Soțul nu ma mai iubește

Buna ziua. Sunt căsătorită de 13 ani. In Ianuarie am aflat ca soțul m-a Înșeală. Soțul este marinar si eu am lucrat mulți ani pe vapoare împreuna cu el. Am muncit mult, am facut multe sacrificii împreuna. Acum10 ani am construit casa in care locuim si ca sa reușim acest lucru a fost nevoie ca eu sa plec singura pe vapor de 2 ori. Soțul a rămas acasă pe vremea aceea fiind administratorul unei firme. Atunci am avut o aventura care a rămas un secret pana in noaptea de revelion de anul acesta cand am aflat de aventura lui si am hotărât săi spun de aceasta aventura. De atunci totul între noi e un iad. Eu trăiesc un coșmar deoarece soțul pleaca la vapor unde este aceea femeie si sta 6 saptamâni. Acasă sta doar 3. Mi-a spus ca nu mai iubește demult si acum ca știe ca l-am înșelat si eu acum 10 ani cu atât mai mult nu m-a mai poste iubi. Îmi repeta ca nu mai are treaba cu femeia cu care m-a inselat, doar ca nu mai poate simți nimic pt mine, eu nu pot să-l cred, il controlez mereu... Niciunul din noi nu vrea sa divorțeze pt ca avem 2 copii pe care ii iubim foarte mult. Nu știu ce sa fac..i-l iubesc. Sunt conștienta ca am greșit si eu mult in relație. Ce m-a sfătuiți sa fac ? Cum sa îmi recucersc soțul ? Eu l-am iertat, el nu poate... E atât de complicat..

Cautati un duhovnic bun si mergeti la el impreuna sa va spovediti.
Preotii dau multe sfaturi bune in privinta uniunii familiei si s-ar putea sa il convinga,
Parerea mea e ca va trebuie cat mai multe persoane care sa va convinga sa va iertati unul pe celalalt. In fond ce sunt niste aventuri pe langa o casnicie construita impreuna cu atata efort ?

Eu cred ca va iubeste, ca daca nu v-ar mai iubi, nu ar fi gelos si atat de suparat pe ce s-a intamplat.

Mulțumesc pt încurajări. De mers la un duhovnic as vrea dar el nu este credincios si nici nu vrea sa audă de asa ceva. Îmi rămâne mie sa m-a rog pt amândoi... Si trebuie sa am multă răbdare, pe care din câteodată o pierd.

Pentru Domnul Psiholog. In 13 ani de căsătorie si 15 decand suntem împreuna am fost plecați in jur de 5 ani împreuna. Părinții lui sau sacrificat si ne-au crescut copii. Eu nu am alta familie decât pe socrii mei pe care ii iubesc si respect foarte mult. Copii i-am " proiectat " pe vapor ca sa spun așa..acum 3 ani am plecat iarăși cu el ca sa îmbunătățim situația financiară si a trebuit să-mi las fetița de 2 ani. Am facut o depresie puternica departe de fetița pe care soțul nu a înțeles-o. Este greu după arată zbucium si stătea sacrificii sa lași totul in urma, copii fără tata, socrii mei suferă foarte mult si ei pt ca nepoții sunt viața lor.. Deci divorțul nu e o soluție. El îmi cere timp..îmi spune ca a facut toată viața ce am vrut eu si acum nu mai vrea.. As dori mai degrabă sfaturi cum sa mi-l apropii din nou decât sa ne despartim.

@ Genio

Daca puteti sa deschideti optiunile din setari sa vi se poate trimita mesaj pe privat.

Mulțumesc. Am deschis. Sper ca am facut bine.

Divortul nu-i o solutie? Dar care ar fi solutia pt tine? O viata de nefericire alaturi de un om care nu te iubeste? Sau sa-l obligi sa te iubeasca? Normal ca nu ti-a inteles depresia, un om care nu iubeste nu are cum si nici nu-si da interesul in a intelege persoana de langa el. Nu vreau sa te supar, tu esti o victima aici, asta e clar, dar este asa si pt ca te condamni singura. Macar ia in calcul varianta divortului, nu e neapatata nevoie sa mergi pana la capat, dar propunei-o sotului tau sa vezi cum reactioneaza. Spune-i ca nu se mai poate asa, ca ai gresit si iti pare rau dar ca si el a gresit fata de tine si nu meriti sa traiesti un iad toata viata. Zi-i ca daca nu-si schimba atitudinea fata de tine, o vei lua pe alt drum. Daca el stie ca tu nu ai de gand sa divortezi, o sa iti faca viata un calvar pana in ultimul moment deoarece nu pierde nimic. Dar cand aude de divort, eventual de separarea de copii, atunci l-ai lovit la interes! Si chiar daca nu poti sa-l obligi sa te iubeasca, poti sa-l determini sa-si schimbe abordarea si sa se poarte frumos cu tine, sa te trateze ca pe o fiinta umana cu respect, ca pe o prietena, oricum dar nu in maniera in care ai descris ca stau lucrurile. Nu crezi ca ar fi mai bine?

I-am spus de divorț. La început cred ca la speriat ideea, acum îmi spune ca sunt liberă sa fac ce vreau. Stiu ca sunt o victima, m-am luptat cu el toată căsnicia. La început din idioata si cretina nu m-a mai scotea si pe mine si pe băiat. Apoi au trecut anii, am crezut ca sa mai maturizat. A acceptat sa nu ne mai jignească așa des, dar nu a renunțat de tot si eu am izbucnit de vreo 2 ori aruncând cu ce aveam in mâna in el. Acum îmi spune ca toate astea sau adunat si nu poate uita. Știe ca nu am puterea de a divorța...îmi tot spune sa nu m-a mai gândesc la partea sentimentala...altfel aduce toți banii acasă, avem planuri de concediu împreuna, planuri financiare împreuna, încearcă sa rezolve toate problemele casei cât este acasă, funcționam ca doi coechipieri pt copii, cum spune el..

De la inceput nu trebuia sa-i accepti jigniri si alte chestii asemanatoare. Acum s-a obisnuit asa si ii este greu sa schimbe ceea ce a invatat (si i s-a permis) o viata. Dar parerea mea e ca nici nu-si da interesul pt ca stie ca nu are nimic de pierdut. Tu probabil i-ai zis de divort cu o jumatate de gura si stie ca nu ai de gand sa mergi pana la capat. Poate daca ai fi fost mai convingatoare, daca ai lua si tu varianta divortului in serios, altfel ar sta situatia.
Ma intreb daca toti marinarii sunt la fel (avem si un ex celebru) sau sotul tau e mai "special" intr-ale nesimtirii totale, adica el e cel care jigneste iar cand reactionezi si tu un pic, tot el e cel ofensat.
Cat despre partea sentimentala, numai tu decizi daca merita sau nu sa renunti la ea avand consolarea confortului material. Eu zic ca nu merita avand in vedere ca nici macar respect nu primesti, dar iti inteleg si pozitia ta, ca te gandesti la copii si vrei sa pastrezi familia unita. Tu meriti sa fii iubita, cum merita orice om, dar chiar si daca renunti la asta si accepti pozitia de "coechipier", atunci macar sa ti se permita sa fii un coechipier adevarat, adica mai putine jigniri si mai mult respect.