Depresie si nimeni in jur

Nu uita sa-i spui cat de mult il iubesti, ca e cel mai bun copil pe care puteai sa-l ai si ca nimic pe lumea asta nu va poate desparti.
Ma bucur pentru tine... vezi... asa pe rand toate se vor rezolva

Am recitit astazi postul meu.. Ce sa zic..Sunt inca... pe aici, prin viata. Va doresc tot binele voua, celor care, de bunavoie, va cedati o parte din energie facand un gest bun fata de oameni pe care nici nu-i cunoasteti..
Baiatul meu a venit si a plecat atunci cum a venit.. Viata a redevenit, poate si mai gri, ca inainte. Nu ma iubeste, clar, asta e.. De Sfantul Niculae am vrut sa-l vad, sa-i fac si eu un cadou, bineinteles la inghesuiala cu parintii mei. Mi-a zis ca are treaba in oras, si-atunci eu am insistat sa vin macar in drumul lui sa ne vedem. Am mers impreuna cu sotul meu in Militari, acolo avea el treaba (cumpara cadouri cu bani... de la bunici). Cand am ajuns acolo insa am constatat ca-si inchisese telefonul.. Sotul meu s-a infuriat, eu am inceput sa plang disperata prin parcarea mall-ului. Parea ca s-a infuriat si pt ca eu incepusem iar sa plang. M-am indepartat de el si auzeam cum ii daduse telefon lui taica-meu si se certau, bineinteles taica-meu ii lua apararea "copilului" si-i spunea lui sa nu se mai bage. Apoi nu mai stiu pe unde m-au purtat pasii.. Am mers si am mers.. Ce e si mai trist e ca sotul meu nici nu m-a cautat, nici nu m-a sunat.. El venise de fapt sa se uite dupa biciclete. Si cred ca asta a si facut.. Eu m-am "trezit"

M-am trezit dupa vreo 2 ore de mers, tremuram ca varga... De aici nu prea mai stiu exact ce-am facut. Stiu ca ajunsesem acasa, ca sotul meu era deja acolo, si ca treceam pe langa el, plangand spasmodic, si ca el nu zicea nimic. Stiu ca mi-am cautat niste lucruri negre, de inmormantare, ca le-am gasit, ca am urcat la mine in camera, si am cautat toate pastilele de somn pe care le aveam in casa. Apoi m-am asezat la calculator sa-mi scriu testamentul. Nu mai stiu ce-am scris.
Apoi s-a facut liniste... Doamne, linistea aceea mi-o aduc aminte si-acum. Momentul in care s-a facut liniste, in care durerea a incetat...
In fine.
Se pare ca am dormit o noapte, o zi si inca o noapte. In ziua urmatoare m-am trezit ca ma tragea sotul meu in sus, nu pot exprima durerea si apasarea pe care am simtit-o cand am inceput sa-mi revin. Ma intreba daca sa cheme salvarea, eu eram buimaca, stiu ca urlam (sau cel putin asa mi se parea mie) sa ma lase ca vreau sa mor, in fine. Zilele-au trecut. N-am patit nimic. Fiu-meu s-a intors, mai mult cred ca din...obligatie.. Nici unul din ei nu e de atunci mai bland, sau mai altfel. Si da, in rastimpul cat eu plangeam in nestire prin parcare in seara aceea, sotul meu se dusese sa se uite dupa biciclete... Iar a doua zi chiar si-a cumparat una, dupa indelungi cautari. Cu toate ca, in seara de dinainte, eu venisem la el si ii lasasem un testament (asa zice el, eu chiar nu imi mai aduc aminte..)
Acum vreau sa va imaginati 2 momente: momentul in care, cand m-am simtit mai in putere si am coborat in sufragerie, am descoperit bicicleta, si el mi-a zis ca si-a luat-o "alaltaieri", iar eu am realizat ca era exact ziua in care puteam sa fi murit deja. E, mi-am zis atunci, poate ca nu era constient de pericol.. Insa mai tarziu, intr-o zi, cautand ceva prin "My documents" am descoperit "Testament". L-am deschis si m-a luat cu rece, da, erau cuvintele mele, dar cand le scrisesem? Cel de-al doilea moment e asta: cobor si-i spun sotului meu-stii ca eu in seara aceea... imi facusem si testamentul..? Iar el spune- da, stiu. Cum stii? Pai ai venit si mi l-ai dat..
Ce pot sa mai spun. Ar mai fi multe... lucrurile nu s-au oprit aici..

http://www.sfantulnectarie.ro/HTML/BARA%20MENIURI/moaste.html

Stimata doamna la adresa demai sus aveti locurile unde se gasesc particele din moastele facatoare de minuni ale Sfantului Ierarh Nectarie ! Pe acelasi site aveti la rubrica 'rugaciuni' acatistele sfantului, trebuie citit unul din ele timp de 40 de zile ! De asemenea pt a capata incredere in puterea rugaciunii catre acest sfant cititi si rubrica marturii de la cititori !

Daca nu va simtiti bine cereti ajutorul unui psiholog, preot (neaparat) sau psihiatru - tentativa de suicid este o urgenta psihiatrica ! Dupa ce va mai reveniti putin incercati sa fiti mai ferma cu parintii, cred ca ei sufera de o conditie usor psihotica, asa mi se pare mie ! Deci trebuie fermitate mai multa ! Incercati sa va gasiti si aliati in 'lupta' cu ei, prieteni, rude, cunostinte si chiar preotul din parohia lor caruia ii explicati situatia !

Mult curaj, suntem alaturi de dv !

Nu-mi vine sa cred ce citesc!

Alina, situatia nu mai poate continua asa, TREBUIE SA IEI MASURI!

Ai nevoie de ajutor, trebuie neaparat sa te duci la un psiholog daca in jurul tau nu exista nici un suflet apropiat tie care sa te ajute realmente sa iesi din depresia in care ai intrat.

Imi pare rau ca treci prin asa ceva, dar linisteste-te, se poate rezolva. Orice se poate rezolva.
Trebuie sa te urnesti intr-o directie sau alta, asa nu mai poti ramane, e clar.

Curaj si o imbratisare calda de la un Ciorapel necunoscut.

-))

Alina, sa-mi raspunzi pe pm la mesajul pe care ti l-am trimis, te rog.

Alina cred ca esti o femeie puternica si desteapta NU te lasa coplesita. Incepe prin a invata sa comunici... povesteste-ti necazul, grijile, vorbeste tot timpul despre ele. O sa te ajute mult de tot.

Alina, esti mai bine?

Buna Ciorapel
A fost frumos sa vad in Inbox ca, inafara reclamelor de la zumzi.ro, redutti.ro..etc, cineva ma intreaba chiar pe mine ce mai fac..
Nu, insa, nu sunt mai bine, sunt la fel, lucrurile sunt la fel. Dar m-am resemnat. Ma simt ca un parazit la microscop care se tot agita in interiorul unei celule si din care nu va iesi nicicand. Pt mine e clar ca nu ma pot scoate singura din ceea ce traiesc. Undeva candva am deschis gresit o usa, si nu mai gasesc drumul inapoi...
Oricum, m-am bucurat sa aud iar de tine!
A

A venit primavara, vremea e frumoasa, o sa poti fi mai multa vreme in natura, ceea ce va conta.

Pas cu pas, o sa iesi tu din asta, trebuie!

Alina, ti-ai mai revenit putin?

Sper sa scrii aici intr-o zi ca nu mai vrei sa te resemnezi si ca incepi sa simti ca vrei sa traiesti din nou cu adevarat!


Salutari calde si numai ganduri bune!