celalat, e pasiunea, fiorul pe care nu le-am simtit niciodata in viata mea dar care simt ca ma vor distruge. As vrea sa vorbesc mai mult cu tine, cred ca esti printre putinele persoane care ma pot intelege.

pentru andrea_stahl
buna !

poate parea dur dar nu este corect ce faci.
Canalizeaza-ti energia in lucruri sanatoase in folosul familiei. Te joci cu focul si poti arde totul in jurul tau. Uitate in ochii copiilor tai, stai langa ei si vezi cat sunt de efericiti si cata incredere au in tine.Ce crezi ca vor gandi daca ar sti ca mama lor este pe cale sa le distruga fericirea, sa le rapeasca copilaria pentru o fantezie care este in mintea ei.
Spui ca-ti dai seama ca ai putea pierde totul dar de fapt si ceilalti membrii ai familiei pierd totul. Este alegerea ta sa pierzi - este si alegerea lor oare ? Pentru copii o asemenea experienta poate afecta tot echilibrul lor fragil si poate sa le marcheze viitorul.
Fii mai judecata, alunecarea este usoara mai greu este sa ne mentinem demnitatea. Starile astea de confuzie pot atrage energie negativa, . Cand te-ai casatorit ai facut o promisiune si un juramant iar cand ai hotarat sa ai copii te-ai legat definitiv cred de sotul tau... Nu sunt habotnica dar pot sa-ti spun sa fii atenta sa nu-l manii pe Dumnezeu cu asemenea prostii. S-ar putea sa-ti dea motive serioase de nefericire si diperare. La ora asta doar te alinti.

Statistic daca o sa citesti iti poti da seama ca de cele mai multe ori starea de atractie dispare dupa ce ajungi sa cunosti mai bine persoana.Totul pare interesant pentru ca are alt parfum decat atmosfera de acasa. Adu nota de romantism acasa si n-o mai cauta in alta parte.

Gandeste mai bine la ce vrei sa faci.Te rog nu mi-o lua in nume de rau, nu am vrut sa fiu rautacioasa ci doar realista.

am revenit.am recitit cam tot si ma gandeam ca mai sunt curioase sa stie ce sa ales de aceasta poveste...
Ma uitam in urma.erau 4 luni trecute acum e aroape un an in care nu s-a schimbat mai nimic.
M-am zatut mult.am incercat sa ignor ce se intamla si am incercat sa o rupem de multe ori.aici o sa rada jaqui.dar n-a mers.
Suntem prinsi in aceasta oveste aceasta implinire si neimplinire.
Am incercat sa luptam contra valului.sa minimalizam.sa ne simtim vinovati.dar cum poti cand gandul mereu zboara, cand exista comunicare.intelegere.si nevoia permanenta de a fi unul cu altul.
Nu stiu poate o sa se estompeze in timp.poate vom realiza ca nu a fost nimic, dar deocamdata singura solutie este sa continuam asa chinuit cum este.Specific ca nu am reusit sa ne vedem fata in fata dar am ajuns sa stim muuuuuuulte unul desre altul.
Lucruri importante despre viata.si nimicuri de zi cu zi.acceptamd ca am construit o lume a noastra.o viata a noastra.care va continua cat va fi sa fie.
Cum am zis si dincolo.dragostea nu vine cand o chemi si nu pleaca cand o alungi.

Da da da ando, cum iti spuneam, colectia de papuci este mare!!Dar nu ai ce sa faci, atata timp cat nu poti sa te desprinzi ce aceste trairi/sentimente, nu ai decat sa lasi timpul sa hotarasca!!
Te pupic si vb maine!!

:) pt andora: ador sa vad persoane indragostite. fie ele la orice varsta. sa iubesti e un har. pt asta ne-a creat cel de sus. insa dragostea e boala. e una rara, insa grea. e ca un drog: iti face placere pe moment si te atrage si mai aganc. insa in timp realizezi efectele secundare nocive. nu-ti pot da sfaturi. acestea ti le dai singura. esti SINGURA care te poate indruma ce sa alegi in aceasta etapa a vietii tale. idealul uman ar fi sa traiest patimas, cu pasiune dragostea asta intensa la varsta adolescentei sau in prima tinerete. insa, daca suntem ghinionisti si nu am avut parte de ea atunci cand a trebuit, nu-i tarziu niciodata. conditia e sa fii singur, sa n-ai o relatie stabila in paralel. acum am vb din punctul meu de vedere. nu instig la relatii paralele, nici la calugarie. niciuna dintre extreme. cel mai bine pt psihicul si emotiile tale e sa-ti scrii pe o hartie ce iubesti cel mai mult in viata. fa top-ul tau secret. preferintele tale. apoi pune in balanta si vezi cum poti opera cu ele. gaseste rezolvarea care iti aduce liniste. caute care sunt lucrurile care te motiveaza sa traiesti. doar ele merita sa-ti pui tot in miscare. gura lumii nu va tacea niciodata. dar nici sa-i impaci pe toti nu vei putea. trebuie doar pe tine sa te impaci si sa te placi. asa vor putea si ceilalti sa te placa. zambaste-ti si cauta-ti echilibrul acolo unde stii ca-l gasesti si alaturi de cateva persoane in care ai incredere si te bazezi sigur pe ele oricand. daca esti intr-un impas citeste: "analiza tranzactionala" de renne de lassus. te va ajuta sa te cunosti sa vezi cat esti de "parinte, adult, sau copil". la inceput e mai putin accesibila, insa merita, ai sa vezi pe parcurs de ce. poate, sau nu poate, sigur ai nevoie de o flacara in viata ta, de pasiune, de fluturii aceia in stomac ce ne fac sa reintinerim, sa zburam parca. cu totii avem nevoie de ei. ei sunt combustibilul ce face lumea sa se invarta. dar te intreb: esti sigura ca acel om nou-intrat in viata ta e cel pe care l-ai asteptat toata viata ta? esti sigura 100% ca asa va fi si peste 10, peste 25, peste 50 de ani? esti sigura de faptul ca e sincer cu tine si nu-ti ascunde nimic despre el sau despre viata sa? eu doar te intreb. poate ca asa e, ca nu-i o parare. atunci esti o norocoasa si inseamna ca ti-ai gasit jumatatea. daca nu esti sigura, draga mea, cauta, convinge-te pune-i 1001 intrebari despre el, despre viitor, despre ce intentii are, despre cum te vede si ce-i place la tine, cat de departe ar merge pt tine si ce garantii ai avea? etc. esti isteata, iar pt asta nu-i lasa pe altii sa te joace pe degete. nu te lasa mintita. stiu ca-i placut pt urechi si pulsul bate mai repede. dar poate si acasa, in patul conjugal ar mai fi o persoana ce asteapta complimente, fluturi in stomac, romantisme, si cuvinte dulci. astea toate nu le pot sti eu. si nici colegii de pe forum. doar tu. ia o carte cu psalmi si citind, vei avea surpriza sa vezi cate raspunsuri zac in tine. spor la treaba. ne auzim. pupici

aaaa. am uitat ceva: o profesoara de la facultate ne zicea candva faptul ca in viata, cu partenerul nostru trebuie sa impartim 5 casute: 1 casuta dragostei si respectului, 2 casuta sexului si a pasiunii, 3 casuta banilor si a confortului, 4 casuta copiilor si a relatiilor familiale si ultima, a 5-a cea a relatiilor sociale si hobby urilor. deci daca nu suntem compatibili cu partenerul/partenera in toate aceste 5 casute de viata in cuplu, atunci trebuie sa facem ceva sa ne mulam reciproc unul dupa celalat. sa devenim maleabili si sa vrem sa fim deschisi spre a-l redescoperi mereu pe partener . pt asta trebuie vointa si constanta. (ex: degeaba vin astazi inspre tine, daca maine uit si nu-mi mai pasa, asta nu e element constant). o casnicie e un parteneriat. adeseori pe viata. e ca o scena de teatru cu 2 actori principali. iar de rolurile amandurora depinde sa iasa perfect finalul.

Acum am dat peste postarile voastre si implicit peste povestile voastre. Imi permiti sa te intreb ce-ai mai facut, Andora? Relatia interzisa e la fel de frumoasa, sau s-a desumflat balonul? Eu am mai multa experienta de viata decat voi, asa ca pot spune ca uneori, cand se mai intampla sa mai intalnim suflete-pereche, ne-o mai ia inima la trap si se mai agita fluturasii in stomac ! Totul este sa va stiti prioritatile si sa aveti grija de familiile voastre - nu e drept sa sufere altii pentru ceea ce simtim noi. O relatie pe net merge - e frumoasa, iti aduce sarea si piperul in viata, coloreaza griul monoton in nuante vii, iti trezeste sentimente peste care s-a mai asternut praful vremii... atata timp cat doar voi stiti de ea. Poate fi o relatie de prietenie grozava, care sa dureze si care sa va aduca ce nu aveti acum, sa va completeze viata si sa astupe pe undeva golurile existente. Atata vreme cat ramane pe net. Pt ca, daca ne intalnim cu partenerul nostru virtual, se pot intampla doua lucruri : ori descoperim ca realitatea nu coincide cu iluziile pe care ni le-am facut - si dam bir cu fugitii, ori ni se aprind calcaiele de-a binelea si atunci, fie ca vrem, fie ca nu, dragostea se poate transforma in incendiu!

Final de capitol.cred.
Am recitit acum tot ce s-a scris aici si mi se pare ca a trecut o viata de cand s-au intamplat toate astea.
O contrazic pe d-na psiholog.dragostea poate fi o pedeapsa aceea de a nu putea fi implinita vreodata.
A trecut timpul.destul de multisor, timp in care nu s-a extompat nimic ba din contra zbuciumul a devenit mai mare.acumulandu-se frustrarea.Da o relatie pe net poate fi frumoasa daca o iei ca atare, dar uneori se poate intampla sa uiti ca e doar atat.sa nu te multumesti cu jumatati de masura.sa vrei mai mult.si atunci ai de ales.pe de o parte frica de a nu pierde ce ai.familia.si dependenta de celalalt...
Dar vine un moment cand nu mai poti.cand renunti.asa am facut eu de o saptamana.si sunt mult mai linistita macar.Nu spun ca nu mi-e dor..probabil va ramane toata viata undeva la capitolul neimpliniri.sau mai sti.in timp va ramane doar bucuria de a mai fi cunoscut un om.cum ai ocazia rar sa intalnesti.si sa renunti la el.pentru ca un buna nu mai e deajuns.doare mai rau neputinta decat despartirea.

Lasa ando, ca e mult mai bine asa, te simti usurata intr-un fel si cu toate ca, o sa iti ia ceva timp sa te rupi de tot, o sa vina si ziua cand va deveni istorie pt tine.
Te pup! :*

Oooooof, daca am sti dinainte ce ne rezerva viata si ce ar fi mai bine pentru noi... sigur am alege mai usor... dar asa...
Iti doresc sa-ti gasesti linistea, si sa se mai estompeze macar zbuciumul asta... Se zice ca timpul le rezolva pe toate. Uneori asa e ! Dar in primul, rand, ai mereu grija de tine si de ceea ce pretuiesti in viata. Apoi, de restul. Asa e, neputinta doare. Si despartirea doare. Gaseste insa puterea de a pune in balanta siguranta si nesiguranta, prezentul si viitorul. Mult noroc!

Ce inseamna sa-ti inseli partenerul ? Sa faci sex cu altcineva ? Parerea mea este ca omul caruia apartii este cel cu care iti petreci cea mai mare parte din timpul tau, nu cel cu care faci sex sau alte lucruri.

Eu nu inteleg de ce toata lumea e asa disperata sa se marite/insoare. Iubirea nu poate exista acolo unde exista o constringere, iar casatoria asta face. Dupa casatorie esti unit prin juramintul care l-ai facut unul altuia, nu prin iubire. De cele mai multe ori, prostia asta se face din nestiinta, ca deh, asa e traditia, asa s-a pomenit din batrini. Iar noi ca fraierii ducem prostia mai departe. Daca totusi te-ai casatorit stiind in ce te bagi, atunci trebuie sa-ti asumi responsabilitatea. Accepti "pedeapsa" si gata. Tu ai ales. Dar, ca sa poti iubi cu adevarat trebuie sa fii liber.

Ca sa nu mai vorbesc de cazul in care parintii stau impreuna, desi nu se iubesc, doar pentru copii. Asta e cea mai mare greseala. Nu faceti asa ceva ! V-o spun pentru ca eu sint unul din acei copii, si nu am fost deloc fericit.

Andora, eu sunt.sotia unui astfel de barbat.Care-si traieste fiorul, dragostea.pasiunea cu cineva cunoscut pe net.Am aflat total intamplator.El spune ca n-ar fii trebuit, ca totul putea merge ca inainte. Inainte. Ne-am casatorit din dragoste, eu il iubesc si acum ca in prima zi.avem 2 copii frumosi. Cand am aflat am simtit cum a murit frumusetea lumii...Am murit si eu. Zici de dorinta de a simti ca santem femei, nu numai sotii si mame...Daca o dorim destul, putem sa-l invatam pe celalalt de ce avem nevoie.

Draga Andora,

Ma bucur sa te cunosc. Multumesc pt. cuvintele de pe "Buna dim, va invit...". Acum am descoperit subiectul acesta si am citit postarile de aici. Esti o persoana aparte. Merita analizata problema din mai multe unghiuri, sau p. de ved. Cred ca e bine ca subiectul sa ramana deschis. Nu pot sa-mi spun parerea acum. Dar voi reveni.

Cu mult drag,

P.S.:

Exista un adevar fundamental: "Daca dragoste nu e, nimic nu e."